Ajungi şi rămâi sus dacă eşti cel mai bun

„Am ales această profesie tocmai pentru că am crescut alături de o mamă-medic, pasionată de ceea ce făcea. Mi-am petrecut multe zile în spital în anii de şcoală şi am înţeles cât de important este să poţi să îi ajuţi pe cei aflaţi în suferinţă fizică. La vârsta aceea nu înţelegeam exact importanța statutului social şi nici nu cred că mă interesa. Îmi doream să fiu şi eu, într-o zi, la fel de bună ca medicii pe care-i vedeam acolo”, își amintește medicul dermatolog, Oana Spânu, motivația pentru care și-a ales meseria pe care o practică astăzi.

„Profesia asta îţi conferă o poziţie socială, atrage implicit respectul celor din jur, însă cel mai fericit eşti când ţi se spune «mulţumesc» sau când pacientul îţi zâmbeşte pentru că l-ai vindecat.”

Crede că orice meserie făcută foarte bine aduce prestigiu la un anumit nivel. „Ajungi şi rămâi sus dacă eşti cel mai bun. Medicina înseamnă studiu permanent şi muncă multă, iar satisfacţiile sunt pe măsură.”

Menţinerea statutului implică anumite obligații sau un anumit standard de comportament? Nu neapărat. „Nu le-aş numi obligaţii. Menţinerea statutului înseamnă dezvoltare şi autodepăşire, decență, modestie, înseamnă respect şi ajutor pentru oamenii din jur. Gesturi minore pentru noi pot însemna enorm pentru un om aflat în suferinţa bolii.”

Oana Spânu nu crede că profesia aleasă şi-ar fi pierdut din importanță sau, cel puţin, nu în faţa pacientului.

„Omul bolnav vine la tine cu toate speranţele şi cu inima strânsă. De acolo depinde de tine, ca medic, de acţiunile tale, să îl faci să-şi păstreze respectul. Sistemul medical românesc de stat este deficitar, motivele sunt multiple şi se cunosc prea bine. Cu toate acestea, există medici excepţionali care trebuie cu atât mai mult respectaţi pentru eforturi. În privat e diferit: se face medicină cu toate mijloacele tehnice; dezavantajul este că sistemul nu le este accesibil tuturor.”

Jurnalist odată pentru totdeauna

Puţini pot susţine ferm că la 19-20 de ani şi-au ales profesia. La momentul respectiv contează mult influenţa familiei şi a grupului din care faci parte.

Andreea Idriceanu Calev, Communication Manager, a crescut în casă cu reportofonul (care a fost mai întâi un magnetofon, apoi un casetofon). Era al tatălui ei, care a lucrat toată viaţa la Radio România Tineret. Fascinată de meseria lui, îi asculta emisiunile şi îi plăcea că avea posibilitatea să cunoască oameni valoroşi – artişti, profesori, personalităţi din diferite domenii –, să călătorească şi să descopere mereu ceva nou. Desigur, aplecarea Andreei către domeniile umaniste a ajutat în această alegere.

„Statutul social – la vremea şi la vârsta aceea – era un «concept» pe care nu prea cred să îl fi considerat prea mult şi să fi contat în alegerea mea, dar a fi jurnalist într-o perioadă de schimbări atât de mari te plasa în mijlocul evenimentelor. Şi au fost multe după 1990.”

Dacă profesia aducea implicit un anumit prestigiu, îi este destul de greu să evalueze acum. Revenind la vremurile respective – vorbim de anii ’88-’90 –, își amintește că „vedetismul” nu prea exista. „Dacă e să ne raportăm la definiţia din DEX – autoritate morală, influenţă – nu mă gândeam la aceste lucruri. Ce autoritate morală poţi pretinde că ai la 20 de ani?”

Mai importantă era emoţia pe care o simţea când auzea „merge camera!” sau bucuria de a-și vedea pe post un material, atmosfera din redacţie, prietenii din echipa de la Gaudeamus (redacţia de Tineret a TVR) la care se gândește şi acum cu drag. „Sigur că era plăcut să primeşti un telefon după emisiune şi să primeşti aprecieri. Dar nu ne oprea lumea pe stradă să ne ceară autografe.”

În ceea ce o priveşte, nu și-a abandonat profesia şi declară cu fruntea sus că e jurnalist și că o să rămână jurnalist mereu. Nu practică într-o redacţie, dar şi acum scrie, creează materiale informative, face filmări sau articole. Chiar dacă o face din poziţia omului din domeniul comunicării de brand, experienţa dobândită în presă o ajută foarte mult.

În prezent, Andreea este consultant de comunicare al unei organizaţii de mediu nonprofit. Rolul său este de a aduce în lumina reflectoarelor proiectele, misiunea, echipa şi activitatea organizaţiei şi de a informa asupra implicării sociale a acesteia prin ceea ce se face acolo zi de zi.

Fragment preluat din articolul "Profesie și statut. O relație pe termen lung" publicat de Revista CARIERE. Întreaga analiză poate fi citită în ediția cu numărul 222, din noiembrie 2015.