Exclusiv|Jurnal de manager. Partea a 4-a: Farmecul Indochinei (fotogalerie)

De data asta, plecam cu peripetii – cenusa vulcanica creaza probleme traficului aerian. Am fost in Islanda in urma cu doi ani, dar cine ar fi crezut ca vulcanii pe care ii escaladasem cu atata uimire si placere au dat peste cap activitatea din zeci de aeroporturi, blocand mii de oameni departe de destinatiile dorite.

Pana la urma, avem noroc. In ziua plecarii se deschid si Bucurestiul si Amsterdamul, iar cursa noastra este prima care ia drumul Asiei, dupa zile bune de intarziere. Oricum, experienta este irepetabila: sa vezi un aeroport, de talia Schipol, absolut gol, e ceva incredibil.

Odata ajunsi, prima senzatie este de superioritate…numerica! Cel mai populat continent isi traieste viata la vedere, tai-chi-ul de dimineata (inainte de ora 6:00) se executa in parcuri si gradini, se gateste si se mananca pe trotuare, marfuri de tot felul, de la fructe si legume, pana la pasari si bivoli, defileaza incontinuu pe strazi si stradute.

Cambodgia – ieri si azi

Eram in clasa a saptea. Imi aduc si acum aminte de lectia de “informare politica”cand am iesit la tabla, sa citesc despre Pol Pot si “maretele realizari” ale poporului prieten. Astazi o vizita la Muzeul Genocidului din Phnom Phenh reuseste sa pastreze vii imaginile socante ale acelor vremuri, prea putin insa pentru cumplitele epurari fizice si intelectuale, omagiu celor peste un milion de victime.

Totusi, regimul Khmerilor Rosii nu a reusit sa distruga vestigiile istorice, iar frumusetea Palatului Khemarin, a Pagodei de Argint si a Salii Tronului stau marturie a indelungatei traditii regale cambodgiene.

Galbenul imperial, dispunerea portilor, a pietrelor sau a copacilor din gradina ne aduc aminte ca spiritul oriental face conexiuni, atribuie legaturi. Nimic nu e de la sine, totul se intampla dintr-o cauza anume sau are la baza o superstitie.

Dar oprirea obligatorie a turistului, la nord de orasul Siem Rep, este complexul architectural Angkor. Nominalizat ca una dintre noile minuni ale lumii contemporane, suprafata uriasa concentreaza palate-temple ce au slujit drept capitala a imperiului Khmer mai bine de 600 de ani. Putere si maretie, religie si dans, ritual si ofranda – te simti coplesit de istorie.

Intram pe poarta de Sud strajuita de un sir urias de statui. La dreapta – demonii: figuri cu ochii rotunzi, priviri intunecate, par dezordonat. La stanga – zeii: ochi fin migdalati, figuri senine, par ingrijit.

Asociem usor statutul nostru de “albi” sirului malefic, gandind ca acasa lucrurile ar fi stat probabil exact invers – chestie de perspectiva!

Mai tarziu, un tur cu elefanti, ce ocolesc rabdatori templul Bayon. Cele 100 de fete surazatoare te privesc enigmatice, in speranta reinvierii unor zile de mult apuse. Ici si colo, cate un calugar invesmantat in portocaliul traditional, lasa in urma o pata de culoare, dand viata peisajului.

Ne mutam apoi in Ta Prohm, cunoscut iubitorilor de jocuri pe calculator sau filme de actiune drept fundal al celebrului Lara Croft -Tomb Raider. Copaci seculari, ramasi inca ancorati in blocurile de granit, vegheaza atent. Comuniunea istoriei cu natura a ramas nealterata, caci exploratorii francezi au preferat sa lase amintire, peste veacuri, uluitoarea imagine ce li s-a infatisat acum mai bine de 150 de ani.

