Africa – Splendoarea nealterata a savanei (fotogalerie)

Savana – mii de kilometri de culori aramii, aurii sau cafenii, vaste pasuni tropicale punctate pe alocuri cu acacia sau baobabi – habitat milenar pentru o varietate infinita de pasari, antilope sau carnivore feroce. Splendoare bruta si nealterata.

Safari! Safari! Safari!

Suntem extraordinar de norocosi si avem sansa sa adunam patru din cele cinci ‘trofee’ inca de la primele noastre trasee. Schottia Game Reserve, rezervatie privata de prima mana, ne asteapta cu o organizare impecabila – multime de Defender-uri, toate in culori de savana, sunt aliniate cuminti la intrare. Majoritatea rezervatiilor sunt imprejmuite si beneficiaza de conditii de securitate maxima. Dar nu este ce ne-am fi inchipuit, gardurile nu sunt facute sa pastreze animalele inauntru, ci sa tina oamenii afara!

Agricultura intensiva, vanatul excesiv, dezvoltarea infrastructurii si a mediului urban au facut ca populatiile de animale salbatice sa scada dramatic. Totusi, in ultimii 15-20 de ani, eforturile de protectie, inmultire si conservare au inceput sa dea rezultate.

Rangerii isi fac constiincios datoria, de fiecare data, instruind turistii. Regulile sunt clare: ’acolo’ orice animal alearga mai repede ca tine, are dinti mai ascutiti decat pare si este, cu siguranta, mai feroce, mai veninos si mai adaptat la mediu decat tine. Patrundem, usor crispati, intr-un teritoriu in care, practic, nu am avea nici o sansa, in cazul unei confruntari directe. Dar incordarea ne este rasplatita pe masura.

Mai intai, turme de antilope de tot felul – nyala, impala, gnu, eland, kudu sau springbok – atat de multe incat facem eforturi sa le diferentiem si sa le retinem numele. Ziua e torida, dar ierbivorele par sa fie in siguranta acum, caci felinele sunt inca toropite de zapuseala.

Din cand in cand, cate un facocer adult, alerga nostim, insotit de pui. Zebrele isi plimba maiestuos dungile si mai adasta la umbra cate unui copac.

Dincolo de dealuri, in razele asfintitului, surprindem o familie de lei. Admiram, de la nici doi metri distanta, femelele si puii care isi impart carnea ramasa pe oasele albe ale prazii, in timp ce masculii isi fac siesta, ceva mai solitari.

Urmeaza, intr-o desfasurare episodica, hipopotamii si crocodilii – impartind acelasi ochi de apa-, apoi rinocerii veniti de la scalda – plini de noroiul binefacator ce le protejeaza pielea fina de razele soarelui -, sau girafele gratioase, mestecand delicat mici smocuri de frunze inainte de a se retrage pentru innoptat.

La focul de tabara, vegheati de Crucea Sudului, savuram o friptura de nyala. Voci agitate, dar extrem de bucuroase, povestesc intamplarile de peste zi.

Addo Elephant Park

Cum sa ratezi elefantii intr-un parc al elefantilor ? Si totusi… incepem timid; zarim doar un mascul tanar, care mai mult se ascunde in spatele tufisurilor. Intre timp, bivoli si broaste testoase, intr-o convietuire demna de o fabula, scarabei ce rotesc infinit ghemotoacele perfect rotunde, facoceri sau zebrele omniprezente…

Dintr-o data, de pe versanti sau din paduri apar… Multi, foarte multi, turme intregi. E ora adapatului si nimic nu le perturba mersul agale. Oprim masina si ii privim fascinati – le-am pierdut de mult numaratoarea….

Trasee de zi sau de noapte – cameleoni pitici, paianjeni uriasi, cocori albastri, babuini sau turmele de gemsbok – incepem sa intelegem viata savanei. Lupta pentru supravietuire nu este usoara deloc – simturi alerte, camuflaj, colti, muschi incordati si viteza de reactie – nu pot fi mai multi invingatori.

Voluntariat si responsabilitate, pasiune si devotament

Pe langa traditionalele locuri de safari, intreaga Africa gazduieste adaposturi, refugii sau sanctuare de ingrijire a animalelor. Wild Cat Sanctuary a devenit cunoscut prin grija fata de pisicile salbatice aflate in suferinta. Pui abandonati, adulti cu probleme sau cu boli, toti isi gasesc aici camin si ingrijire. Din pacate, mai apoi nu pot reveni la instinctele vietii salbatice, purtand toata viata rolul de ‘ambasadori’ ai speciei. Suntem incurajati sa intram in tarcurile largi in care gheparzii isi fac siesta, sa atingem blana animalelor si sa ne intiparim momentul in memorie. Impactul emotional functioneaza – nici un copil sau adult nu va mai fi in stare sa ucida, cu sange rece, vreun semen patruped.

