Adela Guédon: Fiecare tânără trebuie să aspire la orice și să încerce la infinit. Nimic nu e inaccesibil!
”Sunt Adela, mamă, soție, colegă, CFO Orange România. Am o experiență managerială de aproape două decenii și niciodată n-am făcut o schimbare în stilul de conducere doar pentru că sunt femeie. 🙂 Pentru mine contează mult cei cu care lucrez și încerc să-mi văd colegii ca oameni, înainte de orice”.
Așa a început discuția mea cu Adela Guédon, Chief Financial Officer Orange România, o discuție în care am pus sub lupă provocări, șabloane și prejudecăți, așezând lângă o ceașcă de cafea subiecte precum familie, muncă, sacrificii ori valori.
Adela recunoaște din start că este extrem de atentă la detalii precum postură, emoție, zâmbet, un tot care, crede ea, reprezintă, de fapt, diferența primordială între un leadership feminin și unul masculin: ”femeile îi privesc pe cei din jur integral ca human beings, le recunosc trăirile și starea de spirit, observă aceste elemente și țin cont de ele în interacțiunea profesională. De multe ori o vorbă bună și interesul real față de persoana de lângă tine au efecte miraculoase și mă bucur că noi, femeile, putem pune în aplicare această latură emoțională și empatică a noastră, pentru a crea legături și a consolida relații și la nivel profesional”.
Totodată, crede Adela, pentru că stă în firea femeii să fie mai întâi atentă la nevoile celorlalți, mai mult decât la propria persoană, un lider feminin se uită mereu și la bunăstarea emoțională a oamenilor cu care colaborează: ”E adevărat că sunt și bărbați extrem de intuitivi, dar e preponderent feminin să observi în amănunt persoanele din jur. Iar ultimii ani au scos și mai mult în relief aceste lucruri ce ne diferențiază, dar care ne și completează atât de bine”.
Cum e să porți pe umeri responsabilitățile uneia dintre cele mai mari companii din România, dar, în același timp, să fii mamă, soție, fiică și să reușești să armonizezi toate aceste laturi ale vieții într-un tot echilibrat, povestește Adela Guédon.
După transformări multiple și profunde suntem, astăzi, într-o nouă etapă a muncii. Cum au fost pentru tine, ca lider, acești ultimi 3 ani?
Noutatea și schimbarea majoră a ultimilor 3 ani au fost adoptarea în pandemie a unui nou stil de lucru, cel remote, care a mers ulterior spre hibrid. Am simțit cu toții că lucrurile au devenit mai fluide, mai puțin încorsetate în anumite tipare, iar încrederea și delegarea s-au consolidat. Peste toate s-au adăugat mult empowerment și credința necondiționată că fiecare va duce la bun sfârșit ceea ce are de făcut. Ca manager, am trăit puternic sentimentul de ușurință că totul se desfășoară cum trebuie, indiferent dacă suntem prezenți fizic la birou sau nu, iar aici trebuie să mulțumesc echipei mele, care a făcut ca lucrurile să se întâmple.
Privind înapoi spre toate aceste schimbări, vezi lucrurile diferit azi, față de acum 3 ani?
În Orange nu era chiar o noutate lucrul de acasă. Managerii din companie, în funcție de specificul activității și de solicitările primite, acceptaseră și înainte de criza sanitară stilul de muncă hibrid, când oamenii aveau nevoie. Iar video-conferințele ample de echipă se derulau din sala de ședințe, unde ne strângeam în jurul unui microfon, în timp ce colegii de la Grup se conectau de la distanță. N-aș fi vizualizat înainte de pandemie că vom face acest lucru luând în considerare fără echivoc (im)posibilitățile fiecăruia în parte și să conteze doar rezultatul. E important, însă, că am extras partea legată de progres din situația atipică prin care am trecut și că ne-am concentrat pe ceea ce ne-a ajutat să mergem mai departe, scoțând elementele pozitive în față: conectivitatea, digitalizarea mult mai rapidă, înmagazinarea accelerată de procese și etape.
Am păstrat multe din cele deprinse, iar acum progresăm către munca hibridă, flexibilitate, autoreglare a echipei. Iar azi, la trei ani de la începutul pandemiei, putem spune clar că am obținut rezultate prin muncă și dinamica pozitivă a colegilor noștri, pe care i-am ascultat și la ale căror nevoi am fost atenți. Iar încrederea a crescut foarte, foarte mult, efectele ei fiind reflectate în rezultate.
Și, dacă ne uităm înapoi, ne dăm seama că între echipele noastre și o orchestră au fost niște asemănări foarte mari. Într-un ansamblu, dirijorul are rolul lui, deloc de minimizat, el setează cadrul, contextul, dă tonul emoției, dar orchestra e cea care reușește să ducă evoluția către excelență. În plus, modul în care este interpretată partitura reflectă dinamica dintre componenții săi, de aceea muzicienii profesioniști se autoreglează în performanță ascultându-se reciproc și reușesc să livreze la cel mai înalt nivel fiind deosebit de atenți la ceilalți. Așa simt că am fost și noi. 🙂
Din punctul tău de vedere, sunt suficiente femei dirijor în această mare orchestră a businessului?
