Quo vadis? Sau despre disciplina personală
Încotro? În ce direcție merge lumea? Dar firma unde este? Dar eu, în această perioadă?
Răspunsul este unul care va enerva pe mulți: Depinde.
De ce depinde? De câteva niveluri:
De ce vor face marile puteri ale lumii
De ce va face guvernul acestei țări
De ce va face societatea în care trăiesc
De ce va face conducerea firmei mele
De ce voi face eu
Singurul nivel pe care îl pot controla este ultimul: ce voi face eu. Sigur, pot să îmi aduc contribuția la alte două niveluri: firma mea și societate, în funcție de rolul pe care îl joc.
Știți cum spuneau bunicii: “Cum îți așterni, așa dormi”. Cum vom acționa acum va fi determinant pentru cum ne va fi peste câteva luni, anul viitor, celălalt.
Știu, este greu; știu, trăim într-o incertitudine, inerție care parcă ne paralizează voința, puterea de acțiune.
Știu, avem diverse temeri: pentru sănătatea, siguranță noastră și a celor dragi; pentru sustenabilitatea financiară; pentru locul de muncă; pentru competitivitatea noastră în viitor; pentru ce și cum vor învăța copiii și cum ne vom descurca în familie într-un apartament dacă stăm toți acasă iar timp de luni de zile și altele.
Sigur, ne pregătim, participăm la webinarii, la cursuri, facem coaching, mentoring, mergem la psiholog, vorbim cu câte un prieten. Toate sunt inițiative bune.
Dincolo de toate acestea, contează încă un lucru: disciplina personală, ce fac în fiecare zi. Cred că va fi mai bine celor care se preocupă să facă lucrurile altfel, dar și să facă alte lucruri. Cred că, dacă vom căuta, vom lăsa deoparte inerția, norul de deasupra capului, dacă ieșim din valea plângerii și începem să facem diverse acțiuni, ne cresc mult șansele de a găsi căile pe care să le urmăm pentru ne fi bine în viitor. Ca să găsim căile însă, e bine să ne punem întrebări. Dacă nu pui întrebări, nu apare răspunsul. E ca în bancul cu cel care se plângea că nu are noroc la loto; apare Dumnezeu și îi spune: ‘mai joacă și tu la loto, ca să știi dacă ai noroc sau nu’
Trebuie să ai un orizont de așteptare, să faci niște eforturi, ca să întâlnești ideile creatoare, acele momente care să te ajute.
Sf Augustin spunea:
‘Doamne, nu te-aș cauta de nu te-aș fi găsit!’
Ideile care să ne diferențieze, oamenii care să ne ajute, să ne modeleze, apar în calea celor care îi caută și se pregătesc pentru întâlnire.
Nu ne pică nimic din cer; nu primim ceva fără efort, dincolo de primii câțiva ani de viață. Atunci doar suntem asemenea puilor de rândunică: stăm în cuib și așteptăm să ne aducă rândunica mamă de mâncare.
Efortul cere disciplină. E ca atunci când vrei să înveți să conduci mașina: iei lecții de condus, te duci cu regularitate, chiar dacă îți este greu, înveți, dai examene, apoi mergi singur; mai ușor, cu atenție, la început, neînfricat, cu nonșalanță apoi. Dacă mai târziu vrem să conducem un motor, trecem iar printr-o zona de disconfort, de învățare.
Am câteva întrebări pentru reflecție personală:
Ce tipuri de activități ai avut din martie încoace?
Ce ai învățat nou? Știu, vei spune: să lucrez online. Felicitări, este mare lucru dar nu e diferențiator, toți facem asta. Gândește-te la altceva. Dacă nu îți vine nimic în minte, gândește-te ce ai putea să înveți de acum încolo.
Ce ai făcut că să te asiguri că rămâi relevant?
Cu câți oameni ai păstrat legătură? Mă refer la familie, prieteni, colegi, clienți, furnizori.
Cât de mult ai făcut networking? Acele ‘weak ties’ de care vorbea Malcolm Gladwell e posibil să îți aducă idei, oportunități. Dacă păstrăm legătură doar cu același cerc restrâns, e ca și cum ne spălăm mereu în aceeași apă. Trebuie să mai împrospătăm, să aducem în jurul nostru și alții oameni, pe lângă cercul restrâns. Până la urmă suntem suma celor de care ne înconjurăm.
Cum ți-ar plăcea să fii peste 2 ani? Permite-ți să te vizualizezi pe ține într-un scenariu bun. Cum ai fi? Ce ai face? Ce ar fi la fel, ce ar fi altfel?
Dacă tu ai fi un produs, cum ai arata? Dacă ai construi un portable self, care să te ajute în funcție de context, ce ai pune acolo? Ce ai învăța nou?
Acest ‘self’ portabil înseamnă că tu te-ai dezvoltat mult, ai investit în ține, știi și poți să faci mai multe, ai o flexibilitate mentală ridicată, curiozitate, deschidere către a explora; nu ai rămas la ce ai învățat în facultate ci ai continuat să înveți, să fii în pas cu vremurile tale. E un fel de om al Renașterii adaptat vremurilor.
