Din Ucraina în România, via Elveţia

Irina Ashukina s-a alăturat companiei Philip Morris International (PMI) în Ucraina în 2001. „Pe vremea aceea, PMI era singura multinaţională din Harkov şi orice absolvent de facultate îşi dorea să ajungă acolo. Iar pentru mine oportunităţile de carieră pe care le putea oferi ulterior compania erau extraordinare”, spune Irina Ashukina.

A petrecut şase ani în Supply Chain, ocupându-se în special de Achiziţii. „Iniţial, mă gândeam să rămân în Supply Chain şi să urmez această carieră. Dar apoi a fost anunţat un program pentru Trainees în Operaţiuni în cadrul PMI Ucraina – un program intern – şi m-am hotărât să aplic şi, astfel, am devenit unul dintre cei 6 trainees în Operations General”, spune Irina Ashukina. A petrecut 6 luni în acest program, învăţând nu doar despre partea de producţie, ci şi despre piaţă, dezvoltarea produselor şi aspecte financiare. La sfârşitul programului de internship i s-a oferit poziţia de Business Unit manager. „Am fost numită Business Unit manager în Secondary (Producţie şi Ambalare Ţigarete)." Astfel, din 2007, a început să lucreze în producţie.

Oportunităţile s-au dovedit, într-adevăr extraordinare, când în 2011 a plecat din Ucraina la sediul central al PMI, din Lausanne, Elveţia, pentru a-şi consolida pregătirea pentru viitoarea carieră. Anul trecut, în noiembrie, a ajuns în România, fiind numită Director de Operaţiuni la fabrica PMI din Otopeni.

„Este prima poziţie de director în care mă aflu, aşa că am fost foarte mândră şi un pic emoţionată când am primit această propunere. Îmi place foarte mult să lucrez cu oamenii şi acum am în jur de 500 de colegi!”, adaugă Irina Ashukina. Oportunităţile în cadrul companiei în România i se par vaste, deoarece îşi poate împărtăşi cunoştinţele şi experienţa, poate învăţa de la oamenii din jurul ei, dar şi de la noul ei mediu profesional, poate să lucreze pe planuri de investiţii şi să dezvolte o organizaţie.

De altfel, în cadrul companiei Philip Morris International, atunci când se construieste o carieră, managementul este conştient că expunerea internaţională este un element important, care te îmbogăţeşte, te face să vezi lucrurile şi dintr-o altă perspectivă, oferă diversitate şi experienţă. Compania are 53 de centre de producţie la nivel mondial, iar angajaţii provin din peste 140 de ţări.

Cum a fost plecarea din Ucraina din punct de vedere personal şi profesional?

Niciodată nu e uşor să pleci dintr-un loc în care ai trăit şi ai lucrat mulţi ani, ai avut multe realizări, ai câştigat respectul oa­menilor. Nu mai vorbesc despre despărţirea de rude şi prieteni. Ceea ce m-a ajutat a fost susţinerea totală a familiei mele, dar şi convingerea mea că toată această călătorie se va dovedi extrem de interesantă. Aşa că nu am regrete!

Care sunt principalele neplăceri legate de stilul de lucru din România?

Lucrurile care mă deranjează cel mai tare sunt birocraţia şi neclaritatea cerinţelor. Din păcate, câteodată ai de aşteptat luni întregi să obţii o decizie sau o documentaţie de care ai nevoie.

Cât de greu a fost să vă adaptaţi aici?

N-a fost foarte greu pentru mine să mă adaptez, pentru că România şi Ucraina au multe în comun, iar oamenii pe care i-am cunoscut au fost de obicei foarte deschişi şi de ajutor. Deşi, după doi ani în Elveţia, am avut parte şi de provocări…

Ce vă lipseşte cel mai mult de acasă?

Sunt lucruri mărunte, pe care nu le observi sau nu le apreciezi atunci când le ai – cum ar fi posibilitatea să-mi văd din când în când părinţii sau să ies la o cafea cu cea mai bună prietenă a mea.

Cum vă descurcaţi cu limba română?

Iau lecţii de limba română – sunt încă departe de a vorbi cursiv, dar mă străduiesc. Faptul că ştiu franceza, engleza şi rusa mă ajută. Cred că, dacă vrei să simţi cu adevărat pulsul şi să arăţi că respecţi ţara în care locuieşti, este vital să ştii limba măcar puţin.

Ce vă place şi ce nu vă place în România?

Îmi pare rău că o ţară aşa de frumoasă ca România se găseşte într-o situaţie economică destul de slabă. Şi nu pot să suport gunoaiele de pe câmpuri şi din păduri. Pe partea pozitivă, de când am venit, am fost impresionată de capacitatea şi dorinţa oamenilor de a vorbi o limbă străină şi abia aştept în septem­brie să-i urmăresc pe participanţii la Concursul Internaţional George Enescu.

Articol preluat din Revista Cariere de mai. Pentru detalii legate de abonare, click aici