Îți este loial cine este liber să plece
Cine trăiește cu teama de a-și pierde cei mai buni angajați va găsi nebunească ideea de a-i încuraja să ia în considerare și alte oportunități de pe piață.
Dar munca a ajuns să aibă un rol central în viața noastră și are un caracter din ce în ce mai personal. Pentru mulți oameni, munca a devenit principalul mijloc de a se descoperi, de a se exprima și de a se dezvolta pe sine. Astfel, oamenii sunt mult mai atașați de munca lor, decât de organizația în care lucrează.
Consecința pare a fi un paradox: angajații sunt loiali organizațiilor care îi fac să se simtă liberi. Trăim în era profesionalismului nomad.
Gianpiero Petriglieri, Profesor Asociat INSEAD, a declarat pentru Revista CARIERE:
„Simțim că munca noastră are sens atunci când are semnificație pentru noi și este valoroasă pentru ceilalți. În consecință, suntem în continuă căutare a unui cadru propice pentru a crește atât profesional, cât și ca oameni. Profesionalismul nomad este o abordare a vieții profesionale din ce în ce mai răspândită și cu o influență culturală din ce în ce mai mare. A fi un profesionist nomad înseamnă să fii profund atașat de munca ta, dar mai puțin atașat de organizație, pentru că ceea ce faci te definește mai mult decât compania la care lucrezi, iar ceea ce produci te definește mai mult decât funcția pe care o ai.
Astfel, îți poți lua cu tine munca, oriunde mergi. Profesionalismul nomad este în egală măsură o experiență psihologică și o tendință socială. Profesonalismul nomad nu are legătură cu cât timp petreci în același loc de muncă, ci cu felul în care te raportezi la munca ta în acest timp.
Astfel, ce am constatat eu este că organizațiile cele mai atractive sunt cele care ne asigură, în aceași timp, și posibilitatea de a practica activitatea care ne exprimă în mod autentic, dar și posibilitatea de a ne realiza munca la cel mai înalt nivel de care suntem capabili. Acestea sunt organizațiile cărora le rămânem loiali.”
Astfel, liderii care sunt deschiși față de oportunitățile existente pentru angajații lor în afara companiei le arată oamenilor că le pasă de dezvoltarea lor. În plus, atitudinea deschisă face loc conversațiilor sincere dintre lider și angajat cu privire la viitorul carierei sale. În acest fel, crește probabilitatea ca oamenii care decid să plece să-și „vorbească de bine” șeful și compania și, de ce nu, să se și întoarcă, dacă va fi cazul.
Angajații vor dezvoltare, nu vorbe goale
În zilele noastre angajații pun preț pe joburile care le asigură oportunități de dezvoltare. Studiul Gallup constată că 87% dintre Milleniali și 69% dintre non-Milleniali evaluează joburile în funcție de oportunitățile de creștere și dezvoltare pe care acestea le oferă. Dar sunt multe companiile care nu prea excelează la acest capitol. Același studiu Gallup constată că mai puțin de jumătate dintre Milleniali au declarat că au beneficiat de oportunități de creștere și dezvoltare în anul anterior. Și numai unul din trei a declarat că cea mai recentă astfel de oportunitate a meritat efortul.
Este important să fii sincer interesant de curba de învățare a oamenilor pe care îi conduci. Iar dacă în cadrul organizației nu mai există oportunități de învățare și dezvoltare pentru ei, e firesc să-i susții în demersul lor de a-și găsi un job în altă parte. Interacțiunea lider-angajat este esențială pentru ca organizația să-și poată păstra promisiunea de dezvoltare profesională a angajaților.
În plus, cercetările demonstrează că oamenii își părăsesc mai mult șeful, decât compania. Și rămân în organizație pentru un șef în care cred, care crede în ei și care dorește să-i ajute să-și îndeplinească obiectivele.
Dacă vorbim deschis, vorbim cu folos
Când vorbim deschis știm cum stăm și putem găsi soluții. Dacă discuți deschis cu oamenii tăi, vor discuta și ei deschis cu tine, iar asta-ți prinde foarte bine atunci când ei primesc oferte de angajare din afara organizației.
Mulți angajați se feresc să discute cu managerul lor despre obiectivele lor în carieră, pentru că se gândesc că acest lucru ar putea fi riscant și limitativ dacă aspirațiile lor s-ar întâmpla să nu se potrivească cu viziunea și planurile managerului. Așa că îi vor spune deschis ce-și doresc de-abia când sunt aproape angajați în altă parte. Dar atunci este deja prea târziu.
Dacă le arăți oamenilor din echipa ta că îi susții, indiferent ce doresc să facă, atunci vei crea o cultură în care angajații se vor simți confortabil să-ți împărtășească planurile lor. Asta îți va da ocazia să-i păstrezi. Soluții sunt: le poți oferi o nouă experiență, un nou proiect, le poți schimba responsabilitățile sau le poți acorda o mărire de salariu. Mulți angajați nici nu știu cât de flexibilă poate fi organizația atunci când vrea să-și păstreze talentele.
Pleacă un angajat bun? E și rău, dar e și bine
Paradoxal, angajații buni care pleacă sunt ambasadorii tăi și ai organizației. Dacă vă despărțiți în bună înțelegere, atunci ei vor avea lucruri bune de spus despre companie și despre tine, ceea ce va direcționa către voi alți oameni valoroși.
Fiecare angajat este unic, deci nimeni nu poate fi cu adevărat înlocuit. Dar fiecărui om unic îi ia locul un alt om unic, care aduce în organizație suflul proaspăt al unei viziuni noi și diferite.
Cine e liber să plece, e liber și să se întoarcă
Unele drumuri noi se înfundă sau nu duc nicăieri. Nu toate start-up-urile funcționează, nu toate joburile corespund așteptărilor, nu orice cultură organizațională e potrivită. Mai devreme sau mai târziu, toți cei cei care ți-au fost angajați valoroși își vor căuta din nou angajator sau colaborator. Iar când o vor face, vrei să fii pe lista lor de preferințe. Iar dacă i-ai făcut să se simtă ca acasă, se vor întoarce la tine.
Desigur, câți oameni atâtea stiluri de comunicare, câte organizații atâtea strategii de recrutare (și păstrare). Dar lucrurile funcționează cel mai bine atunci când funcționează liber – cel mult ghidat, dar nu controlat.
Sursa: Harvard Business Review – Why I Encourage My Best Employees to Consider Outside Job Offers