Exclusiv|Jurnal de manager. Partea a 2-a: Pe inaltimi sud-americane (fotogalerie)
Vestea a picat ca un traznet cu numai doua saptamani inainte de plecare. Sit-ul incas constituia, fara indoiala, punctul central al excursiei si primul impuls a fost sa amanam calatoria, dar, pana la urma, ne-am decis sa respectam planul initial. Dupa o scurta escala de doua zile la Amsterdam – destul de rece si umed in februarie, iata-ne imbarcati intr-o cursa KLM cu destinatia Lima.
Orasul de la malul Pacificului, locul unde nu ploua niciodata, ne-a primit cu bratele deschise. Era Valentine’s Day si toata lumea sarbatorea pe strazi, cu flori, muzica si vreme calda.
Primele 2-3 zile le-am petrecut in oras, savurand arhitectura in stil spaniol-colonial, pietele generoase sau cartierele rezidentiale pline de verdeata, taiate de bulevarde largi.
Ca o paranteza, aproape toate orasele vizitate purtau aceeasi amprenta a unei piete centrale, denumita aproape invariabil Plaza de Armas, si a catedralei San Francisco, lacasul religios fiind ridicat pe locurile de cult incase, de-acum distruse de furia conquistadorilor spanioli.
In general, Lima nu constituie o destinatie in sine, fiind mai mult o escala in drumul turistilor spre inaltimile andine. Totusi, ne-am amestecat in multime admirand surferii temerari de pe plajele din Miraflores, dar si forfota cartierelor sarace din apropierea portului.
Zbor spre Cuzco
Cele 50 de minute de survol sunt absolut insuficiente sa te acomodezi cu diferenta de altitudine, de la nivelul marii la circa 3.500 de metri. Efectele raului de inaltime se trateaza cu mate de coca – ceai de frunze de coca -, energizant menit sa combata starea de rau si moleseala turistilor dornici sa cunoasca cat mai curand frumusetile andine.
Orasul pare inca incremenit in istorie, strazile inguste sau vesmintele colorate, dar mult mai groase, ale localnicilor amintind in continuare de ultimele zile de glorie ale Imperiului Inca.
Imprejurimile sunt intesate de vestigii regale, zidurile uriase de granit ale templelor de la Sacsayhuaman, Ollaytantambo, Pisac sau Tipon servind ca lacasuri de ritual astronomic, cult religios sau centre de putere administrativa a imperiului.
Senzatia este absolut speciala si cred cu tarie in asa-zisele “guri de rai” care colecteaza o stare de bine pe care, mai apoi, sa o reverse asupra celor care aleg sa traiasca aproape de nori.
Incasii credeau in forta magica a soarelui, a lunii si a stelelor, venerau condorul, puma si sarpele, facand din comuniunea cu natura un legamant transmis din generatie in generatie. Dar nu numai istoria se dezvaluia incarcata de simboluri si traditii.
2.000 de soiuri de cartofi
Terasele cu sol fertil din Valea Sacra a raului Urubamba ne aduc aminte ca multe din cerealele si legumele originare de aici, si-au gasit drumul catre Europa abia dupa descoperirea celor doua Americi.
Culturi de porumb, fasole sau cartof se intind cat vezi cu ochii, intr-o varietate greu de imaginat. Platoul andin gazduieste acum “doar” 2.000 de soiuri de cartofi, ramase din cele peste 6.000 cunoscute in perioada incasa.
Agricultori priceputi, acestia dezvoltau adevarate tehnici agronomice pentru obtinerea de recolte rezistente la inghet, altitudine ori umiditate ridicata.
Manioc, yucca, quinoa, papaya, lucuma, carne de alpaca (specie sud-americana din familia camelidelor), porcusori de Guineea sau crème brulee de… coca sunt doar cateva din incercarile noastre in materie de bucatarie locala, asezonate, chiar intr-una din zile, cu Cabernet Sauvignon de Prahova Valley, gasit absolut intamplator intr-un mic magazin din Cuzco.
Aproape de nori
Dupa mai mult de o saptamana, am plecat spre lacul Titicaca, drumul continuand sa urce pana la cel mai inalt punct al calatoriei – 4.338 m. Nu pot descrie in cuvinte bogatia de culori ivite din vaile inalte, strajuite de culmile inzapezite ale muntilor de peste 5.000 m.
Vantul suiera cu putere, dar un sentiment unic, de plutire, te duce mai aproape de cer.
Vegetatia incepe sa dispara, satele sunt din ce in ce mai rare, doar soseaua traverseaza neobosita pasunile intinse cutreierate de turme nesfarsite de lame si alpaca, pe cat de nostime, pe atat de curioase si incapatanate.
Prin satele sau orasele strabatute ne insotesc muzica, costumele viu colorate, carele alegorice, fanfare si multa voie buna… e vremea carnavalului ! Initial manifestare a crestinilor catolici ce se pregateau sa intre in post, Carnavalul, cu exponentul sau cel mai mediatizat Rio de Janeiro, este omniprezent. Satenii vor sa ne convinga sa revenim peste doua saptamani, cand incepe culesul cartofilor, nou prilej de recunostinta si bucurie prin cantec si dans.
