Adevăratul motiv pentru care angajatorul nu îşi lasă angajaţii să lucreze de acasă
Evident, şi acum se vorbeşte mult despre flexibilitatea programului la job, dar sunt prea rare cazurile în care majoritatea angajaţilor lucrează remote. Şi nu e vorba doar de România. De exemplu, în SUA, potrivit statisticilor oficiale, în 2015, doar 24% dintre americani şi-au îndeplinit sarcinile legate de job de acasă sau au făcut acest lucru pentru o perioadă limitată de timp. Mai mult, unele corporaţii, cum ar fi Yahoo (înainte să fie cumpărată de Verizon), au chemat înapoi la sediu tot personalul care lucra remote.
Liz Ryan atrage atenţia că e scump să ai un spaţiu de birouri. Prin urmare, ar fi mai ieftin pentru proprietarii unei firme ca cel puţin o parte dintre angajaţii săi să muncească de la distanţă. Şi totuşi, de ce nu se întâmplă acest lucru? Ei bine, e clar că motivul nu e de ordin economic, ci psihologic: majorităţii managerilor şi liderilor de business îi este teamă să iasă din zona de confort şi să aibă încredere în angajaţi, punctează Liz Ryan.
UN LANŢ AL SLĂBICIUNILOR
Într-adevăr, teama de schimbare este unul dintre motivele pentru care managerii nu acceptă ideea că angajații din subordinea lor să lucreze de acasă, spune Ana Nicoleta Zafiu, consilier în carieră, psiholog organizaţional, CareerInvest. Cauza principală pentru această reticență este nevoia de control a managerilor, iar nevoia de control survine din lipsa de încredere în angajați.
„Cred că este un aspect care ține și de obișnuință. Se pleacă din principiu de la ideea că un angajat are nevoie să fie supravegheat pentru a-și face treaba. În realitate, un angajat ineficient nu va avea rezultate mai bune doar pentru că lucrează de la sediul firmei. Totodată, managerii tind să nu aibă încredere în angajații lor pentru că nu-i cunosc suficient de bine. Un manager care-și cunoaște echipa, cu plusurile și minusurile aferente, va realiza că acestea nu depind de locul în care își desfășoară activitatea”, explică Ana Nicoleta Zafiu.
Să presupunem că o persoană care beneficiază de posibilitatea de a lucra de acasă nu-și dedică timpul realizării task-urilor. Oare nu este acesta un test foarte bun în urma căruia reiese că acel angajat nu este unul pe care compania se poate baza? „Cu siguranță este. Pe de altă parte, am observat de-a lungul timpului că angajații cărora li se acordă încredere se simt „obligați” să nu dezamăgească, ceea ce conduce la un nivel mai ridicat de responsabilizare”, susţine Ana Nicoleta Zafiu (FOTO).
Dar să nu uităm că, în funcție de sarcini și de specificul îndatoririlor, sunt multe situații în care chiar nu se poate munci de acasă. Totuși, chiar dacă se poate, ba chiar se trece la lucrul de acasă, este important ca echipa să aibă întâlniri regulate într-un spațiu unde pot discuta față în față, consideră George Chiriacescu, psiholog şi psihoterapeut adlerian. Apoi, cei care sunt lăsați să lucreze de acasă este bine să fie consiliați înainte de a începe acest lucru efectiv, despre cum pot deveni mai productivi în acest nou context, mai ales dacă nu au mai făcut asta până acum.
„Încrederea se construiește în timp, chit că vorbim de oameni sau despre un sistem de lucru. În funcție de experiențele fiecăruia, de abilitățile sale, unele moduri de organizare sunt de preferat în locul altora. Nu cred să existe un stil care să funcționeze pentru toți. Încrederea în tine și într-un sistem de management se face prin experiență de viață și managerială, experiență pe care ai analizat-o și la care lucrezi constant pentru a o dezvolta. Încrederea în oameni se construiește pe baza numărului de provocări pe care le-ai rezolvat împreună cu ei, iar pentru acest lucru este nevoie de ceva timp”, reliefează George Chiriacescu.
Să nu uităm, totuşi, că încrederea e o sabie cu două tăişuri. Potrivit studiului EY România, intitulat „Barometrul încrederii angajaţilor în companii – 2017”, doar unul dintre patru angajaţi are o încredere foarte mare în angajator şi doar 7% dintre angajaţii români consideră că sunt recompensaţi corect pentru succesul companiei.
