Inteligent și vigilent sau relaxat și conștient?
Lumea se înnoiește. Este nevoie de lideri noi. Când transformarea e în toi, iar principiile funcționalității se schimbă, nu e suficient să fii inteligent și vigilent.
Inteligența și vigilența întâmpină necunoscutul cu răspunsuri cunoscute și reacționează la nou cu răspunsuri vechi, familiare. Dar nu întotdeauna acestea sunt cele necesare. Necunoscutul stimulează creșterea, iar creșterea ridică provocări care necesită o nouă înțelegere a lucrurilor, o nouă mentalitate, o nouă conștiință. Vechiul și familiarul ne întorc la începuturi, nu ne duc mai departe.
Astăzi, conștiența, mai mult decât inteligența, ne arată drumul.
Accentul excesiv pe inteligență pornește de la ideea de deficit și adeseori împarte lumea în învingători și învinși, bine și rău, alb și negru. Scopul este să fii mai deștept, mai puternic și mai bun decât ceilalți și de a evita slăbiciunea și vulnerabilitatea. Conduși de nevoia de a avea dreptate, oamenii obsedați de inteligență tind să colecționeze cunoștințe, să externalizeze cauza și vina și să gestioneze neadecvat relațiile și riscurile. Dar toate acestea le sabotează capacitatea de a prospera într-o lume aflată în continuă schimbare.
Modul „inteligent” de a gândi se bazează pe trei principii:
„Nu e destul ca să ajungă la toată lumea”
Nu sunt destul resurse, oportunități, nu sunt destule idei. Această mentalitate îi face pe oamenii inteligenți, dar neconștienți, să facă tot posibilul pentru a obține „ce li se cuvine”. „Dacă le arăt tuturor că sunt cel mai deștept, voi avea avea acces la cel mai mare buget, la cei mai pregătiți oameni, la cele mai bune resurse.”
„Sunt ceea ce știu”
Oamenii inteligenți, dar neconștienți, pun mai mare accent și valoare pe expertiza lor decât pe cine sunt ca oameni. „Sunt ceea ce știu”este un sistme închis, în care feedback-ul este o amenințare pentru identitate și stimă de sine. Pentru ei, cunoașterea se confunda cu identitatea și consideră că dacă le contești o idee îi contești pe ei, ca oameni.
„Ca să supraviețuiesc trebuie să mă bazez numai pe mine”
Într-o lume împărțită în învingători și învinși, dacă ești inteligent ești puternic și independent. Dacă nu ai totul înseamnă că ești slab. Când gândești așa, nu ceri ajutor, nu îți arăți vulnerabilitatea, nu colaborezi bine cu ceilalți. Crezi că te poți baza numai pe tine pentru a reuși.
De ce este rară conștiența într-o lume care abundă de inteligență? Pentru că ne-am ocupat mult de inteligență și am neglijat conștiența?
Conștiența este noua formă de inteligență. Nimic nu este mai important decît să fii conștient de tine și de lumea în care trăiești, pentru a înțelege, a funcționa și a asigura funcționalitate, pentru a te dezvolta și a duce lumea mai departe. Cunoașterea de sine și autodezvoltarea îți dau încrederea și atitudinea necesare pentru a-ți găsi drumul în această lume nouă.
A fi conștient este un mod nou și proaspăt de a trăi, bazat pe ideea de abundență, conform căreia toți putem reuși, dacă învățăm să ne adaptăm schimbării. Omul conștient înțelege că incertitudinea face parte din viață în mod firesc, ba este chiar necesară pentru că prilejuiește explorare, menține gândirea proaspătă și stimulează inovația. Omul conștient este introspectiv. Caută feedback, împărtășește cunoștințe, caută răspunsuri multiple. Își asumă responsabilitatea pentru propria dezvoltare și performanță. A învățat să nu fie incomodat de disconfort și se folosește de vulnerabilitate pentru a fi receptiv și perspicace.
Modul „conștient” de a gândi se bazează pe trei principii:
„E destul pentru toată lumea”
Este o mentalitate bazată pe deschidere și abundență. Este destul pentru toți, funcționează să împart și să împărtășesc, nu să strâng compulsiv, e util să cooperez, nu s-o fac pe eroul, și e mai bine să fiu generos decât să mă gândesc numai la mine.
„Sunt cine sunt”
Cine sunt este mai impresionant decât ce știu. Mă simt bine în pielea mea, prin urmare este important să fiu eu însumi. Smerenia este un punct forte, întrebările nu sunt o slăbiciune. Mă simt în siguranță când sunt vulnerabil.
„Ca să supraviețuiesc, mă bazez pe mine și pe ceilalți”
Iată recunoașterea faptului că nu suntem atât de deștepți pe cât credem. Învățarea și colaborarea mă fac mai puternic, mai creativ și mai performant.
Pentru a ajunge de la inteligență la conștiență nu e suficientă o actualizare de software. E nevoie de o reînnoire a sistemului nostru mental de operare.
Din fericire, conștiența face parte din natura umană
Suntem oameni prin aceea că suntem conștienți. Conștiența este instrumentul cu ajutorul căruia ne gândim la noi înșine și ne putem folosi de resursele noastre mentale, emoționale și spirituale. Cunoscându-ne pe noi înșine și trăind viața din plin, în toată bogăția ei, și devenim conștienți de mulțimea de posibilități existente. Dar pentru a fi conștienți trebuie să fim noi înșine.
Esența naturii umane este iubirea. Avem o pornire firească către uman și către bunătate – din care ni se trag sănătatea, starea de bine, conectarea la lume, la viață, la oameni.
Desigur, frica face parte din instinctul nostru de supraviețuire și avem și emoții negative. Lăcomia, furia, cinismul, egoismul își mai scot capul, din când în când, în sufletul nostru. Dar atunci când suntem autentici, în esență, iubirea învinge frica.
De aceea, conștiența este o călătorie pe un drum plin de opțiuni. Inima deschisă deschide mintea. Asta ne face să vedem clar, să avem emoții pozitive. Suntem bucuroși, curioși, plini de speranță și productivi. Dar pentru asta e nevoie de curaj.
Lumea se schimbă. La vremuri noi trebuie creată o lume nouă.
Lumea nouă se creează cu o nouă mentalitate.
O nouă mentalitate, fără inimă deschisă nu se poate.