Despre vointa, curaj si pasiune. 3 lectii de viata de la oameni care si-au depasit limitele
Exact acest principiu il aplic acum, cand am hotarat sa impartasesc cu voi trei povesti ale unor oameni exceptionali, care, in mod interesant, mi-au ajuns in fata ochilor in ultimele cateva saptamani, fie de la prieteni care, cu generozitate, le-au postat pe internet, fie pur intamplator, in peregrinarile mele „virtuale”.
Cei trei oameni despre care va voi povesti sunt extrem de diferiti, si totusi au cateva lucruri foarte importante in comun. Cu totii au intampinat in viata piedici care pentru noi, ceilalti, pot parea insurmontabile. Cu totii si-au depasit limitele. Cu totii ne pot preda oricand o lectie de curaj, vointa si incredibila capacitate de a transforma adversitatea in oportunitate, capacitate pe care, cred eu, cu totii o avem in noi, insa, de prea multe ori, o ignoram sau subestimam.
Am decis sa impartasesc cu voi povestile lor pentru ca sper ca va vor inspira si va vor face sa va opriti o clipa si sa va ganditi la viata voastra, la propriile provocari si la forta interioara pe care cu siguranta o aveti, si sa le priviti, poate, intr-o alta lumina.
Prima poveste este cea a unei foste atlete, actrita si activista – Aimee Mullins. Aimee s-a nascut fara peronee, oasele subtiri care, impreuna cu tibia si metatarsul, leaga genunchiul de glezna. Din acest motiv, ambele picioare i-au fost amputate de sub genunchi cand avea doar un an. Daca va imaginati insa ca asta a impedicat-o sa isi construiasca o viata extraordinara, va inselati.
Aimee a stabilit un record mondial in proba de alergari de la Jocurile Paralimpice de la Atlanta, alergand pe niste picioare prostetice pe care le-a botezat „picioare de cangur”, pentru forma lor neobisnuita, dar extrem de eficienta in alergare. Si mai spectaculos, a castigat in fata unor competitori care aveau un handicap la maini, nicidecum la picioare.
Mai tarziu, Aimee Mullins a absolvit Universitatea Georgetown cu o dubla specializare, istorie si diplomatie, si nu s-a oprit aici. A devenit model profesionist, prezentand pentru creatori celebri, precum Alexander McQueen (in a carui prezentare a purtat o pereche de picioare prostetice sculptate, adevarate opere de arta) si dovedind astfel ca frumusetea autentica nu cunoaste bariere. Aimee a cochetat si cu actoria, iar acum este o „portavoce” pentru oamenii cu disabilitati, tinand discursuri motivationale despre extraordinara frumusete pe care toti, in ciuda diferentelor dintre noi, o avem. Aimee prezinta cu mandrie lumii cele 12 perechi de picioare prostetice, adevarate minuni tehnologice, care au transformat-o dintr-o persoana cu handicap intr-un om normal, frumos, admirat. Iata mai jos o prezentare emotionanta in care a fascinat audienta aratand cum handicapul poate deveni frumusete, slabiciunea putere iar neputinta independenta.
A doua poveste este cea a lui Caroline Casey. Am urmarit-o vorbind la conferinta TED si m-a impresionat extraordinar pasiunea ei. Caroline pare a transmite „suflet” prin toti porii, iar energia care ii insoteste mesajul este aproape palpabila. La inceput, privind-o, nu iti poti da seama ca se intampla ceva neobisnuit cu ea. Abia cand povesteste ca, de fapt, nu poate vedea la mai mult de cativa centimetri, iti dai seama ca este diferita.