EI BINE… ATUNCI CE E DE FĂCUT?
Pentru a fi eficient în muncă este important să știi cum să îți organizezi timpul și să îți dozezi energia în funcție de priorități. Este o regulă pe care managerii ar trebui să se asigure că fiecare angajat o știe și o aplică. Lucrul în birou, de cele mai multe ori, are inclus acest program. Acasă putând exista două riscuri care amândouă pot afecta profund productivitatea. Fie se amână munca, iar persoana se ocupă cu orice altceva, fie nu știe când să se oprească, epuizându-se.
Cel care nu își asumă o sarcină, și care, de cele mai multe ori, nu o face nici acasă, nici la birou, este acela pe care trebuie să stai cu ochii constant, iar acestui tip de angajat mai bine nu îi dai sarcini în afara biroului”, explică George Chiriacescu (FOTO).
Ana Nicoleta Zafiu are câteva recomandări pentru ca managerii să capete încredere în angajaţi și pentru a-i lăsa să lucreze de acasă. Prima recomandare ar fi să se pună în locul unui angajat care lucrează de acasă și să identifice cum l-ar face să se simtă. „Cel mai probabil, sentimentul ar fi că este liber, simțindu-se, în același timp, responsabil să-și gestioneze această libertate corect și eficient”, arată consilierul în carieră.
În al doilea rând, ar fi util să facă astfel încât să-și cunoască cât mai bine echipa, „întrucât e greu să ai încredere în niște oameni pe care nu-i cunoști suficient”.
O altă recomandare ar fi să se gândească la avantajele acelor angajați, care se pot transforma în avantaje ale companiei.
Potrivit consilierului în carieră, câteva exemple în acest sens ar fi:
- timpul alocat transportului ar putea fi alocat activității în sine;
- stresul provocat de trafic ar fi eliminat, ceea ce înseamnă că starea psihică a angajatului este îmbuntățită, ceea ce are un impact pozitiv asupra productivității și, implicit, asupra rezultatelor;
- oferirea unui beneficiu important pentru angajat, care îl ajută pe acesta să valorizeze compania în care lucrează, ceea ce contribuie la retenția personalului;
- încurajarea independenței angajaților, ceea ce conduce la o mai bună implicare a acestora în activitate.
„Și, nu în ultimul rând, le recomand ca în situația în care au diferite temeri cu privire la acest aspect, să implementeze acest nou mod de lucru etapizat, astfel încât să lase la alegerea angajatului în ce zile să lucreze de acasă, anunțând managementul în prealabil, sau să fie stabilit un anumit număr de zile pe săptămână în care se poate lucra de acasă”, mai spune Ana Nicoleta Zafiu.
CUM ARATĂ SITUAŢIA LA ROMÂNI
(vezi pagina a 2-a)
Potrivit unui studiu realizat la comanda Epson în 2017, majoritatea respondenților români (42%) spune că munca de la birou oferă cel mai mare grad de eficiență.
Totuşi, cercetarea de piaţă arată că doar 5% din totalul persoanelor chestionate în ţara noastră lucrează în mod regulat de acasă, 22% spun că muncesc remote cel puţin una sau două zile pe săptămână, iar 10% trei sau patru zile pe săptămână. 21% dintre angajaţii chestionaţi spun că organizaţia lor nu permite în prezent lucrul de acasă.
„Deşi nu toate organizaţiile sunt pregătite să integreze aceste modificări în modelele de lucru, pe măsură ce mediul de recrutare din regiunea EMEA devine din ce în ce mai competitiv în 2017, este posibil ca acestea să se confrunte cu o alegere clară. Companiile care manifestă reticenţă faţă de lucrul flexibil ca parte din beneficiile pentru angajaţi pot fi foarte afectate de situaţia actuală a pieţei de talente, deoarece devine din ce în ce mai greu să găsească candidaţi calificaţi în regiune”, spun autorii studiului.
Detaliind motivele pentru care lucrul de acasă este atât de atractiv pentru angajaţi, 29% dintre cei chestionaţi au declarat că acest fel de a lucra le îmbunătățește echilibrul între muncă şi timpul liber, un factor-cheie pentru păstrarea angajaţilor, şi 17% au observat că lucrul de acasă le-a permis să elimine timpul alocat deplasării spre birou.
