Multitaskingul: avantaje vs dezavantaje

Îmi amintesc cum am jonglat de când mă ştiu cu pasiunile, cu carieră şi viaţa personală. De cele mai multe ori am scăpat popicele şi am luat-o de la capăt.

Multitasking? Cât încape …
Monotasking? E un lux, un privilegiu, o utopie.

Viteza, evoluţia, productivitatea, eficienţa sunt cuvintele care ne definesc privirea în sus. Trăim pentru a fi mai productivi, pentru a avea mai multă grijă de fericirea noastră, dar şi a celor de lângă noi. Şi cum ziua nu are decât 24 de ore şi cum speranţa noastră de viaţă nu este într-o creştere uriaşă, ‘something gotta give’ ar zice americanul, sau ceva de undeva trebuie să cedeze.

Acesta este multitaskingul, cel fără de care existenţa noastră ar fi mai săracă, zicem noi.

Şi atunci ducem cinci vieţi în loc de una. Existăm în cinci planuri paralele, care din păcate nu au foarte multe zone de intersecţie: avem o viaţă de carieră, o viaţă de familie, una personală a pasiunilor şi micilor bucurii, una socială şi una de afişat, care să ne ofere apreciere. Pe toate le trăim în aceleaşi 24 de ore şi, evident asta doar prin multitasking.

Când tinereţea arde cu focul cel mai puternic, ne punem multe pietre în rucsac şi le ducem oricât de departe credem noi că le putem. Suntem pe laptop în timp ce ne creştem copilul, şi organizăm o partida de pescuit cu prietenii, evident în timp ce postăm toate astea pe Facebook. Că să descoperim locuri noi în oraşele în care trăim, avem nevoie de o aplicaţie cu Pokemoni, care culmea ne ţine tot cu nasul în telefon. Comprimăm paşi, comprimăm emoţii, trăim totul repede, şi toate doar de dragul de a le face pe toate.

Însă pe măsură ce timpul care ne rămâne devine din ce în ce mai puţin, realizăm că vrem să trăim nu că trebuie să trăim şi atunci învăţăm lecţia amară dar eliberatoare a renunţării. Renunţăm să mai fim ce trebuie, să mai trăim cinci vieţi, şi ne recucerim viaţa pe care o dorim. Cea în care simţim că suntem vii. Nu cea de pe Facebook în care toată lumea este într-un “Eden” contemporan.

Să poţi să te ocupi de un singur lucru odată e un lux, este un privilegiu, dar este singurul mod în care vei putea avea suficientă energie cât să contezi.

Cu cât realizezi mai devreme asta, cu atât îţi va rămâne mai mult timp pentru ţine, dar şi pentru ceea ce ai cu adevărat de făcut, în timpul în care ţi-a mai rămas aici.

Aşadar, ce alegeţi multitasking-ul sau monotasking-ul?

Petru Păcuraru a absolvit Academia de Studii Economice, secţiunea Managementul Afacerilor, a urmat un master în Project Management cu Asebuss şi Kenessaw State University şi multe alte programe de training naţionale şi internaţionale. A fost implicat în Aiesec pe perioada facultăţii iar mai târziu s-a alăturat Leaders în identificarea şi creşterea masei de oameni care vor produce schimbări în societate. În 2008 a urmat programul de 1 an al Aspen Institute – Young Leaders Program.
În prezent, Petru este antreprenor, consultant şi trainer acreditat ANC, conducând HPDI, fondator a diferite start-up-uri şi iniţiative în sfera educaţiei şi nu numai. Este consultant şi coach în project management, motivare, leadership, antreprenoriat şi proiecte complexe de dezvoltare.