Anul maratonului

Efortul de a alerga 42 de kilometri a parut multora o nebunie, o exagerare sau o apucatura fara sens. Realitatea este ca, in acest an dificil, am simtit nevoia unei motivatii profunde, autentice, de a-mi demonstra mie insumi ca, daca dedici timp si resurse si ai rezistenta la durere, nu exista obiectiv pe care sa nu-l poti atinge. Cred mai putin in textele clasice motivationale si mai mult in faptele care iti demonstreaza motivatia. “A fost usor, pana la urma”, “oricine poate”, “merita efortul, trage tare” – nu ajuta cu nimic.

2010 a fost un an greu, in care fiecare ne-am dat masura propriei determinari. “Anul maratonului” este simbolul unei perioade grele, trecuta cu bine. In cei 1.200 de kilometri alergati in pregatirea maratonului, pe frig sau cu soarele in crestet, pe ploaie sau pe vreme frumoasa, pe asfalt, la plaja sau in padure, am avut suficient timp sa ma gandesc la cat de asemanatoare sunt eforturile pentru a termina un maraton si un an greu in business.

• Startul este greu, increderea iti este subminata de evenimentele din mediul extern, de concurenti si de persoanele ostile din jur. La inceputul anului nici eu nu credeam ca ma voi inscrie la maraton, obiectivul initial a fost “sa incerc”, sa ma concentrez pe depasirea primilor 10 km, apoi pe urmatorii 10, cu onestitate fata de mine, si sa observ daca pot face fata unei incercari extrem de solicitante. In primele doua luni obiectivul a fost mai clar, pe baza evolutiei bune de pana atunci. “Trebuie si pot sa termin maratonul din octombrie”, acesta a fost promisiunea – si mantra – cu care am mers mai departe. La fel e si in business: pune-ti obiective realiste, dar si motivante, progresul si rezistenta la greu vin din crezuri sau teluri ambitioase.

• Te doare, al naibii de tare. Pleci la drum cu energie, vointa si entuziasm, primii kilometri sunt usori, privelistea e frumoasa in jurul tau, oxigen din plin. Apoi iti dai seama ca drumul e lung si greu, ca iti trebuie disciplina, rezistenta si incapatanare. Te dor genunchii, faci crampe si febra musculara, bataturile si unghiile cazute, te sperie si pot fi pozate pentru manualele de medicina. Dar mergi mai departe, ai de facut o treaba, durerile trec, in schimb esecul la o astfel de incercare te va urmari toata viata. E tipul de incercare la care te supui singur – m-am gandit mereu la cei care n-au putut sa aleaga atunci cand si-au pierdut job-ul, cand le-au fost reduse salariile sau au fost nevoiti sa-si schimbe (in rau) modul de viata. Sau la companiile care au facut efort mai mult pentru aceiasi sau mai putini bani facturabili.

• Iti trebuie o strategie desteapta si obiective punctuale. Primele lucruri pe care le inveti sunt pe unde sa alergi, cat si cum, cu ce repere de crestere. E mai usor sa alergi la banda, socurile in articulatii sunt mai mici, dar antrenamentele in aer liber, pe asfalt, sunt cele care te vor duce mai aproape de terminarea cursei, in bune conditii. O crestere prea rapida a vitezei sau distantei te incanta pe moment, dar ajungi sa te accidentezi sau sa nu te poti antrena. Exact la fel este si in afaceri, e usor sa ne lasam furati de o crestere nesustenabila, care se poate transforma intr-o dezvoltare haotica. Scurtaturile sunt permise, daca sunt regulamentare.

• Instrumente si echipamente de calitate. Exista branduri de calitate pentru imbracaminte, geluri, bauturi hidratante, ceasuri cu GPS si monitor cardiac, chiar si proceduri prin care iti alegi pantofii adecvati. Adevarat, e mai greu in Romania, cei mai multi vanzatori din magazinele de specialitate iti recomanda “adidasi” frumosi, nu inteleg diferentele dintre pantofii de alergare si pantofii pentru club, a trebuit sa fac teste in Suedia, profitand de o calatorie la Stockholm. Poti incerca sa alergi cu un tricou obisnuit de bumbac si cu “tenisi” in picioare, insa vei vedea rapid ca strategia asta este adevarata sinucidere. Dupa 10 km vei observa ca esti ud, ca te dor gambele si articulatiile si ca orice cusatura care cade prost iti va provoca bataturi, sangerari, sau un disconfort major. Nu-i inteleg nici pe managerii care au facut reduceri de costuri cu orice pret, sacrificand valoarea si perspectivele pe termen lung. Pe vremuri de criza, termenul si filozofia de lucru ar trebui sa fie “optimizarea costurilor”, gandind pe termen mediu si lung.

• Ai nevoie de prieteni si aliati. Mult mai usor iti este atunci cand esti sprijinit in realizarea obiectivelor personale sau de afaceri. E nevoie de intelegere din partea apropiatilor in timpul pregatirii, sprijin moral si incurajari in timpul cursei. Discutiile cu medicii, expertii in alergare, prietenii cu care te antrenezi te vor ajuta sa treci mai usor peste toate greutatile inerente. Prietenii de pe marginea traseului, familia cu o pancarta “Go, Viorel!” sau oamenii necunoscuti care te aplauda iti dau energie pentru inca 5 km. In business, aliantele, consultantii, expertii angajati si sprijinul din partea partenerilor fac diferenta.

• Victoria este frumoasa. Si in cursa, si in lumea afacerilor, exista un moment, inainte de a trece linia de sosire, sau inainte de a semna contractul, in care stii ca vei reusi, ca toate eforturile au meritat. Pentru mine, acel moment este de aur, imi aduce forta de a finaliza ce am de facut, cu zambetul pe buze.

Cursa s-a terminat de ceva timp, dar este numai o cursa, din multele care urmeaza. Un succes personal are rolul de a ne motiva sa mergem mai departe, sa intelegem ce puteam face altfel si cum putem valorifica mai bine aceasta experienta. In prima saptamana de dupa maraton m-am simtit lipsit de activitate, odata ce obiectivul a fost atins, dar, treptat, am reinceput sa alerg, cu gandul la provocarile anului urmator. Pentru orice om de afaceri, succesul intr-un domeniu ar trebui sa insemne recuperarea rapida (in cazul vremurilor grele) si imbunatatirea nivelului de performanta, cu o viziune pe termen lung.

Atunci cand “alergi primul kilometru”, chiar si intr-un an extrem de greu, trebuie sa te gandesti unde esti si unde vei fi peste cinci sau zece. O incercare de acest tip iti ofera, cu siguranta, recompensele fizice si psihologice pe care le poti folosi in conducerea unei organizatii. In plus, se spune ca viata ti se schimba dupa ce treci pentru prima data linia de sosire a unui maraton, sau, de ce nu si de “anul maratonului”.