Banteay Srei – Templul Roz sau Citadela Femeilor – bijuterie in piatra, inconjurata de campurile de lotusi, ne farmeca cu dantelariile fine – cata migala si cat suflet in povestile daltuite aici.

La final, Angkor Wat – perla coroanei – constructie gigantica, adevarata oaza de arhitectura, religie si amprenta khmera. Edificiul este urias si nici chiar suvoaiele de turisti nu reusesc sa umple spatiile vaste. Copii mai mari sau mai mici alearga sa vanda mici amintiri, extrem de ecologice, confectionate din frunze de palmier, samburi de tamarind sau bucatele de santal.

Dupa cinci zile, devenim specialisti in simbolistica hindusa si budista si mult mai agili in manuirea betisoarelor in castronasele de orez.

O mica iesire la satele plutitoare de pe lacul Tomle Sap, o seara traditionala de apsara – dans-patrimoniu cultural Unesco – incercari gastronomice de tot felul, in care amok-ul / tocana de crocodil ramane de referinta, incheie in mod placut sejurul cambodgian.

Vietnam

Saigon, actualul Ho Shi Minh, aglomerare urbana de peste sapte milioane de locuitori, este la fel de cosmopolit ca in vremea ocupatiei franceze. Cladiri ce amintesc de Europa – Opera, Catedrala Sacre Coeur -, hoteluri celebre precum Rex, de unde corespondentii de presa americani trasmiteau ultimele jurnale de razboi, cafenele elegante, ce ne-au corupt pana si pe noi, bautori de ceai fiind, toate povestesc despre o perioada coloniala franceza ce a dat nastere unei infloriri fara precedent.

“Calatorind azi prin Vietnam este ca si cum ai lua parte la un secret de care restul lumii nu a auzit inca” – National Geografic

Se vorbeste inca despre razboi, iar cele trei obiective turistice: Muzeul Vestigiilor Razboiului, Palatul Reunificarii si Tunelurile de la Cu Chi trag un semnal de alarma asupra greselilor pe care istoria se incapataneaza sa le repete la cateva generatii distanta. Insa, cu siguranta, noi am fost impresionati de coexistenta pasnica a regimului comunist si a economiei de piata. Steagurile cu secera si ciocanul, parada pionierilor pe marile bulevarde sau sediile de partid stau alaturi de micile afaceri de tot felul, bursa, multinationale sau curs liber de schimb.

Fireste, cunoastem ambele etape, dar sa le vezi in acelasi timp e ceva fantastic. Modelul chinez este replicat la scara mult mai mica, evident, si probabil ca, in zona, doar Coreea de Nord nu se lasa dusa, inca, de valul timpurilor noi.

Delta Mekong-ului, “livada” Vietnamului, ne asterne la picioare fasii de pamant fertil, labirinturi de apa, piete flotante si o diversitate de fructe demna de o enciclopedie – incercam forme, culori si gusturi noi – jack fruit, dragon eye, durian!

In zona centrala a Vietnamului, micutul oras Hoi An ne-a mers la suflet. Vechi port comercial, strangand laolalta comunitatile japoneze si chinezesti, asezate de o parte si de alta a Podului Japonez, asezarea a captat mai apoi atentia negutatorilor portughezi, olandezi, englezi si francezi. Astazi, casele din Orasul Vechi s-au transformat in galerii de arta, bistrouri si boulangerii sau croitorii de matase – nu putem rezista tentatiei si ne comandam costume traditionale. Dupa 26 de masuratori luate in mai putin de 5 minute, 3 poze si 2 zile de lucru – ao dai-ul meu e impecabil!

Urcam in nord, spre Hanoi. Capitala e un imens santier – noi cartiere rezidentiale, centre de afaceri, zone comerciale.

Facem un pas inapoi in timp, caci hotelul nostru este chiar adiacent Cartierului Vechi, adica o zona de cateva cvartale impartite temeinic dupa bresle si meserii: strada caligrafilor, a vanzatorilor de peste ori de flori, strada palarierilor, a pantofarilor, a vanzatorilor de supa Pho.

