Emma ZEICESCU: Avem șansa să rămânem memorabile în leadership
Femeile au devenit tot mai competitive în rândul pozițiilor cheie din marile organizații. Studiile arată că, la nivel global, diferența dintre numărul bărbaților din top management și cel al femeilor care ocupă joburi similare a început să se amortizeze. În acest context, am stat de vorbă cu Emma Zeicescu, Director Communications la Philip Morris România, despre stilul de leadership pe care‑l aplică în echipa pe care o conduce.
Care este, din punctul dvs de vedere, ingredientul ce unește o echipă?
De câte ori am avut oportunitatea să conduc o echipă, mi‑am dorit, și cred că am și reușit, să fac posibil un mix între pragmatism și empatie. Pentru mine, o echipă de succes înseamnă să construim zi de zi, să ne atingem obiectivele propuse și, mai ales, să nu pierdem bucuria de a fi împreună. Dacă lipsește „sufletul” din echipă, atunci eu simt că nu mi‑am îndeplinit misiunea. Aceasta a fost mantra mea de‑a lungul a peste 22 de ani de carieră: să nu uit niciodată să ajut oamenii, fie că este vorba despre situații personale sau profesionale. Îmi place să cred că femeile pot să producă schimbări printr‑o abordare mai caldă în leadership, iar pentru mine, exemplul personal – lead by example ‑ nu este doar retorică, ci realitate pură.
De când lucrați la Philip Morris România, ați schimbat ceva în stilul de conducere?
În primul rând am luat o decizie radicală în urmă cu un an, o decizie care a atras o serie întreagă de schimbări. După 21 de ani de jurnalism, aveam nevoie de o abordare proaspătă și de un mediu de lucru în care să învăț ceva nou. În rolul meu de lider, vreau să rămân consecventă principiilor care m‑au ghidat o viață întreagă, corectitudine, flexibilitate, determinare și căldură umană. Îmi doresc să fiu o sursă de inspirație, să rămân concentrată pe evoluția noastră ca echipă și să le fiu aproape. Eu nu pot să fiu altfel, nu joc un dublu rol, sunt o mare iubitoare de oameni. Vreau să cred că peste 10 ani, dacă ne întâlnim pe stradă, o să fie aceeași plăcere a revederii care se bazează pe respect și grija pe care ne‑am purtat‑o atunci când împărțeam același birou și multe, multe responsabilități.
Din perspectiva vieții profesionale, vi se părea vreo schimbare „imposibilă” în urmă cu 3 ani?
În urmă cu trei ani, nu m‑aș fi gândit o secundă că o să lucrez într‑o corporație, în echipa de comunicare a unei companii din industria tutunului. Mă bucur că am privit lucrurile ca pe o provocare profesională și mi‑am dat voie să cred că mă pot reinventa. Sigur, în general, când simți cu toată ființa ta că poți să faci un lucru, înseamnă că este momentul potrivit. Și da, o dată la un deceniu, am făcut schimbări importante, chiar dacă a trebuit adesea să trec peste propriile temeri și să fac acest „salt în gol”. Am nevoie să știu cât de mult pot să evoluez, iar un strop de curaj face minuni.
Ce uși ați deschis fără să mai scârțâie și ce voci ați ajutat să fie mai bine auzite îmbrățișând aceste schimbări?
Ideal ar fi ca la întrebarea aceasta să răspundă colegele mele, dar, ca o opinie personală, cred că suntem cu toții de acord, indiferent de industrie, că ușile nu ar trebui să mai scârțâie. Au trecut vremurile în care vorbeam cu tristețe despre zilele apăsătoare alături de unii „șefi”. Azi, mai mult decât oricând, cultura noastră în materie de dezvoltare personală și carieră s‑a schimbat. Vocile colegilor, indiferent de departament sau companie, trebuie să se audă, iar ideile trebuie să fie primite cu deschidere. La 42 de ani, din care 22 de activitate în comunicare, aleg să nu dețin adevărul absolut și să nu mai am certitudini. Prefer feedbackul onest și creativitatea colegilor. Cu atât mai mult cu cât aici, la Philip Morris România, suntem în plin proces de tranziție pentru a construi un viitor fără fum. Tot aici, #MakeHistory, brandul nostru de angajator, este expresia acestei schimbări. Transformarea companiei nu înseamnă doar o nouă categorie de produse, alternative mai bune la continuarea fumatului, ci şi o transformare internă, o schimbare a profilului companiei şi al angajaţilor.
Uitându‑vă în urmă, care credeți că au fost cele mai mari obstacole pe care a trebuit să le înfruntați în cariera dvs? Au fost prejudecățile ori stereotipurile o provocare?
