Am ales sa nu participam la criza!

"Ce rost are sa ne vaicarim, sa ne plangem de mila, cand ar trebui sa ne concentram, sa intelegem rapid ce se intampla si sa actio- nam pentru a merge mai departe?", m-a atacat abrupt directorul nostru. Atitudinea fatalista din partea managerilor si a angajatilor, "intampla-se ce s-o intampla, e criza", este inadmisibila. Ca si lui Florin Calinescu, nici mie nu-mi place "Miorita". Cu ceva ani in urma, la Facultatea de Drept, il ascultam pe actor cum se revolta impotriva acestei resemnari nationale, despre care manualele de romana spun ca este o capodopera… "Urasc Miorita" – spunea Calinescu. "Cum se poate ca un cioban tanar si in putere sa-si astepte cu resemnare moartea, pusa la cale de ciobanii care vor sa-i fure mioarele?"

Judecata este corecta, si aplicabila si in mediul de afaceri romanesc, fata in fata cu criza financiara mondiala. Cati manageri din Romania discuta despre scenariile posibile pentru 2009 si despre actiunile necesare? Cati dintre manageri reusesc sa se gandeasca la jumatatea plina a paharului si sa spuna tuturor ca anul viitor le va fi mai bine?

Las judecatile de valoare in seama macroeconomistilor care se plimba pe la televiziuni pentru a explica poporului teoria conspiratiei si ce ne asteapta. De la nivelul meu de perspectiva, experienta antreprenoriala si lucrul cu clientii ma indeamna sa cred ca exista cateva abordari castigatoare pentru a fi profitabili si anul viitor.

E simplu (sic!): ar trebui sa ne intoarcem la lucrurile de baza. Stim bine cine sunt clientii nostri si ce vor de la partenerii/furnizorii lor? Cu atat mai mult zilele acestea, trebuie sa avem produse si servicii pe care clientii sa vrea sa le cumpere.

Am devenit usor alergic la auzul expresiilor si indemnurilor legate de "proactivitate", folosite prea des in limbajul de lemn al managerilor. Eu pledez pentru sensul si spiritul proactivitatii, mai aproape de clientii nostri. Trebuie sa intelegem prin ce trec si sa le propunem idei noi. Daca nu as avea afaceri proprii si as fi doar analist-observator al pietei, as spune ca traim vremuri interesante, in care managerii adevarati vor iesi la rampa cu succesul companiilor lor. In ultimii 7-8 ani, toate companiile au prosperat, pe valul unei economii bazate pe cresterea cererii si mai putin pe abilitati strategice iesite din comun. E un moment de cotitura, va fi interesant de observat cine va iesi bine din "criza" si de inteles lectiile economiei, cu suisurile si coborasurile iminente.-

Mi-as dori sa aud de la clientii mei ca au facut sedinte SWOT si de brainstorming, de pe urma carora sa inteleaga cine va pierde si cum pot castiga business de la concurentii mai putin priceputi. Este nevoie de o mare flexibilitate si adaptabilitate pe masura. Am auzit recent la stiri declaratia unui director care a fost nevoit sa inchida fabrica pentru cateva zile, pentru ca "nu mai primim comenzi". Evident, problema nu este atat de simpla, nu e totul alb sau negru, dar ar fi bine ca managerii sa-si asume si situatiile mai dificile. Corecta ar fi fost o declaratie de tipul "vanzarile noastre au scazut", sau "nu am reusit sa vindem conform planului". Daca asteptam sa primim comenzi, inseamna ca asteptam ca altcineva sa faca job-ul nostru. E o chestiune de responsabilitate manageriala. Suntem manageri numai atunci cand totul merge bine, iar bonusul anual ne excita conturile?

Ce ne facem cu investitiile in proiecte noi, activitati de marketing si programe de instruire? Parerile sunt impartite, iar efectele precautiei se fac simtite. Din pacate, avem si noi clienti care si-au amanat programe noi sau parti ale unor programe incepute. Am auzit si voci din business-uri extrem de dinamice, de exemplu din Telco, care spun ca nu isi permit sa opreasca nimic din proiectele in derulare, de teama sa nu piarda cota de piata in favoarea competitorilor. Cunoastem exemple care deja sunt istorii de succes, cu investitori celebri (Buffet, Soros) care au profitat de recesiune pentru a-si spori averea prin achizitii cu ROI mare, vazute pe termen lung.

Chiar daca voi fi acuzat de partizanat pentru industria din care fac parte, tot trebuie sa spun ca investitiile in training sunt absolut necesare in vremuri de criza. Este nevoie de oameni mai competenti, mai motivati, mai creativi, mai adaptati noilor realitati; competitia pentru clientii noi sau pentru cei deja existenti se incinge, iar diferenta, in cazul preturilor relativ egale, o va face tot mai mult calitatea serviciilor si a angajatilor implicati in servirea clientilor. Sigur ca trebuie sa luam in calcul si reducerea unor costuri, insa aceste reduceri trebuie sa se faca rational, pe baza analizelor obiective, nu a impulsurilor date de panica. Sunt de peste 15 ani in contact cu companiile mari, de ambele parti ale baricadei, si sunt absolut convins ca exista linii de buget ce pot fi reduse fara probleme, prin analiza rezultatelor obtinute si a cresterii responsabilitatii cu care se cheltuiesc banii.

In concluzie, am decis sa nu participam nici noi la criza, mi-am pus la birou acelasi afis, nu scris de mana, dar citet, cu fonturi mari, de culoare verde, pentru a-mi incepe fiecare zi motivat si constient de responsabilitatea de manager, fata de clientii si angajatii nostri. Investim in continuare in proiectele incepute, iar uneori, pentru a trece mai usor prin criza, ma gandesc anecdotic si cu mult vizionarism in ce companii listate la bursa as investi in aceasta perioada, daca as avea banii lui Dinu Patriciu sau pe cei ai lui Ion Tiriac.