Cum să fii lider în lumea VUCA. Tu prin câte ferestre privești?

Trăim și muncim într-o lume din ce în ce mai volatilă, nesigură, complexă și ambiguă (volatile, uncertain, complex, ambiguous – VUCA). Sunt vremuri pline de provocări și oportunități, în care schimbările sunt profunde și rapide. Modelele vechi, procesele cu care suntem obișnuiți nu mai funcționează. Dacă vrem să fim prezenți în viitor, trebuie să trăim și să acționăm conștient și cu prezență de spirit. Trebuie să ținem pasul cu schimbările, adeseori e nevoie să fim cu un pas înaintea lor și cu siguranță trebuie să ne schimbăm noi înșine.

”Pentru a face față schimbărilor trebuie să știm ce schimbări apar și să nu ignorăm niciunul dintre semnele care le anunță”, punctează Chris Nel. Astfel, este important ca liderul să accepte faptul că nu este singurul expert, ci este înconjurat de experți, și să învețe să asculte și să privească atent și din mai multe unghiuri de vedere.

PRIVEȘTE DIN PERSPECTIVE MULTE ȘI DIVERSE

„Sufletul uman conține un sistem de creștere complex. Ca să înțelegi mai bine, imaginează-ți mintea ca pe un turn de ferestre. Din nefericire, mulți oameni rămân blocați la o singură fereastră, prin care privesc în fiecare zi și văd același lucru, în același fel. Creșterea adevărată se produce atunci când pleci de la o fereastră și mergi prin turnul din sufletul tău pentru a te uita prin multele ferestre care îți așteaptă privirea. Prin aceste ferestre diferite vei avea vedere la noi posibilități, la prezență și conștiință de sine, la creativitate. Mulțumirea de sine, obișnuința și orbirea adeseori te împiedică să-ți simți viața. Atât de multe depind de unghiul de vedere – de fereastra prin care privești!” – John O’Donohue, Anam Cara: A Book Of Celtic Wisdom.

Pentru a fi un lider bun trebuie să vezi lucruri pe care ceilalți nu le văd și trebuie să vezi și lucrurile pe care le văd ceilalți. Nu poți construi o viziune în necunoștință de cauză, fără să înțelegi bine toate aspectele situației, fără să înțelegi prezentul și viitorul.

”Felul în care gândim definește cadrul, ”cutia” în care trăim. Iar mentalitatea noastră adeseori nu ne lasă să ne eliberăm din această cutie, transformând orice piedică într-un obstacol de netrecut”, crede Ron Williams. În opinia sa, este nevoie de reframing – care presupune crearea unui nou peisaj mental, care să ofere mai multă libertate, un mai mare grad de flexibilitate și modalități alternative de abordare a unei probleme ce pot conduce adeseori la soluții neașteptate. În multe cazuri, reframing-ul presupune să te vezi pe tine însuți într-o nouă lumină”. În vremuri de profundă și rapidă schimbare, (re)framing-ul ne este cu atât mai necesar pentru a înțelege situația curentă și a vedea ce este de făcut mai departe. Pentru a construi viitorul, nu mai este suficient, ba adeseori este de-a dreptul ineficient, să facem doar mai mult sau mai puțin din ce s-a făcut până acum. Ce e de făcut este, mai nou, foarte diferit.

Dar să privești și să vezi altfel nu e atât de ușor pe cât pare, mai ales când e vorba de lideri care au la activ mulți ani în aceeași companie sau în același domeniu. Adeseori, fără să aibă această intenție, liderii cu experiență permit ca ceea ce știu să le limiteze accesul către ceea ce nu știu și să le îngrădească felul în care își imaginează viitorul.

În The Opposable Mind, cartea sa despre gândirea integrată, Roger Martin ne îndeamnă să ne gândim la ce ar putea să se întâmple, nu numai la ceea ce se întâmplă (generative reasoning), să luăm în considerare nu numai relațiile și rapoartele liniare și unidirecționale, ci și pe cele neliniare și multidirecționale (causal modeling) și să explorăm nu în mod argumentativ, ci adresând întrebări care să ne ajute să descoperim, să înțelegem și, eventual, să găsim terenul comun (assertive inquiry).

Astfel, privește lucrurile din perspective multiple și cât mai diferite – din perspectiva tuturor componentelor afacerii tale; din perspectiva oamenilor (angajați și clienți); din perspectiva domeniului de activitate și a altor domenii de activitate; din perspectiva comunității și a societății; din perspectivă globală și de mediu; din perspectiva prezentului și, mai ales, din perspectiva viitorului.

Caută modalități de a-ți diversifica unghiurile de vedere și modul de a privi – pentru că dacă nu îți schimbi și modul de a vedea, atunci vei privi la fel prin toate ferestrele. Fă-ți din observarea atentă un obicei. Învață să descrii ce vezi. Lasă loc unei interpretări diferite a ceea ce observi. Înțelege că aceeași scenă poate avea mai multe explicații plauzibile. Evită vederea de tip tunel. Exersează-ți gândirea creativă. Renunță la silozuri, la depozitele de cunoștințe – întrucât acestea lucrează împotriva capacității de inovare a unei companii. Informația trebuie să circule liber.

