Vara sanie și iarna car
Mereu la treabă. Așa ne știm, pentru asta ne pregătim și așa considerăm că suntem valoroși. A sta, a sta pentru a cugeta, nu este considerat un timp productiv, cu toate că ne dorim inovație, profunzime, eficiență sporită. Însă, pentru a ajunge la aceste valențe ale performanței, avem nevoie să stăm. Să stăm pentru a gândi și uneori a ne răzgândi, un alt proces care sporește calitatea deciziilor și acțiunilor noastre.
Vacanțele, pauzele, sunt răstimpul necesar minții pentru a se reformula, așa cum frumos ne spunea Socrate: „Schimbarea de sine nu este niciodată definitivă. Ea necesită o permanentă recucerire.”
Reînnoirea este o condiție a îmbunătățirii variantei noastre. E de lucru continuu, dar nu poți face asta obosit. Energia noastră (dar și lipsa ei) este contagioasă. Leadershipul este urmarea firească a unui om de către ceilalți. De ce ar urma cineva un om tracasat și epuizat?
Perioada concediilor planificate în acord cu vacanțele copiilor generează o încetinire a ritmului la nivel organizațional. Simplul fapt că mai multor membri din diferite echipe, comitete, proiecte li se suprapun zilele libere, duce la decizii mai lente sau un ritm mai relaxat al planurilor de acțiune.
Cele mai multe persoane pe care le întâlnesc în această perioadă, când mulți colegi ai lor sunt în concedii, declară că se simt mai liniștiți și se bucură că au timp pentru lucruri pe care, altfel, nu și le-ar fi permis.
Am timp să planific, să gândesc în liniște, este una din afirmațiile care stau la baza unei construcții mai stabile, mai solide. Claritatea minții se alimentează din timpul acordat pentru a discerne. Ce elemente sunt esențiale și au nevoie de mai multă îngrijire, pentru ce aș vrea sau am nevoie de mai mult timp ca să mă documentez mai bine, care sunt activitățile ne-necesare, „de umplutură” sau care țin doar de „atractivitatea” proiectului? Creierul alege, dar cum identifici cadrul în care el poate să facă alegerea potrivită, ține de modul în care pregătești această „întâlnire” cu oportunitatea sau situația dată.
Când suntem aglomerați, solicitați simultan din mai multe părți, fără a putea categorisi care sunt contextele în care este necesar să fii, sau doar faci act de prezență, această alegere conștientă are de suferit, iar creierul disimuleaza decizia fără a aduce plus valoare semnificativă.
„Ocupați nu înseamnă eficienți”, este o altă sintagmă care definește gradul de surescitare pe care creierul îl resimte prin creșterea frecvenței undelor cerebrale. Multe dintre persoanele cu care am lucrat de-a lungul vremii cunosc explicația științifică a reducerii/coborârii frecvenței undelor cerebrale prin respirație. Calmul necesar minții pentru a observa și cântări urgența și importanța solicitărilor în raport cu impactul pe care îl au zece respirații corecte în deciziile și acțiunile noastre. S-a scris mult și pe această temă, dar de la teorie la practica e cale lungă. O cale care are nevoie să fie bătătorită, prin antrenarea acestei priceperi de a fi din ce în ce mai conștient cum trăiești toate experientele de viață profesională și/sau persoanala, ca om. Liderul nu respiră mai bine decât omul, dacă acesta rămâne în starea de confuzie, multi tasking și stres generat de toți stimulii pe care îi primește la locul de muncă (colegi frustrati din cauza lipsei de informații relevante, superiori directivi care cer lucruri înainte de a afla care este contextul în care se pregătește livrabilul, oameni obosiți și/sau îngrijorați de alte aspecte din viața lor personală, și vă las pe voi să continuați lista). Liderul este și el om. Poate fi ajutat, ascultat, înțeles.
Relațiile interumane neîngrijite cu la fel de multă atenție ca cea pe care o acordăm relațiilor tranzacționale generate de structura organizațională, duc la avarii pe termen lung. Și se știe că este mai greu să repari, decât să construiești. Asta știu de la constructorii per se, mereu costul unei consolidări este mai mare decât al unei construcții de la zero, astfel justificându-se deciziile de a repara clădirile istorice versus de a demola clădirile fără valoare.
