De la publicitate la premiul Gopo este doar un pas

Filmul este nominalizat la categoria „Cel mai bun scurtmetraj” şi ea trebuie să meargă, pentru că Adrian lipseşte din Bucureşti. La Gopo, premiul pentru cel mai bun film se împarte între regizor şi producător, aşa e regula. Nu şi-a pregătit niciun discurs şi este ruptă de oboseală. Drumul de la Oradea la Bucureşti, de unde abia a sosit, şi-a pus amprenta. De fapt, agitaţia a început joi, când „Domestic” – filmul produs tot de ea şi regizat tot de Sitaru – a avut premiera de gală la Cinema Pro. Vineri a plecat la Cluj într-un mic turneu de promovare a lui „Domestic”, sâmbătă era la Timişoara şi duminică la Oradea, oraşul ei natal. Azi e luni şi Gopo bate la uşă. Aşa că Monica urcă în taxi, gândindu-se că-şi va schiţa pe drum un discurs, în cazul în care «Chefu’» va fi premiat.

De la publicitate la film

Monica a absolvit regie de film la Bucureşti. După facultate, s-a apucat de asistenţă de regie, devenind regizor secund. „A fost cea mai bună şcoală de film pentru mine”, spune ea. A făcut şi producţie de publicitate într-o firmă unde lucra foarte mult şi câştiga pe măsură. Era regizor secund pentru regizorii care făceau spoturi de publicitate. Tot ea îi selecta şi îi alegea. „Agenţia de publicitate propunea un concept, cu ideea şi scenariul, iar eu căutam regizorii în baza de date, pe care mi-o făcusem singură”, spune Monica. „Căutam regizori cu anumite stiluri.” Dar lucra enorm şi era foarte nefericită pentru că se îndepărta de ce voia să facă, adică film. A renunţat la job şi a rămas freelancer, până într-o zi, când a sunat-o Adrian Sitaru, cu care era amică din facultate. S-au întâlnit de câteva ori şi au ajuns la concluzia că vor să facă o casă de producţie.

Au făcut-o şi au botezat-o „4 Proof Film”. Pentru că „4 Proof Film” are patru asociaţi: un regizor, un director de imagine, un actor şi Monica. E o casă mică de producţie, dar o preferă aşa, pentru că lucrează mai bine, proiectele de film luate sunt tratate în cele mai mici detalii, iar rezultatele sunt mai bune şi pot fi mai uşor controlate şi monitorizate.

Ce face un producător de film

„Totul începe atunci când un regizor sau un scenarist vine cu o idee”, spune Monica. „Dacă are un scenariu gata scris, producătorul îl citeşte şi spune, da, mi se pare că are şanse sau nu, nu cred în subiect. Sau nu acceptă, pentru că este ocupat cu altceva.” Monica a fost nevoită să refuze proiecte foarte bune, pentru că nu voia să neglijeze altele pe care le avea în derulare. După ce cad de acord că scenariul e bun, încearcă să-l îmbunătăţească. Apoi producătorul se zbate să obţină bani pentru dezvoltare, care se obtin greu. Şi nu toţi se găsesc în România, motiv pentru care producătorii sunt nevoiţi să apeleze la alte fonduri. De pildă, filmul „Domestic” este o coproducţie cu Germania, pentru că banii obţinuţi din România nu au fost suficienţi. „Ideal ar fi ca fondurile pentru film să fie acoperite în totalitate, dar filmările pot începe şi dacă ai 80% din bani”, explică Monica. În alte ţări, munca unui producător se termină la sfârşitul filmărilor, şi restul sarcinilor sunt preluate de un manager care se ocupă de munca de postproducţie. În cazul filmului „Domestic”, Monica s-a ocupat şi de postproducţie din cauza bugetului limitat, a stabilit strategia împreună cu regizorul şi au ales festivalurile unde vor trimite filmul. Nici distribuţia în cinematografe nu este un lucru simplu de realizat, mai ales în mall-uri, care caută, în general, superproducţii americane.

Chuck Norris vs Monica

Monica lucrează în paralel la mai multe proiecte de film. Unele sunt la început, altele pe final. Unele sunt în dezvoltare, postproducţie sau în distribuţie. Sunt proiecte pentru care lucrează câte opt ore pe zi, sunt proiecte pentru care lucrează numai o oră pe săptămână. Tot ea este producătoare a filmului „Chuck Norris vs Communism”, regizat de Ilinca Călugăreanu, un documentar mainstream despre istoria casetelor video care circulau în anii ‘80, „foarte accesibil publicului”, spune ea. În plus, mai lucrează la lung metrajul de debut al Adinei Pintilie, numit „Nu mă atinge-mă”, proiect selectat în foarte multe platforme internaţionale de co-producţie, inclusiv la Cannes în secţiunea Atelier Cinefundation. De asemenea, are două documentare, ca producator şi regizor, dintre care unul este într-un stadiu mai avansat. Este vorba despre o coproducţie (România-Austria-Germania), care tratează un subiect care „se ţine sub preş în România“, dar o să fie focalizat pe Europa şi va fi gata în 2015. Celălalt este un documentar observaţional care urmăreşte povestea unei familii dintr-un orăşel mic din judetul Sibiu, împletită cu nişte elemente de ficţiune. Monica se declară lipsită de răbdare, dar spune că munca în lumea filmului a învăţat-o să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat stăruinţa. „Lucrurile grozave, bine făcute, se întâmplă în timp”, spune ea. Deşi proiectele cinematografice se întind pe perioade lungi de timp, a învăţat să îşi alimenteze entuziasmul şi să rămână la fel de implicată.

Înapoi la premiile Gopo

Pe scena Operei Naţionale a apărut actorul Dan Chiorean, protagonistul filmului „Rocker”, în regia lui Marian Crişan. Dan se pregăteşte să anunţe premiul Gopo pentru „Cel mai bun scurtmetraj” şi deschide plicul. În sală, Monica nu are nicio idee ce film va câştiga. «Chefu’» este un film bun, dar şi celelalte scurt metraje sunt foarte bune. Rocker-ul citeşte ce scrie pe foaie şi spune «Chefu’», în regia lui Adrian Sitaru. Dar Adrian este încă plecat prin ţară, promovează filmul, astfel că Monica, în rochia ei neagră, aleasă în grabă, urcă pe scenă şi ridică premiul.

Articol preluat din Revista Cariere de aprilie. Pentru detalii legate de abonare, click aici