Nu putem să nu recunoaștem că în mediul de business liderul femeie se consideră a fi un caz singular, dar sunt și companii în care mai mulți lideri, mai ales cei de pe poziții executive înalte, sunt femei. Spre exemplu, la Orange, CEO-ul este femeie, Liudmila Climoc, iar eu, Adela Guédon, sunt CFO-ul companiei. În România, femeile sunt foarte bine reprezentate la nivel de management și avem multe femei în poziții de leadership, dar percepția este, totuși, că sunt o excepție.
Spuneai că ești atentă la detalii. Dacă ne ducem în zona de finețe, ce consideri că a adus pozitiv în relații acest șir al schimbărilor?
Ca lider feminin și ca manager care și-a petrecut ultimii ani în această nouă paradigmă a muncii, am observat că am devenit mult mai empatici și mai înțelegători cu noi, ca oameni în afara vieții profesionale.🙂 Vine copilul peste tine în Zoom și îți povestește cum s-a stricat puzzle-ul făcut împreună ieri? Nu ni se mai pare nicio problemă, din contră, este teribil de firesc să aibă loc astfel de momente când lucrăm de acasă. Mai mult, pentru că pandemia ne-a pus într-o situație în care orarele au devenit mult mai flexibile, s-a rupt bariera programului fix de muncă și ideea că trebuie să dăm cu toții randament oricând doar în acel interval prestabilit.
Răsfoind în urmă paginile propriei cariere, care crezi că au fost cele mai mari obstacole pe care a trebuit să le treci?
Poate pare un clișeu, dar cele mai mari obstacole și cele mai mari bariere ni le punem singuri. Desigur că am trecut și eu prin momente în care ambiția mea nu s-a ridicat la nivelul capacităților sau clipe în care m-am autocenzurat, dar am avut parte de oameni și de lideri senzaționali care m-au ajutat să cresc, m-au susținut, mi-au oferit sfaturi și lecții de viață prin care am depășit impedimentele de moment și, astfel, am ajuns acolo unde sunt. Pe de altă parte, eu sunt un caz atipic, nu sunt exponenta situației clasice în care soțul pleacă în expatriere, iar soția merge cu el și gestionează din țara de adopție tot ce ține de casă și familie. Eu am fost cea care a plecat în 3 expatrieri, în 3 mobilități internaționale prilejuite de schimbarea de roluri profesionale în cadrul Grupului Orange, iar soțul m-a urmat, așadar eu am fost driverul mobilității. Împreună, însă, am reușit să închegăm frumos toate laturile vieții noastre și să ne completăm excelent din toate punctele de vedere.
Sunt femei pentru care maternitatea generează frământări interioare ce le ridică bariere semnificative în carieră. Pentru tine cum e, cum a fost?
N-am simțit absolut niciodată maternitatea ca pe o povară, ca pe o piedică, iar faptul că sunt mamă nu mi-a ridicat niciodată vreo barieră. Am îmbrățișat această misiune cu multă naturalețe și bucurie și am avut norocul de a avea alături oameni cu care să pot parcurge frumos, în tandem, cele două laturi, personală și profesională. Contează foarte mult pe cine te sprijini în acest sens și este clar că soțul e pilonul meu, primul meu suporter și un partener veritabil. Împreună luăm toate deciziile și ne ocupăm de casă, de copii, de toate aspectele vieții noastre. Așadar, aș zice că totul ține de priorități, de ce-ți dorești în viață, de cum îți așezi cuplul, familia și de ce fel de relație vrei să construiești cu copiii.
În plus, pentru mine a contat nespus de mult și modelul pe care l-am văzut acasă, unde am fost înconjurată de părinți minunați: mama mea a fost și este o luptătoare, a făcut carieră, a avut perioade în care lucra în plus, a fost o persoană care a răzbit în toate situațiile. Mama mi-a insuflat dintotdeauna convingerea că pot face tot ce-mi doresc ca femeie și că ea și cu tata mă susțin necondiționat. Tata este un alt model pentru mine: când am fost bebeluș, mama și-a împărțit concediul de creșterea copilului cu tata și împreună au educat copiii și au avut grijă de ei împărțind complet echitabil toate responsabilitățile casei. De aceea contează mult experiența personală, modelul pe care l-ai văzut în familie și ce ai trăit în perioada în care te-ai format ca individ, în cei șapte ani de acasă, în perioada preadolescenței și a adolescenței.
E greu să ții în echilibru cele două laturi, familia și cariera?
