Emilian Popa, antreprenor în e-commerce: Dacă Africa reușește, cum să nu reușească România?!

Inside Out of Africa

Documentarea pentru acest interviu m-a purtat prin zeci de țări și vreo patru continente pentru că Emilian Popa este unul dintre cei mai cosmopoliți antreprenori despre care știu. Este cetățeanul universal, azi în Cape Town, mâine la Dubai și poimâine la New York, iar peste tot unde și-a pus amprenta de manager, lucrurile au crescut exponențial.

Nu întâmplător, în mediul său de business este denumit un „accelerator”.

În perioada 2004-2005 a locuit în Angola, Camerun, Gabon, Kenia şi a descoperit adevărata Africa şi potenţialul uriaș al acestor pieţe. A ajuns în Africa de Sud și a fondat Africa Internet Accelerator, un incubator de investiţii. Emilian Popa are 43 de ani și este, fără îndoială, unul dintre cei mai de succes antreprenori români din Africa, implicat in consolidarea unora dintre cele mai rapide companii de eCommerce din lume. În prezent, pe lângă investiţiile în eCommerce, este şi director al fondului de investiţii Digital Growth Africa Middle East (DiGAME).

Deține un MBA la Columbia Business School/London Business School și un MA în Management la Sciences Po Paris.

Este povestea de succes a lui Emilian Popa, românul care a condus operaţiunile Groupon Africa de Sud şi a avut succes în Africa, un continent pe care puțini s-au încumetat să îl exploreze ca antreprenori. Este implicat in construirea unora dintre cele mai rapide companii de eCommerce din lume – Lamoda.ru (Rusia), Wimdu.com (Germania si China), Zando.co.za (Africa de Sud), Jurnia.com (Nigeria), Jabong.com (India) şi Groupon.co.za (Groupon din Africa de Sud). În prezent, pe lângă multiplele lui investiţii în general în eCommerce, este şi director al fondului de investiţii Digital Growth Africa Middle East (DiGAME). Anterior, a activat şi în Africa Internet Accelerator, incubator de investiţii cu fonduri Naspers, entitate care deţine în România eMag.ro

E important a vorbi mai puțin și a asculta mai mult și mai bine

Acum doi ani Emilian Popa susținea că are sentimentul economic că Africa este „următoarea frontieră de business”, oportunitățile în regiune fiind enorme. Își menține si acum afirmația, mai ales în contextul în care Asia, în special cea de Sud-Est, acaparează zona expansiunii de business. Din relatările pasionatului antreprenor, Africa are un potențial enorm, care vine ca urmare a unor tendințe din ce în ce mai puternice: schimbarea uriașă adusă de internetul mobil, prețul telefoanelor mobile de tip smartphone, din ce în ce mai ieftine, care dau utilizatorilor oportunitatea de a accesa internetul la un nivel fără precedent (numărul de conexiuni s-a dublat în Africa între 2014 și 2016, ajungând la 226 milioane).

Acest fenomen dă operatorilor de telefonie și antreprenorilor posibilitatea de a dezvolta servicii în sănătate, agricultură, educație, energie, apă. O altă tendință e prezentă și prin modelele de business „resource efficient” create prin adoptarea noilor tehnologii, dar și un remarcabil „youth-quake” african în mega-orașe: populația urbană în Africa are creșterea cea mai rapidă în lume. În mai puțin de 20 de ani, fiecare a două persoană în Africa va locui într-un oraș. Acest fenomen se petrece mai ales cu populația tânără (15-34 ani), care se mută spre orașe. Alte piețe emergente, ca de exemplu Asia de Sud Est, nu au aceleași condiții reunite, dar rămân piețe interesante pentru tehnologia digitală.

Sentimentul de «acasă» s-a disipat de mult

Emilian Popa se declară un veritabil „nomad digital”, care a cunoscut și a lucrat cu antreprenori din multe continente, aparținând multor culturi. „În general mă adaptez ușor oricărei culturi, după atâția ani de nomadism digital. Am găsit China dificilă, iar Iranul cel puțin diferit, aș spune, din punct de vedere al culturii de business, dar în Africa mă simt în elementul meu. Am trăit aproape un an în Teheran, unde am lansat un startup cu doi foști colegi de MBA de la NYC, iranieni, și mi-a amintit foarte mult de România anilor 90. Altfel, sentimentul de «acasă» s-a disipat de mult, mă simt foarte confortabil în nomadismul vieții mele, în care fac în medie șase țări în opt săptămâni, după care mă întorc în fiecare din aceste șase țări și roata continuă. Africa de Sud îmi place mult, dar până la urmă te simți acasă unde îți sunt prietenii și cei dragi. Aș spune că am câteva «acase»: Cape Town, România, Nairobi, Copenhaga, Dubai, Londra, NYC, locurile în care mă învârt continuu în ultimii ani, în care am studiat, am lucrat, m-am distrat, am trăit.”