Dar nu putem zabovi, ne asteapta rabdatoatoare nesfarsita intindere de apa, lacul navigabil aflat la cea mai mare altitudine – Titicaca.
Raurile tumultoase, venite de la sute de kilometri distanta, isi sfarsesc calatoria aducand zilnic milioane de metri cubi de apa in bazinul acesta urias. Insulele plutitoare, construite din stuf de totora, sunt, chiar si in zilele noastre, caminul populatiilor Uros, fugite din calea razboinicilor Inca – le vizitam si noi cu sentimentul intoarcerii in timp. Drumul serpuieste pe malul lacului si parasim Peru, traversand granita spre Bolivia.
Ne oprim in Copacabana – vorbim de veritabila Copacabana, loc de pelerinaj la fel de celebru precum Lourdes, Fatima sau Santiago de Compostela de pe batranul continent, de la care si-a luat numele vestita plaja din Rio. Din nou Carnaval, ne amestecam in multime si nu ratam baia de apa care “binecuvanteaza” trecatorii, intr-un ritual repetat la fiecare colt de strada.
Luam feriboat-ul si ajungem pe Insula Soarelui, locul unde, legenda spune, au aparut primii regi incasi. In port, barcile, pirogi uriase construite tot din stuf de totora, asteapta cuminti turistii sa-si faca poze in costume traditionale.
Ultima partea drumului o parcurgem intr-un microbuz vechi, dar simpatic, in care ghidul, ca sa mentina buna dispozitie, incearca sa ne invete cuvinte si fraze uzuale in limbi vechi, dar oficiale, si folosite inca in Anzii Cordilieri de cateva milioane de oameni – Quechua si Aymara.
La Paz – cerul la picioarele noastre!
Puzderie de stele se astern in vale, caci ajungem pe intuneric si soseaua intra in oras prin punctul cel mai inalt al muntilor – 4100 de metri.
Orasul imprastiat pe ţancuri, cu un plafon de nori extrem de jos si o relativa lipsa de verdeata, face aerul greu respirabil si mentine poluarea la cote destul de ridicate.
Vedem o gramada de zgarie nori, in marea lor majoritate hoteluri sau centre de afaceri, clasica zona coloniala si “Piata Vrajitoarelor” – denumita astfel de spanioli, care suferind de rau de altitudine isi inchipuiau ca-i blestemau localnicii – acum zona turistica plina de suveniruri, adevarate chilipiruri, lucrate de mana, din piele, argint sau lana de alpaca.
Ni se atrage atentia asupra stadionului, o constructie frumoasa si eleganta, pe care bolivienii tocmai ce reusisera sa bata reprezentativa Argentinei cu 6-1 – deh lipsa de oxigen ii face si pe celebrii argentinieni sa paleasca….
In cateva ore ne vom desparti de platoul Anzilor Cordilieri si probabil ca inca nu realizam cat de incarcati, la propriu si la figurat, suntem de aceste locuri, de impresii si trairi, de bucurii si senzatii.
Singura parere de rau ar fi Macchu Picchu, dar, cum ar spune un localnic, probabil ca nu venise timpul lui, motiv sa revenim intr-o calatorie viitoare….
Ratukama!
Reteta peruana – Ceviche de Pescado (marinata de peste)
Ingrediente
- 2 bucati mari de mahi-mahi (peste alb de mare inrudit cu dorada mediteraneeana). Se pot folosi orice pesti albi de apa sarata, creveti, caracatita sau ton
- 1 ceasca zeama de lamaie verde
- 1 capatana de usturoi zdrobita
- 2-3 ardei iuti jalapeno fara seminte, taiati marunt (varietate sud americana sau mexicana extrem de iute). Daca va place mai putin picant folositi soiul romanesc traditional
- sare / piper dupa gust
- 1 ceapa mare taiata marunt sau fasii
- 2-3 tulpini de telina taiate bucatele fine
- 1 legatura mica de coriandru sau patrunjel
Pentru garnitura
- cateva frunze de salata verde pentru decor
- 2-3 stiuleti de porumb fierti sau la gratar – taiati bucati mari
- 3-4 cartofi dulci fierti/copti si decojiti
Mod de preparare
Spalati pestele, scoateti coloana vertebrala si taiati in fasii sau cuburi de cca 2 cm grosime
Amestecati lamaia, usturoiul, sarea si piperul; adaugati bucatile de peste si lasati marinata la rece 1-2 ore
Adaugati ceapa, ardeii iuti si coriandrul si mai lasati inca 1 ora
Decorati un platou cu frunzele de salata, adaugati pestele “gatit” in marinata, stiuletii de porumb si cartofii dulci, plasand in mijloc cateva jumatati de lamaie
Este un aperitiv sau fel principal, ideal pentru zilele calduroase de vara.
Incercati-l cu un vin alb, sec, cu aroma de fructe, bine racit
Pofta buna!