Caroline este, tehnic vorbind, orba, din cauza unui defect genetic. Insa ceea ce este aproapre incredibil, este ca ea insasi nu a stiut acest lucru pana la varsta de 17 ani cand, la un control oftalmologic, parintii si medicul i-au dat, in sfarsit, dureroasa veste. Familia ii ascunsese acest lucru toata viata, si toata lumea o tratase ca si cum ar fi fost un copil perfect normal. Caroline a mers la o scoala normala, si a facut aproape toate lucrurile pe care si alti copii de varsta ei le faceau. Niciodata nu a considerat ca are un handicap. Pana in ziua in care, impartasind medicului oftalmolog cat de nerabdatoare era sa aiba carnet de conducere, acesta, impreuna cu parintii, i-au dezvaluit „secretul”. Suferinta i-a fost cumplita. Insa a mers mai departe.
Caroline a lucrat ca si consultant pentru una din cele mai mari companii consultanta din lume, iar mai tarziu, a impresionat o lume intreaga parcurgand 1600 de km in India pe spatele unui elefant, Kanchi, intr-o campanie caritabila (Kanchi a inspirat si numele fundatiei pe care o conduce in prezent). Ca antreprenor social, a castigat nenumarate premii pentru eforturile (si reusitele!) sale de a schimba legislatia cu privire la persoanele cu handicap. Datorita ei, Irlanda (tara ei natala), are un cadru legislativ care deschide drumul profesional al persoanelor cu dizabilitati. Caroline a reusit sa determine mediul de business sa redefineasca „talentul”. Ea a dovedit ca „talent” si „dizabilitate” nu sunt antonime, iar sutele de companii unde este chemata sa vorbeasca despre leadership, management, cariera sau motivatie, au ascultat-o.
Mesajul pe care Caroline il transmite cu atata pasiune este: „Priveste dincolo de propriile limite – vei descoperi o lume de posibilitati care nici nu credeai ca exista”. Acesta este si mesajul pe care l-a trasmis la TED, si pe care il puteti urmari mai jos:
Ce-a de-a treia poveste este a lui Nick Vujicic. Nick a devenit deja celebru (recent a venit si in Romania) si este foarte posibil sa-l fi vazut deja pe internet. El s-a nascut cu un handicap echivalent cu o condamnare la moarte, pentru majoritatea oamenilor. Nick nu are nici brate si nici picioare. Cu toate astea, reuseste sa faca o multime de lucruri firesti pentru un om normal, dar care ar parea imposibile pentru cineva cu o asemenea dizabilitate – inoata, joaca golf, urca si coboara scarile, isi piaptana singur parul. Pe langa astea, Nick este un speaker motivational de foarte mare succes, si calatoreste in toata lumea vorbind oamenilor care, crede el, au cea mai mare nevoie de mesajul lui. Nick vorbeste in scoli, adolescentilor care trec prin cea mai complicata si confuza perioada a vietii, in inchisori, detinutilor care si-au pierdut speranta, dar si in organizatii, universitati, conferinte.
Peste tot vorbeste despre atitudine, speranta, incercare si esec, perseverenta. Acestea sunt temele care lui i-au condus viata. Pana la urma, nu este nimic miraculos in faptul ca cineva fara brate sau picioare reuseste sa duca o viata normala, sa aiba succes profesional si chiar sa dea ceva inapoi societatii, luptand pentru cauze caritabile. Este „doar” vorba despre munca. Multa munca. Incercari si nereusite nenumarate, urmate de alte incercari, si alte nereusite. Nick crede ca nimic nu este imposibil. Cu conditia sa nu renunti. Iata mai jos, in cateva minute, povestea lui:
Privindu-i pe acesti trei adevarati campioni ai vetii, nu poti sa nu iti reconsideri propriile necazuri, probleme, limite. Eu sper ca si voi veti face asta, si ca povestile lor constituie o oportunitate sa priviti adversitatea din vietile voastre in alta lumina, sper, mai blanda. Ei dovedesc ca, intr-adevar, nimic nu este imposibil, ca nici o ipoteca, nici un job demotivant, nici o problema personala, nu pot sa ne ingenuncheze fara speranta, sa ne impiedice sa facem ceea ce iubim si sa ne traim frumos viata.
Alis Anagnostakis
Partner Mind Learners