Diferențele culturale pot fi mai dificile, dar am învățat să le depășesc

Vorbind despre harta managementului intercultural care ghidează managerii și antreprenorii să depășească granițele invizibile ale globalizării în business, l-am invitat pe Emilian să îmi „creioneze” această hartă din experiența proprie, cu zone mai greu accesibile și zone mai „prietenoase”. „Din punctul meu de vedere, distanțele geografice sunt mici, te urci într-un avion seara și dimineață/la prânz a doua zi ești pe partea cealaltă a lumii. Sau stai într-un loc și vorbești/vezi/lucrezi/te întreții cu oameni de pe cealaltă parte a lumii. Un singur lucru ar putea fi dificil, diferențele culturale, dar sunt ușor de depășit. Găsești lucruri și atitudini diferite în diverse locuri, aș enumera China, Iran, poate Nigeria, din cele pe care le-am văzut și în care am încercat să mă integrez, dar sunt suportabile.”

Am crezut mult timp în micro-management pur și dur, dar acum îl aplic doar în fazele inițiale

Pentru un lider care a activat ca antreprenor pe mai toate continentele, îmi închipui că are câteva principii de la care nu se abate niciodată, tocmai pentru că sunt universal valabile, iar altele pe care le mai ajustează în funcție de cutumele țării și ale culturii locale. Principiul de bază acela de a se înconjura de oameni inteligenți și buni antreprenori, care gândesc și execută la fel de bine ca el sau chiar mai bine, cărora le poate delega ușor sarcini, cu care poate lucra în echipă și poate crea lucruri extraordinare, rapid, și în locuri pe care mulți alții le-ar considera dificile. A crezut mult timp în micro-management pur și dur, în task oriented management, dar a realizat că îl poate aplica în fazele inițiale ale unui proiect, dar nu și mai târziu, fiindcă nu dă rezultate.Ce îl definește cel mai bine ca lider și antreprenor ? „Oamenii care mă cunosc ar spune probabil că sunt un bun networker, îi ajut mult pe cei din jurul meu, mă încred în cei cu care lucrez, dar mă dezamăgesc ușor cei care nu execută cu aceeași viteză, precizie și motivare cu care aș face-o eu. Îmi amintesc deseori de una dintre lecțiile de coaching pe care le-am avut: Un lider trebuie să fie suficient de vulnerabil încât să se poată conecta autentic la ceilalți, suficient de carismatic încât să îi coopteze pe cei din echipă și suficient de smerit cât să își dea seama că leadershipul adevărat înseamnă să fii util celorlalți.”

Calitatea pur românească de „a fi descurcăreț” m-a ajutat mult în țările emergente ale lumii

Recunoaște că printre principiile de business cu care a plecat din România, care a funcționat în alte zone geografice, este cel de „a se descurca”: ”Unul dintre lucrurile care mă caracterizează, și care probabil vine din cultura mai dură din care vin, ca român, este a fi descurcăreț, cum spunem noi în România, sau «cut corners» cum se spune în alte locuri. Asta m-a ajutat mult în partea emergentă a lumii, unde a fi descurcăreț e ca un colac de salvare, dar i-a speriat (și încă îi sperie) pe oamenii cu care am lucrat sau lucrez și care vin din medii de business mai șlefuite. Îmi amintesc cum lansam business-uri în Africa, în comparație cu alte companii: până când ei ajungeau să încorporeze businessul, să angajeze oameni, noi eram deja cu produsele pe piață, câteodată făcând-o la limita legalului din punct de vedere al regulilor. Un fel de «a la Robin Hood» versiune românească.”

Altfel, recunoaște că atunci când faci afaceri internaționale, foarte mult contează intuiția, socializarea și cunoașterea contextului cultural într-o altă țară/cultură/continent. „Mă pregătesc, studiez întotdeauna înainte să merg într-un loc nou, dar mă adaptez rapid, întâlnind oameni, trăind ca localnicii, și devenind foarte repede un localnic. Asta mă ajută mult în business și în viața personală de integrare.”

Cred în globalizare, nu în granițe și mituri culturale

Emilian Popa e o combinație „fericită” de educație românească și internațională. Fiecare a contat în felul în care s-a dezvoltat profesional și personal, la timpul potrivit: „Toate au fost necesare în dezvoltarea de sine: familia mai întâi, educația de acasă și exemplul părinților și bunicilor mei, profesori, care m-au pus pe linia directoare, fără să mi-o impună totuși, școala generală, olimpiadele și liceul la mate și fizică, cu o presiune mare pe rezultate, limbile străine, facultatea în București și în Paris, MBA-ul în NYC/Londra, și studiul continuu, zi de zi.”

