Conflict prelungit cu şeful la locul de muncă. Pleci sau încerci să rezolvi problemele?
Astăzi vom vedea cum să ieşim din aşteptarea că alţii să ne dea răspunsurile. Pentru că fiecare răspuns se potriveşte doar celui care l-a găsit şi situaţiei care l-a cerut.
Să luăm cazul unui angajat care este priceput în domeniul sau. Are o inteligenţă peste medie, vrea să dovedească tot ce poate şi nu este dispus să îi fie nesocotite principiile. Nu prea a avut noroc în viaţă până acum, de aceea este foarte important că de dată această să arate tot ce poate. De cealaltă parte, şeful este un tip încăpăţânat, orgolios şi care crede că nu îşi permite să lase garda jos. A învăţat pe propria piele că atunci când eşti “moale”, lucrurile scapă foarte uşor de sub control.
Şi aşa apare o situaţie, în care îi cere subalternului să facă ceva ce pare nedrept, incorect sau care nu e inclus în fişa postului. Poate banii nu sunt suficienţi sau poate fiecare simte că este nesatisfăcut de ceea ce face celălalt.
Întrebarea este: dacă lucrurile se menţin prea mult în situaţia asta, pleci sau rămâi şi faci tot ce poţi pentru a le rezolva?
Păi depinde ce îţi doreşti. În primul rând, este bine să ştii că, dacă pleci, ai mari şanse să dai peste un alt şef cu apucături similare şi tot nu vei şti cum să rezolvi problema. Te vei trezi în aceeaşi situaţie şi vei da din nou vina pe celălalt. Sună cunoscut? Mereu celălalt este vinovat. Nu noi, ci ceilalţi.
Problema este că o astfel de gândire le dă lor nu doar toată vina, ci şi toată responsabilitatea şi puterea. În traducere, nu eu decid ce se întâmplă cu viaţă mea, ci el decide. El este responsabil de decizii, de muncă mea, de fericirea mea, de viaţă mea în acea companie.
Nimic mai neadevărat. Când le dăm celorlalţi această putere nu vor face altceva decât să o folosească aşa cum cred ei de cuviinţă. Bine sau rău, corect sau greşit, cu intenţii bune sau rele. Şi unde rămân alegerile mele? E o singură dilema. Aceea de a acceptă ce mi se cere, ce mi se întâmplă, sau aceea de a spune ce îmi doresc, ce vreau cu adevărat să obţin.
Şi aici apare următoarea mare întrebare: ce îmi doresc? Un şef bun? Dacă da, ce fel de dorinţa este asta? Dorinţa se referă la mine sau la el? Păi la el. Şi atunci unde sunt eu în toată povestea? Înţeleg astfel că eu nu îmi doresc ceva despre mine, pentru mine ci despre altcineva. Deci iar, îi dau lui toată puterea.
Secretul constă în răspunsul la întrebarea: ce îmi doresc pentru MINE? Dacă îmi doresc să muncesc puţin, atunci ar trebui să caut un loc în care pot face asta. Dacă îmi doresc să nu fiu stresat, atunci ar trebui să lucrez cu mine şi să elimin EU stresul. Doar eu decid ce este sau ce nu este stresant pentru mine. Dacă îmi doresc să câştig mulţi bani, atunci înţeleg că poate va trebui să muncesc foarte mult într-un mediu stresant, pentru a avea mai mulţi bani. Da, îmi asum că s-ar putea să am de a face cu un şef dificil. Sau poate îmi doresc doar siguranţă, adică să ştiu că voi ieşi la pensie de acolo. Şi mai este o variantă: îmi doresc să îmi placă ceea fac, să mă simt împlinit. Totul este despre ce îmi doresc eu. Iar atunci când ştiu foarte foarte bine ce îmi doresc, voi şti ce anume să negociez.
În acel moment ştiu ce sunt capabil să accept pentru a primi ceea ce îmi doresc. Ştiu că doar de mine ţine să cer şi să iau decizii despre ce e cel mai potrivit pentru mine. Acel şef nu mai este sursa nefericirii mele şi nici a chinului. Este un om căruia vreau să îi spun ce am nevoie. El îmi va spune dacă poate să îmi idea şi în ce condiţii.
Vei trage singur concluziile dacă accepţi, dacă mergi la şeful lui( şi că să nu fie vorbit pe la spate, îl atenţionezi că asta vei face) sau dacă pleci.
Indiferent de ce alegi să faci, cel mai important este că tu să îţi răspunzi ţie. Tu să ştii ce vrei şi să spui tare asta. Şi să îţi asumi rezultatul. Să ştii că pleci nu din cauza şefului, ci pentru că tu crezi că acolo nu ai ceea ce cauţi. Sau să rămâi pentru că ştii că ceea ce primeşti este mai important decât să ai dreptate. Sau să stabileşti împreună cu el care este drumul tău şi ce aţi putea câştigă amândoi din asta.
Dar vezi, deja discuţia nu mai este despre fişa postului, nu mai este despre cine e mai tare, nu mai este despre cine e cel mai deştept. Este doar despre ce e important pentru ţine. Despre ţine şi drumul tău şi ce poţi face că să obţii acel lucru.
Poţi să nu mai aştepţi sfaturi de la alţii despre cum să îmbrobodeşti şeful. Poţi să afli ce te defineşte şi ce te face nefericit. Însă înainte de a decide orice, poţi să te asiguri că ai făcut totul că să reuşeşti. Când vei şti că ai făcut asta, nu vei mai pune întrebarea din titlu. Vei şti ce să faci!
Andrei Văcaru, trainer Human Performance Development Intl., este licenţiat al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti. Prin natura meseriei, Andrei a învăţat secretele care te ajută să ajungi la coarda sensibilă a fiecărui om. Are o experienţă de peste 12 ani în jurnalism şi comunicare. Ca jurnalist, a abordat genuri precum: anchete, ştiri, documentare, reportaje şi transmisiuni live. Prezentator pentru emisiuni şi evenimente TV (TVR, Realitatea, National TV), publice sau corporate, a descoperit secretele discursului public şi le-a folosit pentru îmbogăţirea cursurilor de “Public Speaking” şi “Presentation Skills”. A prezentat evenimente corporate (Samsung, Ikea, Zentiva, AKD Sound,Toyota Material Handling), dar şi evenimente publice precum “ Festivalul George Enescu” sau festivaluri locale. Sesiuni de training open sau personalizate pentru: ACCA, Greenlight, Pfizer Romania,Toyota Material Handling Romania, VB Leasing, Allianz Tiriac, Techsistem SRL, AREOF, S&R Accounting Leader, Asesoft Distribution, HP Romania, PTC Eastern Europe, Genpact, Rinf, Fin Expert, Azay, BCR, Raiffeisen Bank, Frigoglass, Honeywell, Bitdefender, Pirelli, Leoni, Expur, Hella, Kromberg&Schubert, Garanti Bank, Impro, Megaprofil.