Einstein, leadershipul și mintea cea de pe urmă

Sunt ardelean de fel. Și acolo de unde vin eu, oamenii nu vorbesc între ei, nu pălăvrăgesc, nu trăncănesc, ci „stau în povești”. Îndrăznesc să zic că expunerea constantă la acest mod de comunicare îți dezvoltă în timp anumite abilități. Probabil că cea mai bună descriere a acestei expresii se poate face făcând trimitere către competențe caracteristice coachingului: ascultarea activă asezonată cu o comunicare directă, totul plutind pe un ocean de metafore și comparații.

De aceea, atunci când am de pregătit un speech, o ședinţă, o discuție, simpla menționare a temei sau a obiectivului, mi se declanșează în minte o suită de imagini, citate, metafore, pilde, situații pe care, după aceea, trebuie să le înșir într-o ordine logică. Subiectul „leadership” mă face să mă gândesc la povestea celor cinci: Moise spunea că Legea e totul, Iisus că Iubirea e totul, Marx vedea Capitalul ca fiind cel mai important, Freud considera Sexul, dar Einstein ne-a demonstrat ca TOTUL ESTE RELATIV!

La fel văd și eu lucrurile acum, în acest anotimp al vieții mele profesionale, cu leadershipul. Pe când crezi că i-ai dat de cap, că-l poți jalona, că ai o structură sau un fractal, apare o altă necunoscută, o altă situație și trebuie să reconfigurezi totul. Pentru că, din punctul meu de vedere, nu este despre procese, nu este despre business, ci este doar despre oameni. Iar oamenii sunt unici, colectivitățile nu sunt neapărat și echipe și acest lucru relativizează totul.

Azi, după aproape treizeci de ani de colaborat cu foarte mulți oameni, atunci când spun leader îmi vine în cap un singur citat „Oamenii vor uita ce ai spus sau ce ai făcut, dar nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă” (Maya Angelou).

Doar în România, în Interbrands Orbico, suntem peste 2200 de suflete. Multe divizii, linii de business, o diversitate foarte mare care te poate descuraja atunci când te gândești că trebuie să-i strângi pe toți spre un singur scop. Același. Din fericire, legea atracției funcționează și, deși suntem atât de diferiți, există un suflu comun general cu privire la cum facem să se întâmple lucrurile ca să fie bine. Și totul pornește de la modul în care cei aleși să conducă înțeleg să își asume responsabilitatea și să se manifeste.

Personal nu cred că există ingrediente secrete pentru a fi un bun leader, ci doar un set de alegeri care sunt oricui la îndemână. Încerc să le sintetizez așa cum, alături de colegii mei, le simt și le trăiesc în această organizație și în echipa mea.

Încurajăm comportamente și atitudini

Orice altceva se poate învăța, oricând. Ai nevoie doar de profesori, materiale, exemple, dorință, voință. Valorile fundamentale sunt strategice. Dacă în primii ani de viață ai înțeles prin puterea exemplului ce înseamnă etica, coloana vertebrală și moralitatea, sunt șanse mari, dacă ne faci o vizită în companie, să simți un aer de familiaritate. Ca și cum ai fi acasă. Un poet persan pe nume Rumi spunea că: „Dincolo de ideile de bine și de rău există un câmp. O să te întâlnesc acolo”. Uneori, în interacțiunile din cadrul companiei, nu putem ajunge la consens, dar știm că există un câmp unde putem face apel la valori fundamentale și venim de fiecare dată cu o soluție.

Considerăm că egoul ne este un fals prieten

Mi-am dat seama de asta pe parcurs. Sistemul în care am crescut cu toții – cel puțin în România – nu încurajează colaborarea. Dacă suflai cuiva la teză luai un doi. Și tu și celălalt. Era despre „me, I and myself”. Ori, în viața reală ai nevoie să îți fie cineva alături, să îți dea un sfat, o idee. Toți cei care avem copii știm că, la începuturi, copiii se referă la ei înșiși la persoana a treia. Apoi, societatea te înconjoară cu ego și îți ia o viață ca să te dezveți. Asta înseamnă să știi că trebuie să faci loc și pentru alții, că nu este despre tine, ci despre tine doar în context cu ceilalți.

Credem în nevoia de sens

La început nu ne dăm seama, dar suntem programați de mici de către părinții noștri. Este vorba despre clasicul îndemn să construiești o casă, să faci un copil și, dacă ai timp, să și sădești un copac. Unii le iau ad litteram, alții conștientizează că primele două sunt despre tine și ultima parte despre ceea ce dai înapoi. Pentru că un copac oferă oxigen pentru toți. Ce te faci dacă atingi toate astea foarte repede? Sau dacă le-ai primit de-a gata? Suntem un colectiv preocupat de dezvoltarea și educarea celor de lângă noi. Și asta ne conferă sens și nouă și lor.

Preferăm feedforward‑ul

Nu zic neapărat că Feedback-ul nu este bun. Până la un punct. După aceea poate deveni limitativ sau toxic pentru că intri în zona de judecată și nimănui nu-i place să fie judecat. Mai mult, oferă mai multe informații despre cel ce îl oferă, decât despre cel care îl primește. Cu feedforward este altfel. Dacă este un obiectiv de atins, cel mai bun lucru de făcut este să ceri sugestii în jurul tău, să le notezi, să taci, să nu judeci și să nu uiți să mulțumești. După care le implementezi și măsori. Aceasta va genera un climat continuu de încredere că părerea oricui contează.

Locuim în afara zonei de confort

Știm că oamenii sunt tentați să rămână în zona de confort a cașcavalului lui Spencer Johnson, dar mai știm și pericolele asociate traiului călduț și al compromisurilor colaterale. E plină lumea de exemple: Nokia, Blockbuster, Kodak etc. Este important să înveți și să-i înveți și pe alții cum să identifice pericole și riscuri, să te asiguri că găsești balansul potrivit între crearea unui sens al urgenței schimbării și potențialul cost de oportunitate și toate astea ca un mod normal de a face business. Deși, uneori, trebuie să faci și pe pompierul ca să stingi câte un foc ici și colo. Avem cască și pentru asta.

Suntem în primul rând oameni

Un celebru studiu derulat pe durata a zeci de ani susține că o viață împlinită se bazează în primul rând pe calitatea relațiilor. Nu știam despre această cercetare, dar putem confirma că este adevărat. Cel puțin în cazul nostru. În echipele noastre, credem că necazul celui mic de acasă este mai important decât orice ședință de management, credem în „free hugs” atunci când vedem că un coleg are nevoie de înseninare, credem că o glumă bună provoacă serotonină de calitate, credem că o bătaie pe umăr poate face cât o mie de assessment-uri.

În loc de încheiere

Evident îmi vine în minte o poveste. Se spune că în Imperiul Roman, în spatele celui care sărbătorea o victorie există un sclav a cărui misiune unică era să îi șoptească lui Caesar la ureche „Ești doar un om!”. Cred că este valabil și pentru un leader. Relativ. Și noi la Interbrands Orbico suntem oameni. Oameni faini.

---

Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 283
Pentru abonare, click aici