Deși stilul meu de viață a fost mereu unul alert, am încercat să păstrez întotdeauna un echilibru între viața personală și profesională, cu mențiunea că pentru mine pe primul loc e familia și tot ceea ce fac nu trebuie să aibă impact asupra a ceea ce contează cel mai mult. Trebuie să ai o măsură în tot ceea ce faci în fiecare zi, pot fi perioade în care ai nevoie să investești mai mult profesional, iar în alte perioade zona personală este prioritară, așa că ideal ar fi să găsești și să păstrezi balanța în toate. Și, nu în ultimul rând, trebuie să știi ce e important pentru tine și în fiecare zi să vezi dacă ceea ce trebuia făcut a fost în acord sau nu cu dorințele tale și cu cine vrei tu să fii.
Nu e ușor, e o luptă permanentă cu tine însuți, trebuie să te întrebi zilnic: azi ce am în agendă, ce trebuie să fac? Cu o zi, o săptămână, o lună înainte pot planifica lucruri? Ceea ce fac răspunde priorităților mele în viață? Făcând lucrurile pe care le fac azi, mai am suficient timp pentru familie? Dar pentru mine, că și eu contez, sau pentru job? În plus, mai e nevoie de multă organizare, anticipare și de păstrare a sistemului propriu de valori, pentru a vedea dacă ceea ce faci răspunde scopului tău. Iar dacă nu ai reușit să menții parcursul dorit o zi-două sau poate mai mult de atât, te regrupezi, revii la planurile inițiale, dar nu renunți.
Cu toată experiența aceasta în spate, ca lider, cum încurajezi tinerele să aspire?
În sprijinul generației de azi sunt mereu disponibilă și aloc timpul necesar pentru a face mentoring, coaching și tot ce se poate face pentru tinerele femei care au nevoie de îndrumare. Încerc să le acord susținere celor care vor și pe care le pot ajuta prin experiența mea. Nu întâmplător sunt permanent într-un proiect de mentorat și altul de coaching din cadrul Orange. Se pare că Universul mă trimite în diferite ipostaze în care găsesc tinere femei de la care am și eu de învățat, așadar ne ajutăm reciproc și, iată, cercul se întoarce.
Nu am avut neapărat în viață acest obiectiv, de a ajunge în mod special să ocup poziția pe care sunt azi. Tocmai de aceea cred că fiecare tânără trebuie să aspire la orice și să încerce la infinit. Nimic nu e inaccesibil, nu trebuie să-ți interzici nimic! Pe plan profesional, dacă cel mai mare vis al tău este unul grandios, de exemplu să iei locul lui Elon Musk, e OK, nu trebuie să spui că nu se poate. Visul și dorința profundă de a ajunge chiar acolo unde pare inaccesibil nu sunt interzise pentru nimeni. Iar dacă dorințele nu se împlinesc și ajung într-un alt job, să facă jobul respectiv cu responsabilitate, cu diligență, cu respectarea propriilor valori și obiective în viață. Tot ce contează este să-ți trăiești principiile, iar reușitele în viață să corespundă cu prioritățile setate de tine.
Dar organizațional?
Susțin programele de mentoring & coaching, fără a face vreo discriminare între femei și bărbați, căci ambele categorii sunt binevenite să se înscrie. Încurajez pe toată lumea să se dezvolte și nu desemnez pe cineva doar pentru că e femeie. Dar femeile care vor să meargă pe partea managerială, cărora le place să lucreze mult cu oamenii, să observe interacțiunea dintre ei și modul în care echipele se consolidează și vin cu rezultate, sunt puternic susținute de mine. Le pot încuraja să candideze până la capătul dorinței, să ridice capul dincolo de plafonul de sticlă care se regăsește adesea asupra lor, însă ca manager nu am să discriminez niciodată alegând o femeie doar pentru că e femeie, căci contează competența și ceea ce reprezintă față de cerințele jobului. Sunt mândră că în Orange nu există niciun fel de discriminare din acest punct de vedere, iar la funcțiile de conducere are acces echitabil oricine.
În ceea ce privește programele de mentorat și coaching din Orange, ele au loc o dată pe lună, iar un program durează de obicei un an. Programele se adresează unor categorii diferite de public.
Sunt bucuroasă că pot participa la aceste programe de mentorat, mai ales că am avut parte de mentori de când mă știu, mă bazez profund pe câteva persoane pe care le consider ghizii mei profesionali și simt că este foarte important ca ceea ce primesc să ofer la rândul meu. Recomand oricui să aibă un mentor (poate fi din orice industrie, nu doar din cea în care activează) pentru a beneficia pe deplin de experiența și înțelepciunea acestuia, dar și pentru a-și fructifica complet calitățile profesionale și pentru a revigora, atunci când e nevoie, toate resursele interioare de care dispune.
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 282
Pentru abonare, click aici
