Liderii mănâncă ultimii

„Nu putem să îi motivăm pe ceilalți. […] Dacă reușim să creăm condițiile cuvenite, dacă formăm culturi organizaționale care să sprijine înclinațiile fireşti ale ființei umane, atunci va rezulta un întreg grup de oameni automotivați.”

Întâlnesc în aproape toate interacţiunile cu manageri şi lideri din companiile cu care lucrez această preocupare: Cum îi pot motiva? O pot face? Cum să reuşesc să creez cu adevărat mai mult devotament şi mai multă implicare? Putem găsi în cartea Liderii mănâncă ultimii câteva răspunsuri. Simple şi neaşteptate.

Cea de-a doua carte a lui Sinek, Liderii mănâncă ultimii, ne invită într-o călătorie ce pare câteodată ameţitoare. Dacă închideţi ochii şi vă imaginaţi că sunteţi într-un vehicul special şi fantastic, veţi putea călători mental începând de la detaliul compuşilor chimici ai sângelui şi vă veţi putea ridica la înălţimi ameţitoare la viziunea de ansamblu a unei societăţi. În ambele cazuri, veţi înţelege că este vorba despre acel arhetip al liderului care „se aşază ultimul la masă”, care îşi îndrumă şi protejează oamenii, care îi cunoaşte, îi face să se simtă în siguranţă în mediul în care obţin rezultate împreună. Tot ceea ce se întâmplă la nivelul societăţii, companiei, echipei noastre este o multiplicare a ceea ce se întâmplă cu fiecare dintre noi prin interacţiunile pe care le avem.

Ceea ce este interesant la perspectiva pe care ne-o propune Sinek – cea antropologică – este fundamentarea nevoii ca liderii să ia în considerare o înţelegere profundă a oamenilor pe care îi conduc. Pare un truism, dar mulţi dintre cei care ajung la conducerea echipelor, la conducerea companiilor se plasează automat în fruntea acestora şi îşi asumă acest rol cu mult curaj şi responsabilitate. Şi totuşi, uită să mai privească în spate, la cei care îi urmează. Să se pună în contextul acestora, să înţeleagă perspectiva lor, ce văd aceştia, ce sentimente şi nevoi au. Însă nu poţi privi în două părţi deodată. De aceea Sinek îl plasează pe lider la „coada de la masă”, ca un părinte care iese la plimbare cu copiii şi îi supraveghează liniştit, în timp ce îi urmăreşte cum învaţă, se joacă, interacţionează, experimentează, îşi asumă riscuri şi se întorc la ele cu entuziasmul noilor descoperiri şi al noilor rezultate. Lăsându-i să acționeze, dar creându-le un „spaţiu de siguranţă”.

Această carte este dedicată liderilor care vor să înţeleagă mai mult. Mai mult decât abordări, modele sau tendinţe în leadership. Este pentru managerii care vor găsi plăcerea regăsirii personale în paginile unei cărţi despre oameni şi pentru oameni. Sinek nu ne propune un model de conducere a oamenilor. El ne prezintă contextul larg, extras din constrângerile oricărei temporalităţi. Leadershipul are un fir roşu care nu se leagă de vreo epocă, de modernitate, de tehnologie… ţine de „acel ceva” ce ne conectează invizibil. De felul în care ne-am dezvoltat şi am evoluat ca fiinţe umane.

Liderii mănâncă ultimii ne oferă o viziune proaspătă asupra modului în care un lider autentic poate spori sentimentul de siguranță în companie sau în rândul echipei pe care o conduce. Sinek ne dezvăluie modul simplu în care ne-a construit mama natură, realitate ce reflectă modalitățile prin care suntem condiționați şi dependenți de succes, precum și de sentimentele de fericire și de siguranță. Studiile de antropologie ne arată că, atunci când ne simțim în siguranță printre oamenii cu care trăim și muncim, cooperăm în mod natural pentru a face față împreună amenințărilor și provocărilor zilnice. De altfel, acesta este sensul evoluţiei fiinţei umane în istoria umanității.

Într-o lume a companiilor din ce în ce mai obsedate de performanţă financiară, în care unele decizii sacrifică omul şi, în loc să îi atragă emoţiile, angajamentul, entuziasmul, plăcerea de a face lucruri, îl transformă într-o fiinţă vigilentă, suspicioasă şi neîncrezătoare, Sinek ne aduce aminte de felul în care societatea a crescut, s-a transformat şi a realizat minuni: prin oameni care au reuşit, în mic, în fiecare dintre echipele lor, să creeze sentimentul de apropiere, de siguranţă, de familie menită să treacă peste greutăţi împreună şi să se bucure de succes împreună. La nivel macro, aşa ceva poate părea demagogic. În mic însă funcţionează şi poate genera masa critică.

Această carte este o lectură necesară, obligatorie şi foarte plăcută în acelaşi timp pentru aceia care îşi doresc ca echipa lor să funcţioneze ca o familie şi care vor să afle ce pot face pentru asta. Şi este, de asemenea, despre fiecare dintre noi: părinţi, manageri, lideri de echipe, comunităţi, companii mici, mari sau foarte mari.