Integritatea – ce sens(uri) are?
Integritatea este un cuvânt nu prea des folosit.
Poate pentru că
nu prea este înțeles sau “trăit” de unii dintre noi?
Definiția din dicționar ne oferă cel puțin șase termeni care ar putea părea la fel de greu de înțeles. Mai exact, Dicționarul Explicativ al Limbii Române oferă informația că Integritatea este: însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate; însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg; (în sintagmă) integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să‑și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său.
Nici din dicționarul de sinonime nu aflăm prea multe sensuri concrete. Integritate: sigur un substantiv feminin, având ca sinonime: cinste, probitate, cumsecădenie, onestitate; deplinătate, plenitudine.
Dacă i-am analiza pe rând, fiecare dintre acești termeni ar putea genera repetat aceeași întrebare: Ce acțiuni îți dovedesc cinstea? Ce acțiuni probează onestitatea? Ce acțiuni fac dovada integrității pe care susții că o ai?
Cuvântul integritate apare, poate, ceva mai des în discursuri și pare că dă bine în fraze frumos aranjate și mesaje susținătoare de valori și principii. Dar oare știm cu adevărat cu ce se mănâncă integritatea? Și când nu știm, nu folosim și nu trăim integritatea, care să fie cauza? Să fie această „sărăcie” rezultatul felului în care comunismul a degradat mediul social? Să fi uitat ori să nu fi știut niciodată cu adevărat ce este și cum să trăim în integritate? Putem să re-învățăm acest lucru? De unde începem? Și ce am avea de câștigat?
La toate aceste întrebări ne răspunde Gabriela Zancu (foto), Training & Development Manager Autoliv Romania; Participant, Promotor, Practicant Leadership 10.
DE CE ESTE PROFITABILĂ INTEGRITATEA?
Aș zice că ai putea câștiga un somn bun. Specialiștii spun că somnul e important. Dacă ai ști că prin a fi integru îți asiguri un somn liniștit și fără griji, cât de mult ți-ai dori să fii și să rămâi integru, fără ca integritatea să varieze în funcție de context/situație?
POATE ADEVĂRATA INTEGRITATE A UNEI PERSOANE SĂ FIE VARIABILĂ?
Puritanii ar spune că nu, realiștii ar spune că depinde de context. Câți dintre noi ar avea tăria lui Giordano Bruno și s-ar lăsa arși pe rug refuzând să își încalce principiile? Și dacă mergem pe ipoteza că integritatea poate varia în funcție de context, poate scopul scuza mijloacele? Două exemple clasice. Unii cred că trebuie să minți, pentru a promova. Cu siguranță, aceasta este doar o credință păguboasă. Putem să ne întrebăm și cât poți să te minți? Alții cred că trebuie să fii superficial ca să te strecori spre o poziție la care râvnești.
CÂT DE „CORUPT” ESTE NECESAR SĂ FII ÎNTR-O ORGANIZAȚIE PENTRU A-ȚI CONSTRUI O CARIERĂ?
Aș zice că deloc corupt, însă foarte competent. Cariera e la categoria de Infinite Game. Îi mai avem și pe cei care „arată cu degetul” spre cei despre care cred că sunt lipsiți de integritate. I-aș spune unui om care consideră că ceilalți avansează în carieră pentru că sunt superficiali și lipsiți de integritate, că: „cine spune, ăla este”. Lipsa de integritate vine din lipsa de forță interioră, din lipsă de competență sau din lene. Niciuna nu e o scuză, toate se pot trata, tratamentele sunt însă diferite.
CUM NE AFECTEAZĂ LIPSA DE INTEGRITATE ȘI CE IMPACT ARE ÎN CARIERĂ?
Acum, dacă pornim de la ideea că putem fi câteodată mai mult și câteodată mai puțin integri, ce anume scade/crește integritatea? Ce elemente din exterior? Dar din interior? Dacă decidem să fim mai puțin integri, ar trebui, într-adevăr, să ne întrebăm cum ne afectează lipsa de integritate și ce impact are în cariera noastră. Poate că putem minți pe cineva tot timpul sau pe toată lumea un timp. Însă nu putem minți pe toată lumea tot timpul. Asta se referă și la noi înșine. Altfel spus, ulciorul nu merge de multe ori la apă.
CÂT DE ADEVĂRATĂ POATE FI SCUZA UNORA: „PENTRU BINELE COMPANIEI”, PENTRU A-ȘI JUSTIFICA LIPSA DE INTEGRITATE?
Am auzit folosindu-se sintagma: „pentru binele companiei”. Nu cred că există o vietate numită „compania”. Sau cel puțin nimeni nu a văzut-o, atins-o sau mirosit-o. Adică nu e reală, e un concept sau o convenție socială. Deci, mă întreb: care e binele conceptului?
CE FEL DE CULTURĂ ORGANIZAȚIONALĂ TREBUIE CREATĂ, ASTFEL ÎNCÂT OAMENII CARE PUN PREȚ PE INTEGRITATE SĂ FIE RECOMPENSAȚI CORECT?
Aud vorbindu-se foarte des despre cultura organizațională în companii; cum trebuie creată o cultură organizaționala, pe ce piloni trebuie ridicată. Termeni și definiții. Perspective multiple. Eu cred că singurul promotor al integrității într-o organizație este integritatea managerilor ei. Integritatea presupune să înțelegi și să accepți că nu ai toate răspunsurile, că nu ai toate competențele și experiențele. Această înțelegere te face smerit și, paradoxal, abia atunci devii competent ca lider, pentru că reușești să obții în echipă mai mult decât ai crezut că este posibil. Smerenia liderului este un mare câștig pentru oamenii din organizație și o mare frică pentru cei care nu o au încă.
EXISTĂ POLITICIANIȘTI “BUNI” ÎN CARIERĂ?
Depinde ce înțelegem prin politicianiști. Dacă mergem pe definiția la care ne raportăm acum, în societatea noastră politicianist bun e un oximoron. Până și DEX-ul spune astfel, în aceeași linie: POLITICIANÍST, -Ă, politicianiști, -ste, s. m., adj. (Rar) 1. S. m. Persoană care face politică în scopul realizării intereselor personale; adept al politicianismului. 2. Adj. Care se referă la politicianism, care este propriu, caracteristic politicianismului sau politicianistului (1). [Pr.: -ci-a-] – Politician + suf. -ist. Cariera nu e ceva ce se întâmplă, ci este ceva ce se desfășoară împreună cu alții, într-un context. Dacă ai în vedere doar interesul personal nu vei reuși decât cel mult niște realizări punctuale.
AȘADAR, ANGAJATUL INTEGRU VERSUS ANGAJATUL POLITICIANIST: CARE PE CARE?
Depinde ce joc privim. La cel de sumă zero (zero sum game), câștigă cel ce joacă mai bine. La jocul infinit, câștigă întotdeauna cel integru.
CE INVESTIȚIE E NEVOIE SĂ FACI PENTRU A FI UNA PROFITABILĂ ÎN CARIERA TA?
O singură investiție avem de făcut, o investiție de bază: să te descoperi și să te cunoști. Pentru că, în esență, ceea ce tu numești „cariera ta” poate arăta moduri și identități din care este trăită viața ta.
Articol preluat din numărul 262, noiembrie 2019, al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.