Nici nu stiti cat de bogati sunteti!

In cautarea aurului, un om pleaca singur la drum, catre Nordul indepartat al Canadei… Va gasi, pana la urma, pepita, dar povestea nu este despre imbogatirea in sensul material comun, ci despre intalnirea sa cu mentorul providential, numit „Cautatorul de aur”. Metafora propusa in „Louis de pe batranul continent” exprima o idee simpla: excelenta durabila presupune capitalizarea constienta si transmisibila a experientei ca situatie din care suntem capabili sa extragem stiinta, invatamintele, lectia, facand vizibil ceea ce se ascunde vederii obisnuite. Cu cat ceea ce se afla ascuns este mai clar scos la suprafata, cu atat nivelul de invataminte este mai ridicat si mai capabil sa genereze valoare. Astazi, avem tendinta de a rezolva problemele cu idei care au fost interpretate empiric sau fara legatura cu realitatea.

Cautatorul de aur il face pe Louis sa vada invataturile ascunse in situatii, fiindu-i nu profesor, ci mentor. Louis invata mai mult din situatiile intalnite decat de la Cautatorul de aur, chiar daca acesta ii impartaseste propria cunoastere (deoarece a impartasi presupune din partea unuia sa ofere, iar din partea celuilalt sa refuze sau sa accepte).

Louis ii recunoaste rolul Cautatorului de aur pentru ca acesta din urma nu are o astfel de intentie. Nu vrea sa il invete cu forta sau ca sa-i demonstreze cate stie. Louis ii este indiferent, chiar daca ii poarta o oarecare afectiune. Prin indiferenta trebuie inteles ca nu-l judeca, nu are prejudecati in ceea ce-l priveste, nu vrea sa-i impuna nici o idee, nici macar prin deductie. Il ia asa cum e si se concentreaza asupra a ceea spune sau face Louis. Il face sa-si confrunte contradictiile, ramane tacut uneori sau pleaca, daca e nevoie. Nu-l intereseaza „relatia”, ci calitatea interactiunii (ceea ce se petrece intre ei, ceea ce se petrece intre Louis si evenimente, elemente, animale etc.) Calitatea acestei interactiuni va hrani, de fapt, extraordinara relatie dintre cei doi.

Mentori exista, dar trebuie sa accepti sa primesti de la ei… (nu vedem decat ceea ce mintea si spiritul nostru sunt dispuse sa vada…) Pentru asta, trebuie sa ne acceptam fricile si gandul ca nu suntem la inaltimea de „a sti totul”.

Cunoasterea nu este superioara experientei!

Cel mai mare rau pe care gandirea Occidentala l-a produs este convingerea ca „a sti” (cunoasterea) este superioara experientei. Iata de ce oamenii nu vor sa vorbeasca despre esecurile lor, nu vor sa le recunoasca. A cere ajutorul este considerat un semn de slabiciune (in vreme ce „a sti” inseamna putere). In Nordul Canadian, puterea suprema a cunoasterii n-are nici… o putere, doar experienta realitatii conteaza. Mergand in ritmul celui care a descoperit „drumul”, castigam timpul uceniciei sale, ceea ce ne da sansa sa mergem mai repede fara riscul unor esecuri…

„Consecintele cele mai importante ale acestui drum sunt relaxarea in fata evenimentelor si capacitatea de a descoperi daca situatia reprezinta o oportunitate sau nu. In ceea ce ma priveste, aplic aceste reguli «à la lettre»…”

Yves Richez

Mentoratul este, inainte de toate, o ipostaza umana si abia apoi una profesionala specifica. Prima menire a mentorului este sa-si transmita cunoasterea (ceea ce stie + experienta), „secretele” celui care le doreste. El este cel care va insoti o persoana neexperimentata prin spatiul/domeniul unde aceasta doreste sa-si implineasca visul. Asta deoarece mentorul este un catalizator de „visuri”. In management, aceasta se numeste viziune. Pentru ca visul sau viziunea nu sunt de fapt decat imaginea realitatii pe care dorim sa o implantam in realitate.

Libertatea, ca desprindere de dogme

Libertatea (liberitas) inseamna capacitatea de a ne elibera de constrangeri. Or, singurele conditionari pe care le au firmele sunt cele pe care si le-au creat singure prin inducerea de idei si/sau prin departarea dintre idei si realitate.

Companiile care reusesc pe termen lung isi cultiva inainte de toate supletea de a se adapta. Daca un proces nu are supletea pe care o anumita situatie o impune, el trebuie sa se adapteze. Or, in cele mai multe cazuri, se conserva procesul si se rateaza sansa pe care situatia (circumstanta) o avea ca potential. Miza este sa se defineasca un ansamblu de procese suple, „inteligente”, bazate pe realitate si sa se evite dogmele. Asta inseamna „libertate” intr-o companie, aptitudinea de a schimba, a transforma, a renunta la un proces atunci cand acesta nu corespunde realitatii si oamenilor.

Libertatea este proportionala cu aptitudinea de a se desprinde de normele de gandire care guverneaza o societate, un sistem. Iar un lider asta trebuie sa faca: sa se detaseze de norma pentru a deschide calea spre viziunea sa!

Orice persoana este in stare sa extraga invataminte din experienta, in speranta unei imbogatiri sigure (existentiale si/sau profesionale si/sau financiare si/sau istorice)… Iata cateva exemple: Leonardo da Vinci, Einstein, Dale Carnegie, Steve Jobs, Bill Gates, Freud, Howard Gardner, Solomon Marcus, Michael Faraday, Antoine Lavoisier, Thomas, Platon (si alte zeci de mii de oameni). Fiecare dintre ei, pornind de la o observatie, a realizat un produs, un concept, o teorie, o masina, un sistem de operare, o ecuatie etc., care a avut impact asupra a milioane de persoane din mai multe (zeci) de generatii. Toti, fara exceptie, au plecat de la o situatie observata, apoi au relevat „ceva” important. Ulterior, s-au straduit sa-si reproduca realizarea cu maximum de eficacitate si minimum de „pierderi” fata de situatia initiala. Daca pentru o masina, procesul functioneaza destul de bine (pentru ca masina e usor de evaluat si imbunatatit, fiind reala si avand contact cu realitatea), o idee poate avea dificultati in evolutie, pana sa se inchege. Dar nimeni nu spune ca e usor sa… te „imbogatesti”.

* „Louis de pe batranul continent” – Editura Spandugino, 2009,
Publisher: Lavinia Spandonide, Presedinte Importator Volvo in Romania
traducere si redactare Rodica Nicolae