Georgiana Andreea Andrei, Fundația Conservation Carpathia: De ce avem nevoie de ONG-uri mai mult ca oricând | OPINIE

Într-o societate democratică funcțională, vocea cetățenilor nu se aude doar în ziua votului. Această voce se aude în fiecare zi prin mișcările civice, prin implicare și mai ales prin organizațiile non-guvernamentale – ONG-urile. Trăim vremuri în care retorica oficială ajunge, din păcate, să pună din nou sub semnul întrebării rolul și buna-credință a acestora. Așa că este esențial să vorbim deschis, onest și apăsat despre cine sunt ONG-urile și de ce sunt ele vitale pentru România.

Rubrică susținută de

ONG-urile nu sunt partide politice, nu sunt instanțe care emit verdicte și nici nu sunt entități care iau decizii legislative. ONG-urile propun, corectează, completează, iar de cele mai multe ori construiesc. Ele ajung acolo unde instituțiile publice ajung prea puțin sau deloc, pun în mișcare soluții acolo unde administrația rămâne blocată și răspund prompt acolo unde comunitățile au nevoie urgentă de sprijin. În România, ele înseamnă spitale renovate, păduri salvate, campanii de educație, sportivi sprijiniți, copii din medii vulnerabile care merg la școală.

ONG-urile oferă răspunsuri acolo unde acestea întârzie să apară și soluții dincolo de „nu se poate”, „nu ține de competența noastră”, „nu avem resurse”. O societate civilă puternică și cu inițiativă este dovada că trăim într-o normalitate. Este semnul că democrația funcționează. Când ONG-urile sunt acuzate la grămadă, fără nuanță, prin aluzii despre „interese străine”, iar liderii politici refuză dezbaterile reale în favoarea mesajelor goale de conținut, nu doar ONG-urile sunt atacate, ci întreaga societate.

De cele mai multe ori, ONG-urile sunt acuzate că primesc finanțări externe, dar acest lucru este perfect legal. Așa cum universitățile primesc granturi internaționale, cum firmele atrag capital străin și cum statul român beneficiază de fonduri europene, sponsorizări, dar și diverse granturi prin programe internaționale. Diferența este că ONG-urile au obligații clare de raportare, audit și transparență. Și, cel mai important, rezultatele lor sunt vizibile: pădurile protejate, copiii salvați din sărăcie, spitalele construite de la zero, centre sociale… toate sunt dovada muncii lor. Pot exista și „oi negre”, e adevărat. Dar ele nu definesc un sector întreg.

A spune că toate ONG-urile sunt rele pentru că unele au greșit e ca și cum ai spune că toate spitalele sunt nocive pentru că într-unul s-a comis o eroare medicală. Generalizarea, în acest caz, nu doar că e nedreaptă, dar este extrem de periculoasă.

Un alt mit frecvent rostogolit în spațiul public este acela că ONG-urile de mediu blochează dezvoltarea României, împiedicând construirea autostrăzilor sau a altor proiecte de infrastructură strategică. „Pentru câteva broaște sau fluturi”, ni se spune adesea, „țara nu se dezvoltă.” Este un mesaj menit nu doar să discrediteze munca serioasă a organizațiilor de mediu, ci și să camufleze eșecul autorităților de a finaliza proiectele sustenabile, în conformitate cu legislația europeană și cu interesul public real. În realitate, ONG-urile de mediu nu blochează dezvoltarea, ele cer responsabilitate. Solicită studii de impact corecte, soluții tehnice moderne pentru protejarea speciilor și a peisajului, consultare publică reală. Nu e un „moft verde”, ci un drept garantat de legislația europeană, un principiu de bază al oricărei dezvoltări durabile.

Exemplele europene arată că se poate. În țări precum Germania, Austria sau Franța, unde organizațiile de mediu sunt influente și bine finanțate, proiectele de infrastructură se realizează. Diferența? Acolo există un dialog autentic între autorități, societate civilă și mediul academic. Se caută soluții tehnice – de la pasaje verzi pentru animale, la trasee ocolitoare și tehnologii cu impact redus. Nu ONG-urile blochează dezvoltarea, ci lipsa de viziune, planificarea defectuoasă și, uneori, corupția. Este simplu să dai vina pe ONG-uri când nu ai făcut studiile necesare, când traseul autostrăzii nu respectă zonele naturale protejate sau când ai ignorat ani la rând dialogul public.

Datele recente ale Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile1 (FDSC) arată clar care este impactul economic și social al sectorului nonprofit: în România există aproximativ 127.000 de organizații neguvernamentale, dintre care cele mai multe – peste 42.000 – activează în domeniul social și caritabil. Împreună, ONG-urile contribuie cu aproape 1,51% din PIB, adică peste 2,5 miliarde de euro anual. Este o „industrie” a binelui public, un sector economic activ, format din zeci de mii de angajați, care derulează mii de proiecte în educație, cultură, protecția mediului, sănătate și sprijin social. Nu vorbim doar despre solidaritate, ci și despre eficiență, rezultate și responsabilitate economică.

În mod particular, ONG-urile de mediu acoperă un segment tot mai activ: zeci de mii de persoane beneficiază anual, potrivit estimărilor, de activitățile acestora – fie că vorbim de educație ecologică, reîmpăduriri, protejarea speciilor, acțiuni de curățenie sau mobilizare civică. Aceste organizații contribuie activ la conservarea biodiversității și adaptarea la schimbările climatice, în strânsă colaborare cu autorități, comunități locale și experți.

Și dacă tot vorbim despre asumare, poate e timpul ca liderii noștri să renunțe la limbajul de campanie electorală perpetuă. Să înceteze să confunde autoritatea cu agresivitatea și dezbaterea democratică cu intimidarea. Românii merită mai mult. ONG-urile nu sunt dușmanii statului. Ele pot fi cei mai loiali parteneri – dacă li se permite. Dar pentru un parteneriat real, este nevoie de respect, transparență și dialog. Nu de liste negre, nu de insulte colective, nu de încercări de a distruge credibilitatea în bloc.

La final, un gând pentru toți cei care vor să susțină societatea civilă: adevărata libertate se naște când cineva are curajul să se ridice și să spună: „Așa nu!” – iar apoi, încet-încet, și alții prind curaj. Timothy Snyder2 scria: „To abandon facts is to abandon freedom”. Într-o lume în care faptele devin spectacol și manipularea e armă, ONG-urile trebuie să rămână gardienii adevărului.

Susțineți vocile care luptă pentru binele comun, pentru natură, pentru drepturi, pentru viitor. Iar dacă doriți să susțineți direct o organizație care salvează pădurile, protejează biodiversitatea și propune un model de dezvoltare care aduce beneficii naturii și oamenilor deopotrivă în Munții Făgăraș, atunci susțineți Fundația Conservation Carpathia. Pentru că natura nu are voce. Dar noi o avem. 

1 Sursa: Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC), studiul „România 2024. Sectorul neguvernamental. Profil, tendințe, provocări”, Cum arată sectorul ONG din România
2 Una dintre cele mai respectate voci academice, care atrage atenția asupra modului în care democrațiile pot aluneca în autoritarism – nu prin lovituri de stat, ci prin cedări lente și voluntare de responsabilitate civică.
CITEȘTE ȘI: Sanctuarul de Urși de la Zărnești, printre cele mai impresionante locuri de vizitat din întreaga lume

Foto articol: Sandra Bartocha