Despre rolul omului în relația sa cu Universul, cu Constantin Dulcan (II)
DESPRE ROLUL OMULUI ÎN RELAȚIA SA CU UNIVERSUL
În „Inteligența materiei”, Constantin Dulcan susține că a trăi este o ştiinţă bazată pe adevărul și relația dintre noi și Univers. „Suntem vital dependenţi de tot ceea ce ne înconjoară, atât ca fenomen, cât şi ca esenţă, vizibil şi invizibil”. Așa că l-am rugat să ne vorbească despre știința vieții și rolul pe care omul îl are în relația sa cu Universul.
Despre omul modern și liderul bun de urmat citiți în Despre știința vieții și a leadershipului, cu Constantin Dulcan (I)
„Noua Știință, cum a numit-o David Wilcocq, reprezintă un grup de științe apărute foarte recent. Acestea pun în discuție toate reperele pe care omenirea s-a sprijinit până acum: conceptul de om, de Dumnezeu, de adevăr, de Univers, de relații interumane, de modele sociale și, mai ales, de religie. Fizica cuantică, ultimele date venite din aria Neuroștiințelor, a Experiențelor morții clinice, a Psihologiei transpersonale și a Experiențelor extracorporale, aduse în câmpul științelor moderne de R. Monroe, au determinat o falie cognitivă în științele tradiționale, pledând pentru o origine spirituală a lumii și pentru nevoia stringentă de o nouă paradigmă, de o altă înțelegere a Universului.
Personal, prin scrierile mele, pledez pentru nevoia de o Nouă Spiritualitate, prin care înțeleg cultivarea acelor valori morale care permit menținerea propriei sănătăți și a armoniei sociale într-o lume a diversității politice, economice, psihologice și, mai ales, religioase. Dacă până acum respectarea unor norme de comportament era impusă doar ca o convenție socială necesară ordinii din societate, în clipa de față, grație ultimelor cercetări științifice, aflăm că respectarea unui cod etic în comportamentul uman este o condiție a însăși existenței noastre.”
CUM DEVENIM CE GÂNDIM?
Constantin Dulcan scrie și susține că legea lui Dumnezeu este legea Binelui, că Universul se sprijină pe legi morale, iar creierul respectă un cod moral. L-am invitat să ne vorbească depre legea Binelui și despre cum devenim ce gândim.
„Cercetările făcute de Richard Davidson și de colectivul său de la Universitatea Wisconsin – Madison (SUA) începând din anii ’90 ai secolului recent încheiat au relevat un fenomen de excepțională importanță pentru înțelegerea gândirii și a comportamentului uman.
Gândurile, sentimentele, emoțiile și comportamentul nostru sunt procesate în arii diferite din creierul prefrontal, în funcție de semnificația pozitivă sau negativă a acestora. Gândurile cu semnificație pozitivă activează prevalent zona prefrontală stângă, iar cele cu semnificații negative sunt procesate în aria prefrontală dreaptă. Sunt cercetători care afirmă că au observat și unele excepții de la această lege. Este posibil, dar nu contrazic majoritatea statistică a fenomenului menționat.
Fără să intrăm în detalii de ordin strict științific, trebuie să vorbim despre efectele pe care le au gândurile și emoțiile noastre, atât asupra propriului organism, cât și asupra mediului ambiant și cosmic. Orice gând este mai întâi o emisie de câmp energetic și informațional. Prin efectul său fizic de propagare în spațiu va avea un efect pozitiv sau nociv asupra celor cu care suntem în consonanță bună sau rea. Vom avea același efect disfuncțional la nivel cosmic, oricât ar părea de ireală afirmația. Iată argumentele care o susțin.
Werner Heisenberg, unul dintre marii mentori ai fizicii cuantice, afirma că cel mai neînsemnat gând ajunge până la cel mai îndepărtat colț de univers. Pe de altă parte, știm acum că trăim într-o lume interconectată, că orice acțiune exercitată într-un punct se reflectă asupra întregului. Fiecare dintre noi este, prin ceea ce gândește și acționează, și cauză, și efect în contextul lumii în care trăim. Un al doilea efect al gândurilor și emoțiilor noastre este cel de ordin biochimic. Se înțelege că toate celulele noastre vor primi ecoul acestei biochimii, inclusiv ADN-ul din celule, benefic sau nociv pentru sănătatea noastră.
Se spune că am avea circa 60.000 de gânduri pe zi. Cu fiecare gând și în fiecare clipă, vom pleda, așadar, pentru sănătate sau boală, pentru viață sau moarte.
Ajunși în acest punct al discuției noastre, rămâne de răspuns la o întrebare esențială: cine face această distincție între bine și rău, cine împarte gândurile noastre după criterii etice? În niciun caz creierul, prin sine, pentru că el este doar instrumentul care primește informația. Ori, singura entitate capabilă de un discernământ etic este Conștiința noastră, ea însăși fiind un ram al Marii Conștiințe Cosmice.
Deducem de aici că, în funcționalitatea sa, creierul respectă un cod etic, similar tuturor celorlalte coduri cu surse diferite, pe care l-am descris în 2008. Fiind cu toții un rezultat al evoluției cosmice, înseamnă că Universul își exprimă prin noi dimensiunea sa spirituală, că are la bază, ca lege fundamentală, una morală a Binelui, a negentropiei”, susține profesorul și medicul Constantin Dulcan.
Acesta este al doilea dintr-o serie de trei articole despre știința vieții și leadershipului, într-o discuție cu Prof. dr. Constantin Dumitru Dulcan.
În partea a treia veți citi despre rolul culturii și al artei în găsirea de sine.
Prof. dr. Constantin Dumitru Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, autor de filosofie și metafizică. Este autor al cărților: „În căutarea sensului pierdut”, „Către noi înșine”, „Mintea de dincolo”, „Somnul rațiunii”. Cartea sa „Inteligența materiei” a fost distinsă, în 1992, cu Premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta”.
Articol preluat din numărul 253/decembrie 2018 – ianuarie 2019 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.