Despre Leadership, Autenticitate si mastile pe care le purtam in fiecare zi

Brené a construit o cariera incercand sa inteleaga de ce oamenii depun atatea eforturi incercand se se conformeze asteptarilor celorlalti, sa-si construiasca o imagine care sa ii faca acceptati si apreciati, in loc sa isi descopere si accepte propria identitate, unica, autentica. Prezentarea, care m-a impresionat extrem de mult, si care a circulat pe internet printre prietenii mei din mai multe companii, toti la fel de „atinsi” de mesaj, poate fi urmarita aici.

De ce am fost atat de impresionata de mesajul lui Brené Brown? Pentru ca eu sunt acea persoana despre care ea vorbeste, si la fel sunt prietenii mei, colegii mei, clientii mei si sute de alti oameni inteligenti, de succes, pe care am avut vreodata sansa sa ii cunosc. Cu totii jucam, intr-o mai mica sau mai mare masura, un rol in fata lumii, si cu totii ne straduim sa fim exact asa cum „trebuie”, pentru ca „lumea” sa ne placa si sa ne accepte. Dar, in final, cine este „lumea”? Nu cumva este ea compusa din oameni ca mine si ca voi, care, la randul lor, se straduiesc sa devina altceva doar pentru ca le e prea jena sa fie ceea ce sunt?

Daca nu ati urmarit inca filmuletul, permiteti-mi sa exemplific.

Cu totii avem propriile noastre repere de succes – pentru unii este vorba de bani, pentru altii functii, popularitate, putere si autoritate, si lista poate continua. Consideram ca, avand aceste lucruri, vom fi mai impliniti, iar „lumea” ne va judeca favorabil. Odata ce le avem insa, traim mereu cu teama ca le-am putea pierde.

Spre exemplu, una din cele mai comune temeri ale managerilor care participa la cursurile mele este cea de a fi judecati de echipele lor. In consecinta, multora le este greu, daca nu imposibil, sa recunoasca in fata echipei atunci cand au facut o greseala, pentru ca se tem ca vor pierde respectul colegilor. In acelasi timp, am avut nenumarati participanti la cursuri care au laudat curajul unor leaderi care au avut puterea de a fi onesti, chiar si atunci cand vestile erau proaste, care au indraznit sa isi asume responsabilitatea pentru propriile erori, in loc sa dea vina pe circumstante. Ce putem intelege de aici? Ca apreciem autenticitatea cand o vedem la altii, insa ne temem sa fim la randul nostru autentici.

As putea sa ofer numeroase alte exemple despre mastile pe care le poarta altii, dar a fi autentic inseamna sa te uiti mai intai la tine insuti.

Intr-un curs la care am participat relativ recent, am completat un chestionar despre motivatiile personale, iar principala zona de dezvoltare in ceea ce ma priveste a fost „teama de esec”. Care credeti ca a fost reactia mea la acel feedback? Desigur, l-am combatut, am incercat sa conving facilitatorul ca eu sunt o persoana foarte puternica, pentru care esecul nu este decat o oportunitate de invatare, de care nu ma tem nici un pic. Zambetul intelegator al trainerului m-a adus cu picioarele pe pamant – bineinteles, nu era prima data cand vedea pe cineva ca mine, care se bucura atunci cand punctele tari ii sunt confirmate de un test sau evaluare, si combate rezultatatul atunci cand acelasi test indica puncte slabe. Acel episod m-a ajutat sa ii inteleg mult mai bine pe proprii mei participanti la cursuri, care combat cu indignare resultatele testelor comportamentale, atunci cand ele le sunt defavorabile.

Cercetarea lui Brené Brown explica acest comportament contradictoriu pe care, se pare, il adoptam cu totii atunci cand suntem confruntati cu propriile slabiciuni. Din sute de interviuri pe care le-a organizat cu oameni de toate conditiile sociale, provenind din toate ariile profesionale, Brené a descoperit ca una din cele mai mari temeri ale oamenilor, daca nu chiar cea mai mare, este frica de a fi vulnerabili in fata celorlalti, frica ca „lumea” va vedea ca nu suntem perfecti. Mai mult, ea a descoperit ca oamenii cei mai multumiti si impacati cu propriile vieti erau cei care reusisera sa-si depaseasca aceasta frica.

Si pentru ca viata este plina de paradoxuri, chiar si aceia dintre noi care suntem preocupati zi de zi sa ne construim masti care sa ne apere de lume, nu putem sa nu-i admiram pe cei care au curajul sa fie autentici. Intr-un final, propria imperfectiune ar putea fi mai admirata de cei din jur decat orice „masca” am purta, oricat de atragatoare.

Si nu ma pot gandi la un loc sau domeniu in care autenticitatea ar fi mai apreciata, decat leadership-ul. Poate ar trebui ca, inainte de a dobandi orice alte abilitati, leaderii sa inteleaga puterea si valoarea autenticitatii.

M-as bucura daca ati considera acest articol drept o invitatie de a va confrunta proprii demoni. Pe voi ce va face vulnerabili? Daca puteti raspunde cu sinceritate la aceasta intrebare, atunci sunteti pe drumul cel bun. In acel moment veti inceta sa mai fiti o proiectie a asteptarilor celorlalti si veti incepe sa fiti imperfecti, intregi, autentici.