Caro van Eekelen: Drumul spre succes într-o lume a bărbaţilor

Am cunoscut-o pe Caro van Eekelen la Bucureşti, la conferinţa Gender Diversity in the Boardrooms – Key Driver for Outstanding Company Performance. A venit să le vorbească femeilor din top managementul României despre cât de important este rolul lor, dar şi cât de important este să susţină şi să încurajeze femeile din companiile din care fac parte să avanseze. Aducând exemplul companiei pentru care lucrează şi al cărei program, Women at Accor Generation, este un succes. In cadrul grupului Orbis, 40% dintre managerii generali sunt femei, iar trei dintre managerii regionali Accor Hotel Services sunt femei. Reţeaua Women At Accor Generation, care susţine dezvoltarea femeilor în companie, are aproximativ 200 de membri in Polonia si Europa de Est.

Lucrurile nu au stat însă aşa dintotdeauna în industria hotelieră, COO-ul Accor Hotel Services în Benelux a început, ca orice tânăr, de jos. Şi numai curajul a ajutat-o să urce în ierarhie, în vremurile în care femeile nu erau încurajate să avanseze, iar dacă aveau şi copii, le erau puse beţe în roate. Prima impresie pe care ţi-o face Caro este cea a unei femei puternice, extrem de puternice, cumva… profesoara care se uită pe sub ochelari dur, gata să sesizeze chiar şi cea mai mică greşală. De îndată ce te apropii însă, privirea de sub ramele de baga ale ochelarilor devine caldă, tonul vocii este vesel, iar conversaţia devine extrem de relaxată şi amuzantă. Pentru că drumul spre succes al lui Caro este o poveste despre ambiţie şi curaj presarată cu multe istorioare vesele, dar şi multe istorioare cu tâlc.

Încă de la prima experienţă profesională, Caro a întâmpinat o provocare, limbile străine. Nicodată nu fusese bună la asta, de aceea ezita să aplice pentru stagii în străinătate. S-a ivit posibilitatea de a face un stagiu în Aruba, fostă colonie olandeză, aşa că a presupus că îi va fi foarte uşor, va vorbi în limba natală.

„În ultima zi înainte să plec mi-au spus că trebuie să aplic în engleză. Prietena mea mi-a tradus toate actele perfect şi am fost angajată. Nu o să uit niciodată. Era primul meu zbor cu avionul şi a durat nouă ore. Şi atunci când am ajuns acolo a trebuit să lucrez cu un consultant canadian, care vorbea doar engleză, a aşa că în două luni vorbeam fluent”, ne-a povestit Caro van Eekelen.

Bariera limbii engleze fiind trecută, Caro a călătorit în mai multe ţări, participând la inaugurări de hoteluri, lucrând în departamentele de house-keeping. O asemnea experienţă la Paris a ajutat-o să înveţe şi limba franceză. Şi, dacă în 1986, ieşită de pe băncile şcolii, tânăra olandeză nu vorbea limbi străine, după doar şase ani era chemată să lucreze la Disneyland Paris tocmai şi pentru că vorbea limbi străine. Iar la Disneyland a rămas 14 ani şi a trăit o experienţă extrem de prolifică profesional: a lucrat şi în departamentele de securitate, şi la resurse umane şi la house-keeping.

„Încet-încet primeam noi provocări pentru că ştiau că dacă e ceva de schimbat, de organizat, eu sunt omul potrivit. Apoi l-am cunoscut pe soţul meu şi am avut doi copii şi a urmat o parte mai delicată. M-am întors din concediul de maternitate la sfîrşitul lui 98. Primisem acasă o scrisoare că pot fi Executive house-keeper. Pe postul ăsta începusem să lucrez, în 92. Iar între timp făcusem foarte multe lucruri. Nu acceptam asta, iar mulţi oameni îmi spuneau că trebuie să fiu fericită că am obţinut un job bun, că sunt femeie şi ar trebui să accept. Însă înainte să plec în concediu mi-au promis că voi avea posibilitatea să discut cu cineva din conducere la întoarcere şi am făcut lucrul ăsta. L-am întâlnit şi i-am spus că avem o problemă, că mi-a propus un post şi nu înţelegeam de ce: e ceva special de făcut acolo, e doar temporar… El mi-a spus că nu, dar că m-am întors din concediul de maternitate şi că asta mi s-ar potrivi. Am răspuns că avem o problemă: mi-aţi văzut CV-ul de când am venit în companie? Eu am lucrat la nişte proiecte speciale şi vreau să fac asta în continuare. Iar tipul s-a răzgândit şi mi-a devenit sponsor. Un adevărat sponsor, care m-a stimulat şi mi-a oferit oiportunităţi şi mi-a urmărit cariera. Încă o face, chiar dacă este foarte departe. Aşa că trebuie să îndrăznim să spunem când avem o problemă. Pentru că nu voiam să mă întorc de unde plecasem cu şase ani în urmă”, spune Caro.

La Disneyland, Caro a cunoscut ceea ce descriere ca fiind una dintre cele mai frumoase experienţe profesionale: un program de formare a tinerilor în câmpul muncii.

