Carmen Okabe, româncă din Elveţia: Mitul ţării în care curge numai lapte şi miere
Elveția nu este lipsită de griji din punct de vedere economic, iar politica sa nu se mai bucură de mult lăudata stabilitate, după cum comenta ziarul Neue Zuercher Zeitung la un moment dat. Iar „povestea” francului elveţian, care a ajuns de notorietate în 2015, a adus un plus de umbră țării considerată dintotdeauna un tărâm al prosperității.
Analiștii știu întotdeauna să comenteze mai bine teme de acest gen, dar am discutat despre cât de adevărat este mitul că în Elveția curge numai lapte și miere cu o româncă stabilită în această țară de multă vreme.
„Elveția, ca multe din țările lumii, trebuie să facă față presiunilor dinafară și dinăuntru! Trebuie spus că nu este o Republică, ci o Confederație în care Cantoanele care o compun au legi diferite, deci soluții diferite pentru problemele cu care se confruntă!”, spune Carmen Okabe..
„Diferențele culturale între cantoanele vorbitoare de limba germană, franceză și italiană și «stima» reciprocă creează o «ierarhie» care se resimte inclusiv la românii rezidenți, parcă cei din partea germană se simt superiori celor din partea franceză și toți împreună mai bravi decât italienii… Oricum, rata șomajului e în creştere în fiecare lună și la cota cea mai înaltă din ultimii 6 ani și aceasta nu aduce nimic pozitiv pentru cei care își propun să găsească de lucru aici“.
Va rămâne Elveția fără miliardari?
Carmen Okabe precizează că acest mit al elvețienilor care au sau câștigă mulți bani trebuie înțeles în ambele sensuri: „Au și foarte multe obligații de achitat: din prima zi în care te inregistrezi cu domiciliul în Elveția, primești deja factura pentru asigurarea de sănătate obligatorie, care e de câteva sute de franci! De altfel, Elveția e țara cu cele mai multe feluri de asigurări și cu oamenii cei mai asigurați, de aceea par lipsiți de griji! Pentru că, dacă te îmbolnăvești, te duci la medic și plătește asigurarea, dacă ai pierdut ceva sau ți-a luat foc casa, ești asigurat (e obligatorie asigurarea anti-incendii și e în interesul tău să o faci), dacă rămâi fără serviciu, primești 80 la sută din salariul tău timp de doi ani ( asta dacă ai cotizat cel puțîn doi ani in sistem), deci teoretic nu ai de ce să îți faci griji! Desigur, îți faci griji că o pizza costă 20-22 de franci elvețieni, dar ai oricând posibilitatea să mânânci o pizza și mai gustoasă și mai ieftină trecând granița în oricare direcție, spre Italia, Franța sau Germania, dacă vrei să îți scoți familia la o pizza! Plăcerea elvețianului de a călători și cheltui în țări europene rămâne, pentru că, după cum spuneam, absolut oriunde restaurantele sunt mai ieftine decât în Elveția!”.
Decizia guvernului din Țara Cantoanelor de a face lumină în privința secretului bancar pune pe fugă mulți miliardari, după cum spunea în iulie anul acesta unul dintre ei, indianul Gopichand Hinduja, citat de Bloomberg. Va rămâne Elveția fără miliardari? Este plauzibil un asemenea “scenariu”?
“Elveţie fără miliardari? Nu cred asta“, afirmă Carmn Okabe. Bancile private elvețiene sunt și vor rămâne în continuare cele mai vechi și cele mai sigure și cu un randament ridicat. Tu, ca om simplu, ai o mică sumă pe care o economisești cu greu, o pui la bancă și primești nici măcar 0,3% pe an, dacă nu cumva la sfârșitul anului ai chiar mai puțin, cheltuielile cu contul fiind mai ridicate decât dobânda. Băncile private, unde ți se deschide ușa și un cont abia de la 2 milioane în sus, îți garantează randament minim 6-8% pe an!“.
Se resimte încă „povestea” francului elveţian, care a ajuns de notorietate în 2015? „Dacă te referi la francul forte, Banca Centrală a intervenit și acum e oarecum stabilizat la 1,10-1,12 față de euro. Altfel sufereau prea mult exporturile elvețiene și multe firme ar fi fost in dificultate”. În altă ordine de idei, Elveţia nu mai este cea mai sigură ţară din lume: rata criminalităţii a crescut în mod constant din 2004 şi s-a aliniat celei din restul Europei, după cum releva un studiu universitar publicat în 2011 la Berna. Sună îngrijorător, mai ales că imaginea consacrată a Elveției este cea de țară pașnică sau, pe românește, locul unde nu se întâmplă niciodată nimic. “În Elveția se întâmplă tot felul de lucruri, bune și rele, ca peste tot în lume…Oricum, aici în fiecare lună, la Avizierul Comunal ți se comunică ție, cetățean, câte infracțiuni au avut loc pe teritoriul comunei/orașului tău și la ce trebuie să fii atent“.
Prea puțini sunt elvețieni sadea!
În ziare se face oricum, întotdeauna, precizarea naționalității infractorilor și, guess what ? Prea puţini sunt elveţieni sadea! Majoritatea sunt români sau romi ( din păcate suferim că aici nu se scrie cu doi de r și nici nu se face prea tare diferența, având în vedere că Rom este prescurtarea pentru România), albanezi, arabi, turci, etc… “, este de părere Carmen Okabe.
“Există partide extremiste care consideră că singura soluție pentru a păstra «siguranța» Elveției și modelul elveţian este să închida granițele, deci să nu mai primească străini. Chiar în privința emigranților sirieni și a cotei obligatorii sunt divergențe, sunt comune care preferă să plătească importante sume de bani, pentru a nu fi obligate să primească cota atribuită lor de emigranți. Dacă e să ne gândim la poziția neutră a Elveției în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, poate că înțelegem și poziția actuală : «nu e războiul nostru, nu vrem să suferim din cauza lui!»".
Din această perspectivă, da, e un tărâm sănătos, în care legătura cu natura este foarte puternică, elvețienii petrecând mult timp cu activitățile sportive. Un lucru m-a amuzat pe 1 august, când e Ziua Națională a Elveției : peste tot pe malul lacului erau grupuri care făceau grătare. Dacă te apropiai, îi auzeai vorbind portugheza, italiana, spaniola, româna…Să fie chestia cu grătarul la iarbă verde o tradiție latino? Elvețienii erau toți pe lac cu caiacele, la consumat caloriile, nu la umflat burțile!, conchide, nu fără umor, Carmen Okabe.