Femeia este managerul generaţiei 2000
Compania americană de cercetare de piaţă Mintigo a realizat un studiu în care a analizat diferenţele de gen remarcate la nivelul conducerii companiilor. Specialiştii au concluzionat că firmele cu mai mult de 1.000 de angajaţi ar trebui să aibă la cârmă o femeie-lider. Mai exact, studiul arată că în timp ce bărbaţii aduc un profit mai mare per angajat pentru companiile mici, atunci când sunt la conducerea acestora, femeile sunt mai potrivite ca CEO pentru companiile mai mari.
Paradoxul însă este că, la nivel mondial, femeile ocupă o poziţie de CEO a unui mare business doar în proporţie de 4%.
Ce se întâmplă?
Femeile urcă pe scara ierarhică în corporaţiile mari, dar, de la un punct, încep să dispară sau rămân pe o linie de „plutire” la un anumit nivel de management. Multe se explică prin atitudinile pe care le adoptă femeile faţă de angajaţi, dar şi faţă de muncă în general.
Majoritar, femeile sunt „mămoase”, lucru care le determină să închege relaţii mai puternice, să se dezvolte mai mult, să îi motiveze pe ceilalţi şi să crească abilităţile de lucru în echipă. Dar, deşi zona aceasta de educare este importantă, femeile se remarcă prin iniţiative, integritate, onestitate şi orientarea către rezultate. Succesul este însă acum determinat de productivitate. Iar femeile care îşi asumă riscuri sunt, de multe ori, evaluate diferit.
De altfel, mulţi specialişti în resurse umane sunt de părere că femeile sunt propriii lor duşmani, deoarece tind să fie mai puţin asertive faţă de colegii lor bărbaţi. Cu alte cuvinte, ele sunt conduse mai mult de motivaţii intrinsece şi nu de partea pragmatică a muncii, de ceea ce li se cere în mod clar şi explicit în jobul lor.
Bărbaţii sunt interesaţi exclusiv de carieră, vor să obţină maximum de profit financiar din ceea ce investesc ei înşişi în propriul job, în timp ce femeile au o viziune holistică asupra locului de muncă, ele considerând că acesta face parte din întregul lor plan de viaţă.
Acesta este şi motivul pentru care femeile definesc leadershipul diferit faţă de bărbaţi. Ele consideră că liderii sunt cei care dau mai departe din ceea ce ştiu, au bune legături cu colegii, îşi ajută echipele şi businessul. Deşi de multe ori această definiţie nu se suprapune cu ceea ce îşi doreşte o companie de la un lider, noua generaţie de angajaţi pare a avea nevoie fix de acest tip de CEO. Este vorba de generaţia 2000 sau „milenaristă”, care caută un manager care ascultă, care oferă feedback în mod constant şi care creează relaţii constructive de muncă.