IA-ȚI TIMP PENTRU A PRIVI ÎN PROFUNZIME

Georgia O’Keeffe și-a spus: „Voi picta ce văd, voi picta ceea ce floarea înseamnă pentru mine, dar o voi picta mare, iar oamenii vor fi luați prin surprindere și se vor opri să privească. Îi voi face pe cei mai ocupați oameni din New York să se oprească și să vadă ce văd eu într-o floare. (…) E nevoie de timp pentru a vedea, la fel cum e nevoie de timp pentru a avea un prieten”.

E nevoie să înțelegi profund și corect ceea ce vezi. Nu poți face presupuneri, nu te poți baza pe așteptări. Robert Henri spune că „sub toate aparențele există un curent subteran” – este vorba de principiile și legile fundamentale ale ordinii, frumuseții și funcționalității. Un lider bun le simte, le percepe și ține cont de ele în munca sa. Iar pentru asta e nevoie „să fii intens conștient de umanitatea ta” și să ai „o neobișnuită forță a gândirii”.

Dezvoltă-ți capacitatea de a sesiza esența lucrurilor, înconjoară-te cu oameni care știu să vadă în profunzime și care înțeleg ce văd, învață singur și învață de la alții. Vezi realitatea și prin ochii altuia și fii conștient de faptul că există și alte perspective posibile, care pot fi foarte diferite, dar la fel de valabile. Privește atent și în detaliu. Viitorul este în detalii.

LUCREAZĂ LA VIZIUNEA TA ȘI CONECTEAZ-O LA VIZIUNEA CELORLALȚI

În serialul Occupied, Primul Ministru al Norvegiei își avertizează secretarul de presă: „Te străduiești să faci ca mecanismul acesta să funcționeze ca uns. Dar un mecanism bine uns, dacă este lipsit de viziune și discernământ, te va conduce direct în dezastru tocmai pentru că funcționează atât de bine”.

Mai ales în condiții de stres, oamenii se concentrează pe ceea ce le este familiar, pe ceea ce știu să facă, pentru a avea senzația de confort și stabilitate. Este important să nu te limitezi astfel. În consecință, o viziune captivantă, convingătoare și de impact este cu atât mai relevantă în vremuri de schimbare, când viitorul este nesigur și nu întotdeauna clar. Viziunea este ceea ce dă viață, direcție și sens misiunii tuturor.

Dar nu este suficient să ai tu o viziune. Important este să știi să o comunici și să o conectezi la obiectivele oamenilor tăi și la ceea ce dă sens vieții lor și îi face să se simtă împliniți. Astfel, liderul vizionar nu este autoritar, nu este dictatorial, nu caută să-și controleze angajații. Dimpotrivă, le oferă libertatea de a-i actualiza viziunea și de a găsi cea mai bună cale de implementare a acesteia.

Și Gianpiero Petriglieri susține că leadershipul contemporan este cel mai bine reprezentat de liderii „conectori”, care aduc laolaltă și mențin unitatea unei grupări diverse, iar principalul său beneficiu este faptul că este inclusiv. Acest tip de leadership creează un spațiu comun, în care sunt invitate și bine-venite perspective și povești diferite.

În cadrul Master Class-ului pe care l-a susținut la București – „Competența nu este suficientă: Dezvoltarea liderilor de încredere în era profesionalismului nomad” – organizat de HR Club, Gianpiero Petriglieri ne-a vorbit, printre multe altele, despre cum leadershipul de calitate se află la intersecția dintre conexiunea cu sine și conexiunea cu ceilalți. Nu poți avea o relație autentică cu ceilalți dacă nu ai mai întâi o relație autentică cu tine.

Întrebat ce obiceiuri putem adopta pentru a ne dezvolta abilitățile de lider, Petriglieri a răspuns: „Este nevoie să cultivăm acele obiceiuri care ne apropie de noi înșine și apoi de ceilalți oameni. Așadar, aceste obiceiuri nu pot fi decât specifice fiecăruia, nu sunt general valabile. Iar dacă nu știi ce te apropie de tine și ce te deschide către ceilalți, atunci întreabă-i pe oamenii care te iubesc: Când sunt eu cel mai tare eu însămi, când funcționez cel mai bine și sunt cel mai deschis, și receptiv, și prezent, și creativ? Oamenii care te iubesc știu și îți vor răspunde: Când schiezi. Când înoți. Când faci o plimbare în pădure. Când joci tenis. Când citești. Când te joci cu copiii. Așadar, află ce te apropie de tine și ce te deschide către ceilalți și ai grijă să practici regulat cel puțin câte un obicei care să servească fiecăruia dintre aceste două scopuri, pentru echilibru.”

Marcel Proust spune că „adevărata călătorie constă nu în a căuta noi peisaje, ci în a privi cu alți ochi”. André Gide spune că „nu poți descoperi noi țărmuri fără să accepți că vei pierde din văz uscatul multă vreme” . Iar Martin Buber crede că „fiecare călătorie are o destinație secretă, de care călătorul nu este conștient”.