De la Botoşani la Bucureşti, pentru a deveni CEO

Pentru Doina Vornicu alegerea meseriei, respectiv Facultatea de Energetică – Universitatea din Iaşi, absolvită în 1985, este o decizie care a apărut în cadrul unor discuţii cu tatăl săi, când, copil fiind, era hotărâtă „să salveze omenirea şi avea nevoie de îndrumare ca să înţeleagă cum poate reuşi”. „Mi se părea fascinant acel buton al întrerupătorului electric, care, apăsat de mâna mea, inunda încăperea de lumină… Am înţeles că energia este meseria viitorului şi am hotărât să merg pe această cale. Nu mi-am pus întrebarea dacă este o meserie pentru bărbaţi sau pentru femei. Am fost învăţată că suntem egali”, spune Doina Vornicu.

A absolvit Facultatea de Energetică la Iaşi, apoi a fost inginer stagiar la IEIRIEDEET Botoşani, urmând, într-o manieră mai concretă şi mai pământeană un vis din copilărie. Ceea ce a urmat a fost ca într-un carusel: finalizarea electrificărilor, modernizarea instalaţiilor şi a reţelelor electrice, investiţii în CET Botoşani. La 31 ani era director de investiţii, apoi director de furnizarea energiei electrice, apoi director general.

S-a gândit că într-o astfel de poziţie, ingineria nu mai era suficientă şi trebuia să înveţe să conducă oameni şi procese. Aşa că a început să înveţe Management: mai întâi Diploma în Management în anul 2000, apoi programul de MBA la Open Business School din Londra, prin CODECS.

Anul 2002 a adus o nouă provocare, respectiv funcţia de Director la Direcţia Generală de Control la Electrica SA, şi mutarea de la Botoşani la Bucureşti. „În 2006 m-am alăturat echipei Transelectrica, pentru a gestiona probleme de Relaţii internaţionale şi Consultanţă, unde am avut privilegiul să lucrez alături de o echipă de excepţie, iar din octombrie 2006 lucrez, creez şi visez alături de echipa CEZ în România”, spune Doina Vornicu.

Parcursul profesional în CEZ a însemnat din nou învăţare şi folosirea expertizei profesionale într-un nou model de business, corporate: management de proiect, management de risc, administrator la primul şi cel mai mare proiect eolian din România, iar din 2009 CEO la CEZ Distribuţie, compania care prestează servicii de distribuţie a energiei electrice în şapte judeţe din regiunile Oltenia şi Muntenia.

Este o femeie manager într-o lume încă dominată de bărbaţi, dar trendul arată că din ce în ce mai multe femei manager se implică în business, în poziţii de top. „Încrederea generală a societăţii a crescut în femeile manager, deoarece au arătat că sunt în stare să livreze rezultate deosebite, că au curaj şi iniţiativă şi, mai ales, că au reale calităţi de leadership”, spune Doina Vornicu.

Aţi fost prima femeie director tehnic la IRE Botoşani. Cum vă amintiţi experienţa acelor ani?

Într-o companie judeţeană dintr-un colţ de ţară, cu înaintaşi de vază ai electrificării României, cu tradiţii statuate de mândrii locale care au accedat până la funcţii ministeriale, un director sparge tiparele şi trimite la concurs (care avea loc la Centrala Industrială de Reţele Electrice Bucureşti) o tânără femeie: să se bată şi, dacă merită, să şi câştige. Îmi doream poziţia respectivă, ştiam că pot să fac multe lucruri bune, simţeam că am potenţial, dar încurajarea adevărată am primit-o de la directorul meu.

Aţi ajuns la Bucureşti promovată de un bărbat. Ce alţi oameni v-au sprijinit în carieră?

În anul 2002, Directorul General al Electrica SA la acea vreme a considerat că pot aduce valoare adăugată echipei sale şi, iată-mă luând calea Bucureştiului pentru doi ani, care nu s-au încheiat nici astăzi…

Mulţi oameni m-au sprijinit în carieră: colegi, manageri, prieteni, specialişti, parteneri, dar sprijinul cel mai important, constant şi fără echivoc, a venit din partea familiei mele. Nu aş fi putut avea forţa şi dedicarea necesară dacă nu aş fi avut de partea mea suportul familiei! M-am străduit mereu să nu dezamăgesc pe cei care au avut încredere în mine şi m-am străduit, de asemenea, să construiesc poduri între oameni.

Cum aţi împăcat viaţa personală cu cea profesională?

Am avut noroc de la cer la pământ! Familia mea a fost promotorul şi susţinătorul cel mai fervent al ideilor mele. Soţul meu este inginer energetic, mi-a fost coleg de facultate şi de grupă. Am învăţat împreună şi, de cele mai multe ori. a fost „arma mea secretă”. Din timpul familiei mele am rupt pentru a învăţa, pentru a mă perfecţiona, pentru a avansa în carieră. Viaţa personală a fost cumva subordonată vieţii profesionale , dar nu avem regrete. Iubim amândoi această meserie, iar fiica noastră, cu toate că nu este inginer, construieşte deja un business în energie.

Articol preluat din Revista Cariere de martie. Pentru detalii legate de abonare, click aici