Totuşi, 65% dintre angajații români lucrează peste program. În medie, e vorba de 6,2 ore pe săptămână. Timpul suplimentar de lucru este determinat de presiunea sarcinilor de lucru asociată cu activitatea opţională suplimentară.
În proporţie de 39%, participanţii la sondaj au admis că „pur şi simplu nu au suficiente ore la dispoziţie pentru a finaliza sarcinile de lucru”, în timp ce 42% au indicat faptul că sarcinile de lucru, precum întâlnirile, raportarea şi administrarea, interferează cu activitatea lor principală.
La polul opus, există şi români care nu au mers pe calea antreprenoriatului şi nici nu se leagă la cap cu un singur angajator. Da, vorbim de freelancing, o industrie care în 2013 număra 50.000 de persoane în ţara noastră.
VOM ADOPTA O SOLUŢIE HIBRID?
Epoca lucratului de acasă este exclusă de economiștii de la Centrul pentru Dezvoltare Echitabilă din Washington. Motivul? În principiu, multe dintre companiile incluse în studiu ar fi de acord cu acest compromis doar dacă angajatul acceptă un salariu mai mic, cu cel puţin 8%. Drept urmare, oamenii nu prea vor să facă acest sacrificiu, aşa că merg în continuare la birou.
Iar românii declară că se simt mai fericiţi la muncă decât acasă. Mai exact, 70% dintre români se declară fericiţi la locul de muncă şi doar 57% dintre respondenţi au precizat că sunt fericiţi acasă. În acelaşi timp, 6 din 10 din români se declară cu adevărat fericiţi, arată un studiu publicat anul acesta de Reveal Marketing Research.
„Fericirea la locul de muncă se explică prin faptul că evaluarea fericirii în cazul jobului ia în considerare un număr limitat de elemente şi beneficii raţionale pe care o persoană le bifează ca fiind sau nu îndeplinite: nivelul salarial, relaţia cu colegii şi relaţia cu angajatorul. Bifarea acestor elemente contribuie la un grad ridicat al satisfacţiei personale”, explică autorii studiului.
„Pe de altă parte, în momentul în care fericirea ţine de viaţa în afara orelor de program, lista devine mai lungă, mai emoţională, conţinând atât elemente de evaluare a interacţiunii cu alte persoane, cu familia, identitatea personală şi spiritualitatea, precum şi raportul muncă / timp liber. Din acest motiv, nivelul de fericire scade pe măsură ce individul îşi extinde lista nevoilor şi realizează dificultatea cu care reuşeşte să o parcurgă”, au mai precizat cercetătorii.
Studiul arată că femeile din ţara noastră sunt mai optimiste (71% la locul de muncă şi 60% acasă), iar bărbaţii sunt mai îngrijoraţi (68% la job şi 55% acasă).
La polul opus, există şi români care nu au mers pe calea antreprenoriatului şi nici nu se leagă la cap cu un singur angajator. Da, vorbim de freelancing, o industrie care în 2013 număra 50.000 de persoane în ţara noastră. Numai că nu este o meserie pentru orişicine, căci nu toată lumea reuşeşte să obţină de lucru astfel încât să aibă un venit constant.
Drept urmare, pentru a împăca şi capra, şi varza, după cum spune o vorbă neaoşă, cel mai plauzibil scenariu ar fi adoptarea unor soluţii hibrid. Potrivit specialiştilor Centrului pentru Dezvoltare Echitabilă din Washington, programul de lucru va fi croit după nevoile fiecărei meserii în parte. Printre farmaciștii din SUA, de pildă, se observă că reducerea orelor de lucru nu generează reducerea proporțională a salariului. E și cazul IT-iștilor, dar la aceştia totul depinde de proiectul la care lucrează.
Potrivit unui studiu PwC, deja 38% dintre americani lucrează de acasă o zi pe saptămână, ponderea fiind de patru ori mai mare decât era în urmă cu două decenii. Iar această tendinţă e una globală, observabilă inclusiv în România, unde corporaţiile au programe de work from home, ce le permit angajaţilor să lucreze remote câteva zile pe lună, iar unele oferă concedii de relaxare şi chiar perioade sabatice. Deci flexibilitatea programului va deveni o chestiune de importanță majoră în organizaţii, numai că nu va fi o flexibilitate totală. Cel puţin nu în viitorul apropiat.
Concluzia? E greu să ai încredere în niște oameni pe care nu-i cunoști suficient.
Articol preluat din numărul 247/mai 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.