„A fost fost un proiect greu, dar care mi-a rămas în suflet. Mulţi copii veneau din şcoală şi nu aveau diplome. Iar aici puteau să meargă acasă şi să le spună părinţilor că în sfârşit au o diplomă. A fost un proiect foarte complex, a trebuit să negociez cu uniunile, cu sindicatele, cu Ministerul Muncii din Franţa. Dar la sfârşit 1000 de oameni aveau calificări. Programul era împărţit în etape de câte şase luni. Şi a fost inovator pentru că tinerii se calificau la locul de muncă. Făceau o perioadă de pregătire pentru a primi oaspeţii, una la atracţiile turistice şi o specializare în vânzări. Au avut 200 de ore de training în cele 18 luni. Îi puneam să vândă la magazin şi după şase luni îi puneam să facă altceva. Dar noi nu cream joburi, îi roteam pe ce aveam. Aşa că logistic era o mare bătaie de cap. Dar a fost un mare câştig pentru ei. După 18 luni ştiau să facă trei lucruri diferite, în timp ce alţii rămâneau ani de zile pe un singur post. De asta şi cred în schimbare. În faptul că oamenii trebuie să se integreze mult mai repede”, a povestit managerul.

De la Disneyland, Caro van Eekelen s-a întors în ţara natală, la Accor, ca prima femeie country manager. A auzit pe coridoare cum şeful ei vorbea despre ea ca despre o fetiţă, deşi diferenţa de vârstă dintre ei era de doar patru ani. Nici cu subalternii de sex masculin nu i-a fost mai uşor, dar a răzbit. A trebuit să ducă şi o luptă cu ea însăşi: În primele şase luni am avut o reacţie gen la naiba, acum chiar sunt numărul unu. Deci ce ar trebui să fac în poziţia asta? După asta m-am scuturat şi am zis că ar trebui să revin la normal, că sunt femeie şi că ar trebui să fac lucrurile în felul meu în loc să imit ceea ce făcea cel dinaintea mea. A fost o mare uşurare să fiu eu însămi.

De-a lungul carierei sale, Caro a lucrat şi cu echipe formate preponderent din femei, la housekeeping şi cu echipe formate preponderent din bărbaţi, la securitate. După aceste experienţe şi-a dat seama că nu este bine ca balanţa că încline în vreo parte şi că este nevoie de mixitate. Ne spune amuzată ca habar nu avem cât de mult pot bârfi bărbaţii sau cât de mult se pot plânge. Aşa că, cea mai bună soluţie sunt echipele mixte, care se completează şi se inspiră.

Lui Caro van Eekelen îi plac schimbările şi nu poate sta prea mult într-un singur loc. De aceea îi înţelege pe cei care schimbă joburile des, dar crede că sunt şi oameni care nu trebuie să facă schimbări.
“Dacă sunt fericiţi şi mulţimiţi acolo unde sunt, trebuie să rămână acolo. Dar ca să creşti, cred că trebuie să te schimbi. Uitaţi-vă la lumea din jur, e în continuă mişcare. Aşa că dacă nu poţi să faci pace cu schimbarea asta, nu poţi creşte. Să faci lucruri pe care nu credeai că eşti în stare să le faci te ajută să creşti şi mai mult. Eu le-aş recomanda tuturor să schimbe la fiecare trei ani. Cred că este o regulă foarte bună pentru fiecare: nu sta, ieşi din zona de confort, care este unul dintre cele mai periculoase lucruri din viaţă. Doar dacă vrei, este important să accepţi noi provocări în viaţă””, ne-a explicat Caro.

Managerul ne mai spune că, de altfel, în întreg lanţul Accor se încearcă o schimbare, aducerea unui un suflu nou, mai antreprenorial, mai îndrăzneţ. Asta presupune căutarea de oameni în afară, dar şi o mai mare deschidere către resursele interne, către femei care pot ocupa posturi de conducere în general.

„Trebuie să depunem efort să găsim femei în interiorul companiilor, dar şi în afara lor. Dar şi să le dezvoltăm în interior, să le facem vizibile. Eu merg adesea la evenimente ca să vorbesc cu oamenii, să îi stimulez să îi identifice. Femeile sunt mai nesigure. Şi obişnuiesc să creadă că nesiguranţa lor este unică. Nu sunt recunoscute profesional şi nu li se spune destul de des cât de bune sunt, nu li se prea fac complimente. E frumos şi mentoratul. Să asculţi femeile, să auzi vezi cum gândesc, la ce se gândesc, ce simt, cum vorbesc. Apoi să le ajuţi să avanseze. Cel mai frumos lucru pe care îl putem face este să ajutăm oamenii să crească”, crede COO-ul Accor.

De altfel, Caro este mentorul unei tinere doamne de la Bruxelles, care lucrează la PWC. Se întâlnesc la fiecare două luni şi discută despre următorii paşi pe care trebuie să îi facă în carieră. Pentru tânărul manager căruia Caro îi este mentor lucrurile stau puţin mai bine acum faţă de acum 30 de ani. Sau chiar 15: Am fost discriminată, am fost chiar şi hărţuită. Şi asta se întâmplă mai ales când eşti singura femeie într-o echipă de bărbaţi. Trebuie să te adaptezi, pentru că dacă te pui contra curentului, nu e bine. Acum însă lucrurile nu mai stau chiar aşa. Dar până prin anii 2000 asta era realitatea. Era şi o generaţie de bărbaţi care era crescută altfel. Noua generaţie este mult mai implicată social. Vedem că lumea se schimbă încontinuu, e în mişcare, dar tot sunt tipi care au teritoriul lor marcat.

Cel mai bun sfat pe care Caro, mamă a două fiice îl poate avea pentru o tânără femeie. Să fie independentă, mai ales finaciar. Acelaşi sfat l-a primit şi ea, de la mama ei şi a fost preţios. La fel de important este să fii liber şi să faci ceea ce îţi place, iar dacă nu faci ceea ce îţi place, renunţă.