Italia. Vera Italia. Bella Italia (fotogalerie)

De data asta, plecam neplanificat. Sau mai bine zis planificat de altii. Trebuie sa ajungem la un botez in Lucca, asa ca imbinam utilul cu placutul. Si, ca sa fim siguri ca ajungem la timp, plecam cu vreo luna mai devreme. Alegem traseul automobilistic cu iesire pe la Drobeta. E prima oara cand mergem prin Serbia si drumul e absolut fantastic, urmand cursul Dunarii, pana la Cazane. Soseaua vecinilor serpuieste la inaltime si malul romanesc taloneaza aproape aerian milioanele de metri cubi de apa.

Lasam in urma satele de campie, Belgradul si curand ajungem in Croatia, la Plitvice – o rezervatie naturala speciala, destinatie in care poposim ori de cate ori avem ocazia. Lacuri, izvoare , cascade, limpezimea apei si verdele padurii ne farmeca de fiecare data. Desi sunt sute de turisti, este o acalmie placuta.

Un scurt popas la Postojna – 20 de km de galerii de pestera ca destinatie de top a Sloveniei – apoi Ljublijana, cu stradutele vechi, medievale ce te indeamna la leneveala.

Cap-compas Venetia

Nu putem rata Venetia, si nici n-am vrea de altfel. Ne aruncam in tumultul orasului. Zapuseala ne cam toropeste – dar dupa Scandinavia , nimic nu ne mai mira.

Caffe Florian – o bursa, un foaier de teatru, un cabinet de lectura, un confesional – toate la un loc in viziunea lui Balzac, sunt martore, inca din 1720, la freamatul Pietii San Marco, loc de preumblare a demimondelor de altadata, sursa de intringi de alcov sau a soaptelor nevinovate de indragostiti. Ne oprim si noi la o cafea, sau mai bine zis la o mica bijuterie gourmet, servita impecabil in acorduri suave de vioara. Invigorati, ne asternem la drum, pe traseele arhituristice – Basilica di San Marco, Palazzo Ducale, Puntea Suspinelor, Canal Grande, Galleria dell’Academia, Ponte di Rialto – broderii in piatra si in suflet.

Citeste reportajul Mihaelei Mateescu despre Scandinavia

Dar insulitele din laguna ne sunt mult mai dragi. Nu e atata zarva, si Murano, Torcello sau Burano te imbie sa te opresti in micile ateliere de sticlarie, in pravalioarele cu dantele pline de culoare sau pur si simplu sa stai la masa pe marginea canalelor.

Sardine grase rumenite la gratar, zuppa di pesce si carafe de vin alb, usor frizzante, dezleaga limbile localnicilor dornici sa istoriseasca povesti de demult. Ramanem si noi fermecati de atmosfera – doar din cand in cand cate o gondola mai taie alene luciul apei.

Ochiuri de apa cioplite in ghetari la umbra Alpilor

Masini de tot felul si toate nationalitatile, claxoane, camioane, aglomeratie, viteza modesta si timp indelungat in trafic. Asa arata autostrada Venetia – Milano – Torino, un bun motiv sa o parasim si sa ne retragem spre munti, la racoarea padurilor si a lacurilor.

Ghidul de calatorie spune simplu “Lacurile”, caci nu exista o tripleta mai celebra decat Como-Maggiore-Garda. Parca nu-mi vine sa includ si Lugano – pentru mine lacurile raman doar italiene, romantice si pline de inspiratie.

Chiar si in era GPS-ului, ratacim un pic drumul, si ajungem noaptea tarziu in Malcesine. In hotel e liniste, dar ramanem la un pahar de grappa de masline, specialitatea casei, recomandata de barmanita – romanca, de altfel. Discutia aluneca firesc spre viata romanilor de aici, despre asteptari si neimpliniri, despre adaptare si bani, despre copii ramasi in tara, maturizati prea timpuriu, despre un nou inceput.

Dis de dimineata, chiar inainte de ivirea zorilor, surferii galagiosi sunt deja pe apa, speculand la maximum durata limitata a curentilor ce fac posibile acrobatii de tot felul. Mancam repede si iesim pe tarm sa-i admiram. Vantul bate cu putere brazdand suprafata apei – sunt zeci de panze multicolore pe lac. La primele raze de lumina, curentii formati pe versanti se opresc brusc si panzele raman cuminti pana a doua zi. Doar padurile de maslini si lamai mai fosnesc usor…

Afla in pagina 2 de ce este Italia atat de iubita

Bellagio, Como sau Stresa se ivesc dintre ape si sosele inguste si serpuite. Statiunile, sarmante si pline de viata, te lasa sa descoperi vile somptuoase, hoteluri chic cocotate pe stanci sau micutele boutique-uri ce poarta nume celebre ca Versace, Gucci sau Dolce e Gabbana. O ultima privire – romanticele Insule Borromeo – si parasim Lombardia.

Riviera di Levante

Nu ne abatem prin Milano ori Torino – centrele de afaceri nu se prea potrivesc cu starea noastra de spirit – caci ne asteapta albastrul marii, zburdalnicia valurilor si mult, mult soare.

Riviera italiana sta mandra, fata in fata cu celebra ei surata Cote d’Azur.

