Cred în leadership ca soluție sistemică în educație și în comunități sustenabile – Corina Puiu, co-founder și CEO Teach for Romania
Când am început, acum cinci ani, cu Teach for România, am crezut că problema educației în România stă în transferul de cunoștințe. Și despre faptul că nu avem STEM, acces la tehnologie în școli etc.
După ce am ajuns în școli mai puțin favorizate, lucrând sistematic în școli din zona rurală, am învățat că experiența copiilor în aceste școli, în parcursul lor ulterior de viață și carieră, se poate transforma, dacă:
1. Aduci oamenii potriviți în rolul de profesori, atragi talente și faci o selecție serioasă, pe bază de competențe.
2. Îi pregătești și îi susții în dezvoltare personală și continuă;
3. Abordarea copiilor în clasă este prin valori, adaptată la nevoile fiecărui copil.
Indiferent de ceea ce urmează să predai, indiferent dacă ești profesor de chimie, fizică sau învățător. Primul lucru este relația cu copiii, înțelegerea poveștii fiecăruia.
Tiberius Hordoroabă, profesor în generația a treia de profesori Teach, a lăsat un job de programator și a intrat în povestea noastră având aceste gânduri: „Înainte de a ajunge profesor în fața copiilor de la Budești, Călărași, am lucrat vreme de trei ani ca dezvoltator software într-o companie mică, dintr-o arie intens dezbătută în prezent, cea a securității informației. Domeniul IT este cel care mi-a deschis ochii către lume, este locul unde am cunoscut mulți oameni valoroși din diferite țări și unde am lucrat cu cele mai noi tehnologii, iar toate acestea m-au ajutat să cresc profesional. Cred că majoritatea oamenilor pe care i-am cunoscut, și care discutau despre lucruri care nu merg grozav în țara aceasta, a ridicat problema educației. Și mereu am fost de acord. Dar dincolo de asta, de câteva discuții la o cafea, am vrut să fac ceva. Am simțit că trebuie să mă implic în modelarea comunității de peste 10, 20, 30 de ani. Asta încerc și astăzi. Predau matematică și informatică și, deși recunosc că este important să dezvoltăm latura abstractă a gândirii prin exerciții și probleme, lucrăm împreună să găsim matematica din viețile noastre de zi cu zi – de la listele de cumpărături și reduceri, la vopsitul unei camere, gătit în bucătărie, confecții etc.”
Citește și: Recunoașterea și asumarea adicțiilor – tabuul zilelor noastre
Ceea ce a reușit Tibi, și cei peste 150 de profesori care au trecut prin program până acum, este fantastic. A reușit, împreună cu noi, alte organizații și companii, să amenajeze un laborator de informatică în care a pornit o călătorie pe drumul tehnologiei digitale, iar copiii sunt vizibil motivați să vină la școală și să ajungă cât mai des în acest laborator. Competențele digitale și folosirea informației într-un mod responsabil le dezvoltă copiilor spiritul critic și îi pregătește mai bine pentru viața de după școală. Practic, este un alt tip de dezvoltare de competențe de viață și profesionale. Cine ar fi crezut, acum câţiva ani, că se poate face robotică sau programare într-un sat din Călărași?
Cred că școala ar trebui să ne pregătească pentru viață, pentru viitor. Cum nu știm cum arată el, este utopic să credem că știm cum să îi pregătim pentru diverse joburi. Dar indiferent de acesta, noi ar trebui să avem absolvenți antrenați să acționeze autonom, conștienți de sine, de potențialul lor, de ceea ce este sau nu aliniat cu sine. Să poată analiza opțiunile și să poată lua decizii de viață și carieră, accesând maximul potențialului individual și al celui de… împreună.
Am norocul unei experiențe profesionale de peste 17 ani în multinaționale și antreprenoriat. Printre altele, experiența aceasta m-a ajutat să înțeleg cât de important este să corelezi competențele de care are nevoie un angajator cu dezvoltarea acestor competențe în copii, încă din învățământul primar/gimnazial. Copiii sunt viitorul nostru. Și, cum citeam într-un studiu McKinsey din 2007, „The quality of an education system cannot exceed the quality of its teachers”. Dacă ne dorim copii cu competențe de leadership, stimă de sine crescută, gândire critică, cu spirit de colaborare etc. – ar trebui să fie instruiți de educatori care au ei înșiși aceste calități. Profesorii și învățătorii sunt următoarele modele pentru copii, după cel al părinților.
Școala are nevoie de leadership. De inițiativă, curaj, asumare. Nu de decizii luate din frică.
Privind la sistemele de educație din lume, care s-au reformat, există o concluzie unitară: calitatea unui sistem de educație este direct corelată cu calitatea profesorilor și educatorilor din acel sistem. În România există mulți profesori dedicați. În primul an de Teach for Romania, mărturisesc că am mers în școlile în care urma să lucrăm cu un fel de aroganță a performantului. Profesorii selectați și pregătiți de noi sunt pasionați, rezilienți, orientați către nevoile fiecărui copil. De altfel, în orice cancelarie din școală mai găsești educatori cu vocație, avizi să învețe cum pot lucra diferit cu copiii – pentru rezultate mai bune. Care însă au obosit, au pierdut motivația sau speranța că se poate. Ei sunt o mină de aur, cu care cred că se poate reforma mult, cu investiții minime. Noi am creat o curriculă de pregătire pentru cadrele didactice, atât inițială, cât și continuă, și care aduce împreună concepte precum dezvoltare personală, leadership și pedagogie/didactică. Din experiența anterioară de business, cred că acum din școli lipsește leadershipul, inițiativa, curajul, asumarea. Deciziile sunt luate mai degrabă din frică, atunci când sunt luate.
Citește și: Leadershipul înseamnă asumarea discursului interior şi susţinerea lui în faţa oamenilor
Performanța, dacă există, este rar văzută și apreciată. La Teach for Romania, leadershipul este o competență pe care o căutăm încă din recrutare, apoi o dezvoltăm continuu în cadrul programului de doi ani. După cei doi ani, aceasta urmează a fi facilitată, din rolul de alumni (agenți de schimbare în educație).
Pregătirea și dezvoltarea profesorului se face secvențial, în funcție de firescul activității de la clasă: în primul an de program, cuvintele-cheie sunt dezvoltare personală, managementul clasei, învățare diferențiată etc. În anul doi, curricula pregătește viitorul leadership în educație: project management, cum să atrag finanțare pentru a soluționa cel puțin o problemă din școală/comunitate. Cred mult în leadership ca soluție sistemică în educație și în comunități sustenabile. Cred că schimbarea este posibilă și de jos în sus. În măsura în care aceste exemple de bună practică sunt luate în considerare, ele pot deveni soluții sistemice.
Copiii sunt cei mai importanți în ecuația educației din România. Cred că dezvoltarea de relații cu părinții (vizitarea lor acasă, implicarea lor în actul de educație), dezvoltarea unei relații de colaborare în cancelarie, pentru o abordare unitară a clasei, indiferent de materialul care se predă, implicarea primăriei etc. sunt mai relevante decât numărul de ore de matematică din clasa a VI-a sau dacă să aibă sau nu manuale de sport (trebuie reamintit că manualele sunt instrumente opționale, calitatea predării depinzând de alte aspecte).
Dacă vrem un altfel de viitor, dacă vrem copii educați, este nevoie să investim în cei care îi educă. Copiii de astăzi sunt România de mâine.
Acest material a fost preluat din
numărul 250 al Revistei CARIERE,
ediția de septembrie, 2018.