În Ajun de Florii, s-a făcut lumină la Ineleţ

Maria Cionca, din satul Cracu Mare, îşi aduce zilnic fetiţa la şcoala din Ineleţ. În zilele senine de vară petrec pe drum „o oră şi jumătate”. Iarna, traseul e mai anevoios. „Drumul trece prin pădure… copilul nu poate fi lăsat singur – e periculos… Pe aici mai sunt porci mistreţi sau chiar lupi.” Fetiţa petrece patru ore la şcoală. Îi place Matematica, mai mult ca Abecedarul. În fiecare seară însă, îi cere mamei să îi citească poveşti.

Mai multe imagini puteți vedea aici.

Maria şi soţul ei nu lucrează. Trăiesc din munca pământului, din producţia proprie de lapte şi brânză. „N-am pleca, pentru că aici ne-am învăţat.”– spune Maria, conştientă că după clasa a IV-a va trebui să găsească o altă soluţie pentru ca fetiţa ei să îşi continuie studiile.

Cătunele de pe valea Cernei- Ineleţ, Cracu Mare, Cracu Teiului, Scărişoara, Ţaţu, Zmogotin de Bogîltin, Presacina sunt situate în inima munţilor. Cea mai rapidă cale de acces către Ineleţ porneşte de undeva de la 19 km depărtare de Băile Herculane spre Baia de Aramă. Se coboară spre Cerna pe un pod de lemn, se urcă pe o cărare până la patru scări din lemn bătute în piroane de peretele muntelui şi prinse pe alocuri, incert, cu sârmă. De acolo drumul continuă prin pădure şi dă în cele din urmă într-un platou care îţi oferă toată splendoarea munţilor Mehedinţi.

Impresionat de efortul pe care îl fac copiii care vin zilnic la şcoală pe acest drum, Ionuţ Vlad, un tânăr din Bucureşti, administrator la Trasee Marcate, s-a gândit să facă o campanie pe Facebook, prin care să strângă fonduri pentru a dota şcoala din Ineleţ. S-a gândit la nişte computere, fără să îşi pună problema cum le va conecta. Oamenii au fost sensibili la cauza propusă de Ionuţ şi au început să doneze, dar sumele erau destul de mici. Când proiectul său abia prindea contur, Ionuţ l-a contactat pe fondatorul asociaţiei Free Mioriţa, omul despre care ştia că „dusese lumină în satul Ursici”. I-a spus că vrea să ducă acele calculatoare într-un sat în care copiii învaţă la opaiţ.

„Sunt aproape 20 de km până la şcoală. Copiii fac o scurtătură care presupune să urce pe scările de lemn, bătute în munte. M-a impresionat că aceşti copii fac eforturi să vină la şcoală… spre deosebire de cei de la oraş.” – povesteşte Ionuţ Vlad.

Iulian Angheluţă, fondatorul Asociaţiei Free Mioriţa, a fost se pare, foarte încântat de propunerea lui Ionuţ şi s-a oferit să ajute, pe modelul „Lumină pentru Ursici”. Ideea lui a fost să achiziţioneze nişte panouri solare pe care să le monteze la şcoala din Ineleţ, – de la care să se poată alimenta şi computerele. I-a convins destul de repede pe cei de la Unicredit Ţiriac Bank să doneze fondurile necesare pentru achiziţionarea panourilor fotovoltaice. Apoi a planificat împreună cu nişte prieteni şi montarea lor, în cadrul unei acţiuni comune, pe care au numit-o „Lumină pentru Ineleţ”.

„Ce vrem de fapt? Să le dăm acestor copii o şansă la normalitate. Să poată citi o carte când afară este înnorat. Să poată scrie la lumina unui bec. Să poată învăţa cum se foloseşte un calculator. Să poată vedea Marea Neagră și altfel decât într-o poză alb-negru. Nu ştiu dacă e mult sau puţin. Nu ştiu dacă aceste lucruri, odată împlinite, îi vor face să îşi dorească să rămână în România. Poate că vor pleca, aşa cum au făcut alţii, sau poate că vor rămâne, chiar în Ineleţ. Nu ştiu, dar trebuie să încercăm.”– îşi motivează Iulian Angheluţă dorinţa sa de a ajuta.

Lui Ionuţ Vlad şi lui Iulian Angheluţă li s-au alăturat câţiva voluntari, înarmaţi cu entuziasm şi bună credinţă, veniţi din mai multe colţuri de ţară. Şi-au dat cu toţii întâlnire în preajma Floriilor în localitatea Herculane. Partea cea mai grea – transportarea panourilor solare până în sat. Greu de imaginat cum puteau fi urcate pe scările de lemn bătute în munte şi pe poteci înguste de pădure. Mai tras, mai împins, organizatori şi voluntari deopotrivă, cu puţin ajutor primit din partea alpinistului Bruno Adamcsek, membru al echipei de Salvamont din Caraş-Severin şi a doi săteni mai inimoşi, s-au descurcat. Rucsacii grei, cele patru computere, imprimante şi monitoare, patru panouri, doi acumulatori de mare capacitate, panoul de control, becuri şi auxiliare (cabluri, întrerupătoare şi invertor), cărţi şi rechizite şi-au făcut drum până sus.

Acum, când citiţi aceste rânduri, panourile montate pe acoperişul şcolii se lăfăie la soare. Nici eu n-am scris acest text la lumina lămpii cu gaz, ci la tastatura unui computer. În Ajun de Florii, s-a făcut lumină şi pentru copiii din Ineleţ.