Care sunt lucrurile care te-au încântat la munca ta, în ultima săptămână?

Evenimentul a fost mai degrabă un curs pentru cei care au vrut să afle mai multe despre ce înseamnă să fii mentor, ce presupune un program de mentorat, cum poţi iniţia un program de mentorat în compania ta şi ce înseamnă să fii ucenic (pentru că lucrurile nu sunt chiar atât de simple…mentorul nu este o persoană oricând la dispoziţia noastră, nu este un psiholog şi nu deţine răspunsurile).

„Mentoratul înseamnă să adresezi întrebări dificle, incomode. Este un instrument puternic, ideal atunci când vrem să ajutăm oamenii să crească sau când sunt în faţa unei perioade de tranziţie”, a spus profesorul Clutterbuck, autoritate mondiala în domeniul coachingului şi al mentoratului, cu peste 30 de ani de activitate specifică.

Apelând la un discurs lejer, interactiv şi amuzant, Clutterbuck le-a explicat participanţilor cum funcţionează mentoratul şi care sunt principiile de bază pe care se construieşte relaţia mentor-ucenic.

„Mentorul are un rol dual: el trebuie să provoace şi să sprijine în acelaşi timp. El trebuie să fie persoana care nu te va lăsa să renunţi aşa uşor”, a spus Clutterbuck, precizând că sinceritatea este obligatorie în mentorat. Totodată, el a atras atenţia asupra faptului că mentoratul nu trebuie să implice un proces de clonare: mentorul nu trebuie să se vadă pe sine în ucenicul său şi să-l conducă pe acelaşi drum parcurs de el, nici să îşi proiecteze interesele şi propriile ambiţii asupra lui. „Ucenicul trebuie să se gândească singur la drumul său, la obiectivul său”, a precizat profesorul, fondator al EMCC – European Mentoring and Coaching Council, alături de Sir John Whitmore, Prof. David Megginson, Eric Parsloe şi Julie Hay.

Cine pe cine alege

Nu există o regulă, o reţetă universală. În funcţie de context, fie ucenicul îşi alege mentorul, fie invers. De exemplu, într-o companie managerul de linie nu poare fi şi mentor pentru subalternii săi. Motivul este simplu: nimeni nu îşi doreşte ca interesele de business să se amestece cu cele generate de ralaţia de mentorat. Prin urmare, este important ca cei doi să provină din departamente diferite şi ca diferenţa ierahică să nu depăşească două nivele.

„Departamentul de HR îi poate propune ucenicului trei persoane în rolul de mentor. El va trebui să aleagă doar unul dintre ei, în baza unui interviu. Va sta de vorbă cu fiecare pentru a-şi da seama care îl va provoca suficient de mult. După ce va lua o decizie, el le va comunica celor doi mentori respinşi motivul pentru care nu i-a ales. De ce? Pentru că un feedback sincer va duce la construirea unei relaţii oneste între ucenic şi cei doi mentori respinşi. La un moment dat poate chiar unul dintre cei doi îi va deveni mentor”, a explicat Clutterbuck. Pornind de la această ultimă precizare, consider oportun să punctez faptul că ucenicul poate fi condus de un anumit mentor până la un punct, după care să fie preluat de un altul. Fiecare relaşie de mentorat are un specific, un obiectiv al ei, am putea spune: mentorul ştie până în ce punct îl poate provoca, respectiv susţine pe ucenic.

În ceea ce priveşte chimia dintre mentor şi ucenic, dacă mentorul constată că nu este omul potrivit el poate renunţa la rolul său, îndrumând ucenicul către o altă persoană.

„Când îi comunică decizia ucenicului, mentorul nu trebuie să-l determine pe cel din urmă să se simtă vinovat. El trebuie să ia vina, am putea spune, asupra sa, explicându-i ucenicului că nu este omul potrivit pentru a-l ajuta”, a menţionat profesorul.

Ce te face să fii un mentor bun

Umil, înţelept, interesat să ajute. Un mentor este cineva care are capacitatea de a nu se impune. Deşi mentoratul se axează pe adresarea întrebărilor incomode, acest lucru nu înseamnă că mentorul nu poate oferi sfaturi…bineînţeles, ponderat.

Dincolo de sfaturi şi întrebări însă, mentorul îl poate ajuta pe ucenic în extinderea reţelei de cunoştinţe, îl poate iniţia în arta networking-ului (nu toţi se simt confortabil în a socializa cu necunoscuţi), îl poate prezenta oamenilor potriviţi.

„Un mentor bun este umil, dar fără a renunţa la asertivitate. El trebuie să spună ceea ce alţii nu îndrăznesc. Să fie un prieten critic”, a precizat Clutterbuck. Prin urmare, care a fost cel mai critic lucru pe care i l-aţi spus vreodată unui prieten sau coleg? Iată o întrebare la care merită să căutăm un raspuns, iar dacă nu îl găsim atunci apare un alt semn de întrebare.