Liguria este o zona a contrastelor, palate impunatoare si docuri aglomerate, maluri stancoase si golfuri linistite, pescari grabiti sau bogatasi – de obicei rusi – lenevind pe iahturile de lux.

Portofino, Cinque Terre, Santa Margherita, asezari nestiute pana in urma cu jumatate de secol, devin secrete descoperite de turistii in cautare de noi destinatii virgine.

Plecam pe jos, prin viile frumos terasate, sa admiram privelistile. Pinii si ienuperii lasa in aer un parfum suav. Casutele mici in nuante pastel se reflecta in luciul apei – in lumina asfintitului culorile sunt magnifice.

Soselele sunt atat de inguste incat nu te poti aventura in necunoscut. Si totusi un sir de Morgan-uri de colectie infrunta serpentinele cu eleganta. Soferi si doamne bine cu un aer belle epoque fac parte din decor. Locul are un miraj aparte.

Toscana – sau de ce este Italia atat de iubita

Izvor al Renasterii, cu desavarsite orase medievale, arta si arhitectura in cantitati colosale, aristocratie cultivata, dar si peisajele caracteristice cu intinse podgorii sau lanuri de grau, Toscana reprezinta tot ce are Italia mai frumos, mai elitist si mai gustos.

Desi ajunsi la destinatie, am strabatut regiunea zi de zi, explorand de fiecare data alte locuri, experimentand noi retete sau cutreierand pur si simplu la voia intamplarii. Entuziasmul nostru a molipsit si prietenii, rudele si cunostintele noastre. Desi traiesc in zona de multi ani, n-au avut inca curiozitatea sau timpul necesar sa se bucure de diversitatea si bogatia inconjuratoare. Si astfel am ajuns sa colindam impreuna, de la carierele de piatra si marmura din Carrara, la centrele istorice Pisa si Lucca si pana la plajele, de la marea Ligurica, Viareggio si Forte dei Marmi.

Stam la taifas cu patronii italieni. Sunt oameni scoliti la Londra sau Hamburg in varii domenii, de la constructii la gastronomie. Sunt italieni mandri de obarsia lor, dar multumiti de calitatea muncii romanesti. Co-nationalii nostri, preferati, de multe ori, imigrantilor din alte colturi ale lumii, sunt priviti cu incredere si multumire. E criza si lucrarile s-au redus, dar oamenii buni isi gasesc de lucru si chiar daca veniturile nu mai sunt cele de odinioara, le asigura totusi un trai mai mult decat decent. Unii dintre ei vad aici un nou viitor pentru ei si copii lor, altii doar o tranzitie spre casa.

Copilul nascut in Garfagnana si botezat in apa sfanta a Bisericiii Ortodoxe din Lucca, parte a Episcopiei Romanesti, va lua cu el bogatia celor doua lumi.

Periplul nostru in “cizma” se sfarseste ca-n basme cu petrecerea botezului ce a durat trei zile si trei nopti, cu antipasto, primi si secundo piatti pana la traditionalele sarmale cu mamaliguta. Peroni si horinca de Maramures stropesc din belsug bucatele intr-o impletire istorica…

Citeste in pagina 3 cum se prepara tiramisu

Tiramisu

Originar din Siena, dupa unele surse, Tiramisu, apreciat de italieni, si nu numai, se regaseste astazi in meniul oricarui restaurant care se respecta.

Lejer, dar fin, desertul reuneste cateva dintre ingredientele de top italiene – branza mascarpone, cafeaua de buna calitate (expresso) si celebrele piscoturi Savoyardi (ladyfingers).

Se preteaza chiar si gospodinelor la inceput de drum, avand un grad de dificultate redus.

Ingrediente:

• 6 lingurite cu varf de cafea;
• o sticluta cu esenta de rom sau lichior ;
• 400g piscoturi Savoyardi (sunt speciale pentru Tiramisu);
• 4 oua;
• 7 linguri cu varf zahar;
• 500g (2 cutii) supercrema Mascarpone sau 500g smantana 24% grasime ;
• 2 plicuri de praf de frisca;
• cacao pentru ornat.

Mod de preparare:

Se fierbe o cafea din 3 cani de apa si cele 6 lingurite de cafea;

Se freaca galbenusurile cu zaharul, pana la topire zaharului (cca 10-15 minute cu mixerul). Se adauga supercrema Mascarpone sau smantana si se amesteca cu mixerul pana devine consistenta ca frisca. Se pune in frigider;

Se bat albusurile spuma, dupa care se adauga praful de frisca (fara sa se dizolve in lapte) si se mai bate cu mixerul pana la incorporarea acestuia;

Se amesteca cele doua compozitii (cel cu albusurile si cel cu galbenusurile) si compozitia se introduce in congelator;

Se adauga esenta de rom/lichiorul in cafeaua racita. Se inmoaie scurt piscoturile in cafea, unul cate unul. Se foloseste o tava de 4-5 cm inaltime, in care sa incapa aproximativ jumatate din cantitatea de piscoturi asezate unul langa altul. Se aseaza un strat de piscoturi in tava. Se intinde jumatate din crema preparata, dupa care se aseaza iar un strat de piscoturi si deasupra se intinde restul de crema;

Se presara cacao deasupra cu ajutorul unei strecuratoare de ceai;

Se tine o zi la frigider, ca sa se patrunda piscoturile.

Incercati si varianta de sezon cu capsuni !

Buon appetito !