Chimps Eden – refugiul lui Jane Goodall in Nelspruit – aduna, an de an, cimpanzeii traumatizati in circuri si baruri sau abandonati de proprietarii in cautare de noi animale de companie. Intoarse la o viata cat de cat normala, micile fapturi isi gasesc acum tovarasi de joaca, desi cateodata inca privesc temator spre noii veniti.

Pe jumatate rezervatie naturala, pe jumatate adapost pentru animale salbatice, Moholoholo Forest Camp ne-a cucerit de la inceput. Cabanele de lemn, situate la nivelul coroanelor copacilor sunt, zi de zi, martorii agitatiei padurii tropicale – si noi odata cu ele. Stam pe terasa si privim cateva familii de antilope pascand chiar sub picioarele noastre. Mai tarziu, manguste galagioase se alearga pe podetul de la intrare. Dupa asfintit nu-i chip sa mai ramai pe-afara, babuinii pun stapanire pe orice. Masculii tineri, puternici si plini de energie, se napustesc in piscina, arunca cu prosoape, tipa si sar pe acoperisurile casutelor noastre, clatinand amenintator intregile platforme.

A doua zi, plecam catre adapost si nu scapam de compania unui ‘mic’ pui de rinocer, hipnotizat de aroma fructelor de marula, pe care le avem prin buzunare.

Alaturi de Brian, fondatorul asezamantului, aflam povestile familiilor de leoparzi scapati din cursele fermierilor, ale vulturilor-pescari si cainilor salbatici bolnavi sau a bursucilor rataciti. Pasiunea acestui om, care a facut posibila salvarea a sute de animale in decursul a mai bine de patru decenii, hraneste acum alte generatii.

Tineri si varstnici, specialisti sau profani, localnici si turisti, toti sunt bineveniti in programe de voluntariat, de o zi, o saptamana sau ani intregi. Prin educatie, turism si tehnologie moderna, lumea animalelor este adusa mai aproape de umanitatea care a uitat rolul naturii si echilibrul ei.

National Kruger Park

Doua milioane de hectare de salbaticie ne dezvaluie tot ce are Africa mai spectaculos in materie de biodiversitate. Traversam Crocodile River si dincolo de poarta Malelane ne asteapta un crampei de lume, un reper de neocolit, o amintire de neuitat.

Suntem deja initiati in ‘viata de safari’, dar tot nu suntem suficienti de vigilenti. Intr-unul din locurile campare, o hiena da tarcoale la cativa metri de noi – poate e mirosul de biltong – carne de vanat uscata abia cumparata – cel care o atrage.

Strabatem tinutul in lung si in lat. Peisajul se schimba spre nord, arborii febrei galbene dispar lasand loc tufisurilor mai mici sau baobabilor. Mai avem cateva zile sa aducem in buchetul de trofee si ultimul ramas – leopardul. Dar, inca nu…

Girafe curioase isi itesc capetele deasupra pomilor, cercetand zona. Bibilici adormite de caldura abia mai stau pe crengi. Crocodilii se retrag la umbra, dar, inca vigilenti, vegheaza malul. Paianjenii aurii iti tes stoici panzele in asteptarea micilor prazi. Bivolii cu ochi rai si priviri dusmanoase, ‘de parca le-ai datora bani’, se departeaza de turma, preferand singuratatea.

Ne retragem si noi, obositi de atata alergatura 4×4.

O alta zi, alte trasee: siruri nesfarsite de antilope, maimute vervet puse pe sotii, rinoceri durdulii, dungi alb cu negru sau negru cu alb. La locul de adapat, turmele de elefanti isi asteapta rabdatoare randul. Nimic nu se petrece intamplator – varstnicii, cu fildesii grei si lungi pana in pamant, sunt primii, apoi masculii, iar, la sfarsit, femelele cu pui au parte de o balaceala pe cinste. Si totusi, leopardul se lasa asteptat….

Ne trezim in zori dornici sa vedem cat mai multe, asa… ca de ultima zi in salbaticie. La iesirea din tabara avem de ales intre trei drumuri. Zeii savanei sunt cu noi si dupa cateva sute de metri suntem la fata in fata cu…EL! La ingemanarea noptii cu ziua, in primele raze de lumina, pradatorul isi marcheaza teritoriul. Este uimit si el de intalnire, ochii sai reci, dar limpezi, ne scaneaza. Ne bucuram nespus sa-l avem aproape, poate prea aproape…

Aventura savanei ne-a marcat ! Ochii sunt mai ageri, simturile ni s-au ascutit. In camuflajul perfect suntem, acum, in stare sa deslusim ghemul de ace al vreunui porc spinos, sa distingem, in departare, ragetele manioase de leu, sa simtim pe umeri adierea grea a aripilor de bufnita-pescar sau pur si simplu, obositi, sa adulmecam aroma unei ciocolate calde…