Reziliența. Cum să o construim pas cu pas
Munca remote și programul hibrid ne însoțesc și în acest an, provocându-ne capacitatea de adaptare.
Comunicarea dincolo de ecran aduce în prim plan necesitatea de a dezvolta abilități noi, respectiv empatie, reziliență emoțională, ascultare activă, capacitatea de a gestiona situații imprevizibile. Persoanele înzestrate cu reziliență emoțională obțin rezultate mai bune și au capacitatea de a depăși mai ușor aceste situații.
Reziliența presupune flexibilitate cognitivă și o toleranță crescută față de ambiguitate. Persoanele reziliente se adaptează cu efort minim la contexte provocatoare, prin activarea resurselor proprii.
Sunt persoanele care suportă mai ușor presiunea pentru că au capacitatea de a aborda direct frica de necunoscut, de eșec, de a fi ridicol, recadrând contextul într-o manieră pozitivă.
Kintsugi – arta îmbrățișării frânturilor noastre
Nu este ușor să lipești cioburile la loc după o schimbare majoră, o dezamăgire, o nedreptate. Însă japonezii practică o artă numită tehnica Kintsugi, pe care o putem accesa, dezvoltându-ne reziliența. Un vas spart se reconstituie cu multă migală, ciob cu ciob, devenind mult mai strălucitor după refacere. În loc să fie aruncat sau criticat pentru defectele sale, i se amplifică frumusețea pentru că are capacitatea de a unifica tot ce a fost scindat.
Tot așa, văd necesar să ne întoarcem la rezervorul de resurse proprii, să le accesăm cu atenție și răbdare, să ne reîncărcăm bateriile și să integrăm noul ritm, noul întreg în activitățile viitoare. Este mai ușor să facem față situațiilor stresante dacă ne conectăm la emoțiile noastre autentice.
Reziliența se antrenează
Vestea bună este că reziliența se poate dezvolta, precum un mușchi, până când ajungem să ne simțim confortabili cu situațiile inconfortabile. Haideți să ne gândim la comportamentele pe care cândva le consideram imposibil de dezvoltat și acum sunt prezente în rutina noastră. Sau acele momente în care am renunțat la a mai face lucrurile într-un mod perfect, pentru a ne da voie să învățăm din greșeli.
Astfel de acțiuni ne-au determinat să reducem din zidurile de apărare emoțională în fața situațiilor pe care nu le putem forța sau controla și să ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile proprii.
Rețeaua de sprijin
Uneori suntem înclinați să preferăm singurătatea, dar putem alege persoanele alături de care putem crește. Fundația rezilienței se clădește și prin conectarea cu ceilalți, îndreptându-ne către cei dragi pentru sprijin emoțional. Atunci când oferim vulnerabilitate, cei din jurul nostru devin generoși, oferind resurse tangibile care ne ajută să progresăm.
Deşi suntem preocupați, e important să rămânem în prezent și să fim atenți la progresul nostru zilnic. Pas cu pas, ciob cu ciob, vom reuși să ne contruim reziliența pentru situațiile noi care se vor ivi, atât în plan personal cât și profesional.
Foto: Unsplash