Greu de crezut că un cetățean universal ca Emilian Popa mai poate reveni în țară, altfel decât în vacanțe sau cu afaceri. Știe de inițiativa RePatriot și ceea ce încearcă să facă diaspora pentru România. „Ceva similar pentru RePatriot există și dă roade și în alte locuri (« African returnees », de exemplu). În general, cred în globalizare și în global, nu în granițe și mituri culturale. Poate că nomadismul este explicația pentru faptul că sentimentul de patriotism și de apartenență nu e foarte puternic la mine. Sunt un nomad, trăiesc în mai multe locuri în același timp, sau mai degrabă, mă rotesc între mai multe locuri. România ar putea foarte bine fi unul dintre ele.”

„Sunt atent la rechini când fac kite surf”

Vorbește fluent șapte limbi – printre cele „uzuale” și persană, olandeză, rusă. Le învață cumva din mers, ca pe o gimnastică cerebral, care ajută creierul să se dezvolte. Mai nou, daneza, dar parcă e din ce în ce mai greu. „Vorbesc curent trei limbi, destul de bine alte două și mă descurc în alte trei. Le-am învățat din mers, prin cursuri audio, și prin conversații cu lumea în care am trăit în țările respective. Limbile nu sunt bune numai pentru a te descurca și a pentru a inspira încredere localnicilor, ci și pentru a te dezvolta intelectual.” Citește sau mai degrabă ascultă o carte pe săptămână. Cărțile recente care i-au rămas în minte sunt „Homo Deus” și „Sapiens”, de Yuval Harrari, „Free Will”, de Sam Harris, „Blue Ocean” și noua variantă „Blue Ocean Shift”, de Renee Mauborgne, „Ending Aging” de Aubrey de Grey, „Future Crimes” de Marc Goodman (one of Singularity U professors), „The Age of Cryptocurrency, Never Give Up”, de Jack Ma.

Când colinzi lumea, te confrunți cu terorism, boli tropicale, animale periculoase. Nu rezist să nu îl întreb dacă i-a fost frică la propriu de toate aceste pericole specifice. „Sincer, nu. Din fericire n-am avut de a face cu terorismul sau cu bolile tropicale. Cât despre animale, sunt atent la rechini când fac kite surf în locuri despre care se știe că acolo ar putea fi rechini.”

Goana după aurul businessului modern: cumpărăturile online

În contextul celei de-a patra revoluții industriale mondiale, viziunea unui tânăr antreprenor prezent pe mai toate continentele lumii e una care ar trebui să dea o imagine clară a felului în care merg lucrurile. „În Africa e mai mult ceea ce numim leapfrog, adică se întâmplă acum ce se întâmpla în vest acum 10-20 de ani, dar sărind etape. Exemplul clasic e cel al telefonului sau al electricității, infrastructurilor. Africanii n-au cunoscut telefonul fix și 80% dintre ei nu cunosc prizele electrice. Au în schimb telefoane, internet mobil și panouri solare. Asia e foarte diferită, sunt țări unde ce spuneam mai înainte e aplicabil, dar și țări care sunt lideri în tehnologie și futurism, ca de exemplu China.”

Vorbind despre revoluția digitală în România și celebrul banc care previzionează că țara noastră va fi „salvată” de la orice progres tehnologic prin decalajul de 20 de ani dintre noi și restul lumii, Emilian are o viziune optimist în ceea ce ne privește. „România mi se pare super dezvoltată, poate pentru că «vin» din Africa, la propriu. Dacă Africa reușește, cum să nu reușească România, cu resursele umane, culturale, materiale pe care le are? De exemplu, România are una dintre cele mai rapide rețele de internet din lume.” DE aceea le recomandă tinerilor români dornici de plecare să comprime ceea ce el făcut, dar într-un timp mai scurt.

„Ar putea să facă în 10 ani ceea ce am făcut eu în 20. În Africa sau altundeva, oportunitățile evoluează super rapid, și în următorii ani lumea va fi foarte diferită de ce vedem azi. Oricum, tinerii de acum vor trăi cu 20-30-50 de ani mai mult, deci vor putea face mult mai mult.”

Emilian Popa este nominalizat la Gala Revistei CARIERE 2017 la categoria "Români de departe". Pentru a vota, accesaţi site-ul http://www.gala-cariere.ro/.