Întorcându-ne la natura umană, acolo unde încrederea a fost afectată, relația umană este fisurată sau chiar fracturată. Are nevoie de timp ca să fie remediată. Într-unul dintre assessmenturile pe care le folosim măsurăm încrederea pe care persoana evaluată o are în ceilalți, versus onestitatea sa. Deseori găsim o discrepanță justificată de faptul că, odată înselată, încrederea este mai greu acordată, dar asta nu înseamnă că eu sunt mai putin onest în relația cu oamenii. Dar mă protejez intuitiv mai mult.
De ce am ajuns aici, la detaliile relaționale, plecând de la tema concediilor? Pentru a întări cât de necesare sunt astfel de perioade de „liniștire a minții” pentru a asigura echipe (relații interumane) sănătoase și armonioase.
Dar cum facem asta, o să vă întrebați punând deja înaintea întrebării răspunsul „nu se poate, nu avem timp de astfel de nimicuri”. Astfel de mărunțișuri, de tipul ”piatra mică răstoarna carul mare” sunt cele care au nevoie să le fie acordată permanent atenția.
Echipele, companiile, care alternează suficient și eficient perioadele de pauză cu cele de solicitare intensă, sunt cele care și beneficiază de oameni mai pregătiți să facă față situațiilor complexe. Timpul de răgaz real, fără telefoane și emailuri în timp ce mă relexez călătorind sau mă odihnesc, este gura de oxigen dată creierului ca să-și reducă frecvența undelor cerebrale când cade în butoiul cu stres/ hiperactivitate/ suprasolicitare. Lipsa orelor de somn, și/sau de somn profund sunt un alt aspect reclamat de liderii foarte tracasați, care ajung până la diagnostice medicale de insomnie și tratamente care ajută la recuperarea odihnei creierului.
Pe lângă enorma bibliografie în domeniu, mă întorc la o vorbă din bătrâni care spune să-ți faci vara sanie și iarna car, sau să nu pui căruța înaintea boilor.
Ordinea și limpezimea minții vine din odihnă, din mixul de contribuții pe care îl putem aduce prin demersurile noastre atunci când am avut timp să reflectăm, să ne gândim din timp, să planificam, să actionam în acord cu ceea ce am gândit și să nu ne pierdem energia și entuziasmul de a face permanent acest lucru. Este un alt mod de a reitera formula dragă mie a celor 3C – Claritate – Coerență – Consecvență, indiferent în ce tip de acțiuni sunt implicat.
Odată cu sosirea ei, toamna ne îmbie să ne concentrăm mai odihniți și cu mai mult elan pe ultimul Q (trimestru) de performanță. Mi-aș dori însă pentru toți să nu ajungem la sfârșitul acestuia storși de muncă în zadar, ci mai degrabă conștienți de măsura progresului continuu pe care îl facem și care se regăsește în rezultatele pe care ni le dorim prilej de sărbătoare la final de an.
Trăirea în sistem „Ups and downs”, cu „vârfuri de sarcină” frecvente, fără pauzele cuvenite, ne aduce în stadiul de prezență inconsistentă în viața noastră. Rolurile cu implicații multiple nu pot fi jucate fără a fi în formă deplină. Jumătățile de măsura, situațiile în care funcționez în sistem de „avarie” duc la compromisuri care denaturează sensul muncii noastre, pâna la a ne deteriora relația cu sinele. Am ajuns și la această declarație pe care o fac de câte ori am ocazia. Avem nevoie să îngrijim trei relații importante în viața noastră: cu sinele, cu munca noastră și cu ceilalți. În ordinea aceasta. Iar când vorbim de grija de sine, la fel de important rămâne să ne vedem nevoile fundamentale satisfacute (cea de apartenență, de respect de sine, control și sens), altfel o să ne trezim că trăim nesatisfăcuți, resimțind oboseală nejustificată, sau alte forme de disconfort.
De aici încolo lucrurile par să se rezolve de la sine.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 291
Pentru abonare, click aici