Cele mai dificile obstacole pentru oricine, indiferent că vorbim despre carieră sau viață personală, sunt etichetele. Ele sunt o oglindă a celor care preferă să judece, să critice, să stigmatizeze, iar acest lucru se întâmplă și în industria în care lucrez. Onest vorbind, nu trăim vieți perfecte, iar stigmatizarea unor categorii de oameni, cum sunt fumătorii, nu aduce niciun beneficiu. Îmi place felul în care psihologul și autorul Gabor Mate spune: „Nicio societate nu se poate înțelege pe sine fără să‑și privească propria parte întunecată.” Este exact ca atunci când te uiți la 5 milioane de fumători români și le ceri abstinență totală, ca unică soluție. Mă întreb, dacă ei nu aleg renunțarea la fumat, ce soluție avem pentru acești oameni? În loc de prejudecăți sau stereotipuri, nu încercăm mai bine să înțelegem concepte de tipul „reducerea riscurilor”, concepte care au îmbunătățit ulterior politici publice de sănătate în alte țări?
În loc să rămânem inflexibili, propun să explicăm cu informații fundamentate științific că există alternative fără fum mai bune la continuarea fumatului.
Căsnicia, maternitatea, responsabilitățile de acasă generează, de asemenea, frământări interioare ce ridică bariere semnificative în cariera unei femei. Dumneavoastră pe cine vă bazați?
Eu sunt un om norocos. Pe mine, în ultimii opt ani, în tot ceea ce înseamnă responsabilitățile zilnice legate de fiul meu, mă sprijină soacra și mama mea. Și chiar vreau să le mulțumesc pentru că sunt un sprijin real și extrem de valoros. Ele sunt femeile care, prin ajutorul lor constant, mi‑au dat posibilitatea să îmbin armonios cariera și viața de familie. Echilibrul perfect nu există, iar în timp am învățat că este bine să ceri ajutorul. Dacă în unele momente am avut tendința de a fi prea independentă, am învățat că este bine să fii deschis, să primești ajutor și să rămâi în echilibru.
Prin „zbaterea” dvs credeți că ați netezit calea tinerei generații de lideri femei?
Acum, la maturitate, nu i‑aș spune zbatere, ci că am dat mai departe ajutorul primit la rândul meu. Cred cu tărie într‑o lege a echilibrului care spune simplu: cât dai, atât primești! Sper ca după mulți ani alături de echipe diverse să ne aducem aminte cu toții de momentele în care am visat și am construit împreună. Din perspectiva leadership‑ului feminin, atunci când m‑am alăturat companiei, m‑am bucurat că 40 % din pozițiile de conducere sunt poziții ocupate de femei. Și sper că toate cele care reprezintă 40 % vor da căldură umană acestui spațiu care este mai mult decât un spațiu de lucru sau un birou. Este „cuibul” nostru, un loc în care ne exprimăm profesional, în plenitudinea noastră feminină. Avem șansa să rămânem memorabile în leadership și în viețile oamenilor, să nu ratăm această șansă!
Cum încurajați tinerele să aspire și să aibă curajul să viseze că pot ajunge departe în viața profesională?
Mie îmi place tare mult să le dau curaj tinerelor femei cu care lucrez, indiferent de companie. Dacă sunt bună la ceva, sunt bună să dau curaj, să te țin de mână când ți‑e greu, să te trag după mine când poate te împiedici, să găsesc o soluție atunci când „arde casa”. Restul sunt proceduri interne pe care le înveți, mai repede sau mai târziu. Suplimentar, am o adevărată pasiune pentru a le ajuta pe colegele mele să își descopere potențialul, să fie focusate în atingerea obiectivelor personale sau profesionale și să viseze cât de mult vor și pot. Dar principala lecție dificilă pe care o dau mai departe este că, vrei nu vrei, ești propria ta plasă de salvare.
Există programe în compania pe care o reprezentați care să faciliteze accesul femeilor în funcții de conducere?
În primul rând, cred că toate colegele mele din organizație au potențial pentru a ajunge în funcții de conducere. Sigur, trebuie să fie în primul rând visul lor. Dacă nu e visul tău să ajungi în echipa de management, vei alege un alt drum care ți se potrivește mai bine și nu este nimic greșit în asta. Și pentru cei care nu ne cunosc încă, departamentul de comunicare al Philip Morris România, este în acest moment un departament în totalitate feminin. Sunt foarte mândră de colegele mele care reușesc să mențină un echilibru între viața personală și profesională. Unul dintre proiectele la care țin foarte mult este proiectul nostru video de Employer Branding. Ne găsiți pe LinkedIn, acolo unde vă prezentăm poveștile super interesante ale colegelor și colegilor noștri, pasiunile, provocările profesionale și planurile lor de viitor. Pentru că oamenii sunt principala noastră resursă!
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 282
Pentru abonare, click aici