E un furnicar de nedescris, marfurile sunt cat se poate de vii, la figurat, dar mai ales la propriu, caci nimeni nu cumpara nimic daca ….nu misca!

Alergam toata ziua de la mausoleul “Unchiului Ho”, la Palatul Regal, la Muzeul de Istorie sau Templul Ngoc Sok. “Alergat” este o metafora caci, in Vietnam, a trece strada este adevarata incercare. Traficul nu se opreste niciodata, deci trebuie sa fii hotarat, sa inaintezi cu pasi mici, dar constant, fara sa te opresti, sa alergi sau sa dai inapoi. Suvoiul se scurge protector si, cu putin noroc, ajungi pe partea opusa. Cu un milion de masini, patru milioane de scutere si mii de ricse-bicicleta, orasul, care nu doarme niciodata, te inghite si te mistuie de-ndata.

Luam o sepie uscata de la vanzatorul din colt si pornim mai departe.

Templul Literaturii (Van Mieu) este o citadela in sine. Ridicat in urma cu o mie de ani (in 1070), templul a servit ca prima universitate a tarii, iar astazi numele tuturor “sefilor de promotie” sunt daltuite in placi mari de piatra – stele – purtate magnific, pe carapace, de catre broaste testoase imense. E timpul examenelor, iar studentii, desi grabiti, nu uita sa atinga capul testoasei, pentru noroc si bafta.

Incheiem ziua cu spectacolul-unicat al marionetelor pe apa. Micutele papusi, din lemn de smochin, pictate caraghios si manuite de papusari, pe cat de tineri, pe atat de priceputi, redau scene de munca, de viata ori de dragoste.

Pe Marea Chinei

Apoi ne luam ramas bun de la lumea citadina si ne indreptam catre ocean – Golful Ha Long – ultima etapa a vacantei.

Joncile cu modele vechi de lemn, dar multi cai-putere, asteapta linistite sa-si primeasca calatorii. Timp de trei zile, navigam cu panzele intinse pe Marea Chinei, printre formatiuni spectaculoase de stanci, cu mii si mii de forme. Luam caiacul pana la insula cu maimute, vizitam satele de pescari si fermele de perle, sau pur si simplu pescuim calamari alaturi de marinarii de pe punte.

Sfarsim periplul asiatic convinsi ca trebuie sa revenim candva. Ne simtim bine alaturi de acesti oameni, incarcati de calm, liniste, rabdare, respect, caldura, curiozitate, zambet…

Gustul Indochinei: Pui cu ghimbir si vermicelli de orez

Ingrediente

• 500-600 gr piept de pui
• 3 ardei grasi – preferabil de trei culori (verde, galben, rosu)
• 1 conserva ciuperci feliate sau proaspete
• 1 punga / 300 gr vermicelli de orez ( paste foarte subtiri vietnameze BINTHAY – se gasesc la supermarket-uri)
• ghimbir, de marimea unei nuci
• lamaie, scortisoara, chimen, anason

Mod de preparare

Puiul, taiat cubulete mici, se pune la marinat impreuna cu ghimbirul ras, zeama de lamaie, scortisoara, chimenul si anasonul. Se lasa 1-2 ore la frigider.

Pastele de orez se lasa 3 minute in apa fierbinte sau 5-6 minute in apa rece ( nu se fierb !)
apoi se scurg.

Ciupercile se calesc in ulei de masline, la fel si ardeii, taiati fasii potrivite.
Puiul, impreuna cu sosul de marinata, se prajeste in ulei de masline 5-6 minute.

Se amesteca totul si eventual se decoreaza cu frunze de coriandru, felii de lamaie, menta

Sugestii de servire

• sos de soia Nam Duong
• sos teriyaki ( sos de soia aromat si indulcit cu miere)
• sos dulce de ardei iute Vifon