Generația Z și cultura de organizație a viitorului
Generația Z, cei născuți între 1995 și 2015, sunt, poate, cea mai comentată generație de la “baby-boomers” încoace.
Îi face diferiți de generațiile anterioare faptul că sunt născuți digital, că au avut acces la tehnologii de comunicare și informare încă din primii ani de formare, faptul că au avut acces la toate cunoștințele lumii la câteva click-uri distanță, aproape oricând și aproape oriunde.
Se adaugă la asta faptul că sunt o generație care a crescut într-o lume mai stabilă economic și politic, fără războaie și fără amenințări majore, cel puțin nu în lumea occidentală. Au crescut într-o lume mai sigură, mai prosperă, mai pașnică și asta i-a făcut mai liberi și mai îndrăzneți, mai ireverențioși, mai dispuși la risc și schimbare, mai nestatornici și mai degrabă căutători ai gratificării rapide. Au crescut fără frică și așa se manifestă în relațiile de muncă din fiecare zi.
Toate aceste caracteristici le-au adus o faimă mai degrabă negativă. Generația părinților lor, chemată să-i conducă spre performanță, s-a trezit conducând persoane pe care nu le înțelege și ale căror resorturi de motivație sunt paradoxale și adeseori foarte diferite de cele cu care era obișnuită.
Aceste diferențe, deși par mari și, uneori, ireconciliabile, nu sunt de fapt chiar așa de noi. Toate generațiile noi au fost diferite de cele de dinaintea lor și adeseori în același fel. Toți am fost mai entuziaști, idealiști, curajoși, deschiși, aventuroși în anii de tinerețe, e parte din farmecul lor. Cei care sunt azi rebeli sunt doar conformiștii de mâine.
Nevoile acestei generații nu sunt diferite de nevoile oricărei generații dinaintea ei, ei sunt doar mai capabili să le exprime și să le articuleze. Din această perspectivă, aceasta e generația care are cea mai mare șansă să schimbe în bine peisajul relațiilor de muncă din lume.
Pentru că frica e în același timp și cel mai bun (în sensul de intensitate) dar și cel mai prost (în sensul de calitate) motivator și ea e folosită azi în mare exces în actul de conducere. E timpul să renunțăm la ea și această generație ne va forța să o facem.
În România, această generație are o conotație suplimentară. E generația Occidentului. Generația care a crescut într-o țară deschisă către lume și, mai ales, către lumea occidentală. E o generație care a călătorit și continuă să o facă, atât fizic cât și, mai cu seamă, virtual. E o generație care a adoptat prin imersiune și mimetism valorile societale occidentale.
Știm din cercetările psihologilor și sociologilor, mai cu seamă din cele ale lui Daniel David, că România se confruntă cu o situație foarte rară, anume cu o generație ale cărei valori sunt în contradicție puternică cu valorile generației dinaintea ei.
E o provocare mare pentru societate dar și o mare oportunitate de a reașeza pe baze mai productive și mai performante relațiile de muncă din toate zonele ei. Generația Z dorește de la viața profesională ceva ce toți ne dorim, dar nu am avut curajul să cerem sau să construim: o cultură de organizație constructivă.
E momentul să ne apucăm serios de treabă, dacă vrem să îi avem alături de noi pe tinerii noștri altfel.
Tocmai de aceea vă invităm la evenimentul care dezbate toate aceste aspecte. Mai multe detalii despre agendă, speakeri și înscriere găsiți pe pagina conferinței!