Nu Harap-Alb e eroul, ci Craiul! Cum influenţează managerul succesul unui training

Sunt alte situaţii, însă, când schimbarea nu este deloc evidentă. Şi asta nu pentu că ar fi subtilă, ci pentru că lipseşte cu desăvârşire. După un training de managementul conflictului am fost surprins să văd aceleaşi probleme la participanţi… practic nici unul dintre lucrurile asumate nu se întâmplase.

Sunt trainer intern şi livrez în fiecare an câteva sute de ore de training pentru câteva sute de participanţi. Din păcate cele două situaţii de mai sus sunt într-un dezechilibru nesatisfăcător, cel puţin pentru mine, primele fiind considerabil mai rare decât cele din urmă. Şi cum îmi doresc ca prin ceea ce fac să am un impact cât mai mare, am decis să aprofundez logica acestei stări de fapt căutând eroii (şi nu vinovaţii, aşa cum ne-ar îndruma reflexul).

Telefonul care a făcut diferenţa
Un punct de pornire a fost tocmai răspunsul la întrebarea „ce fac diferit oamenii care se schimbă în urmă unui training?”. Ipoteza mea a fost că participanţii care au succes după training sunt mai responsabili şi mai conştiincioşi faţă de propria dezvoltare. Dar, surpriză! Ce am descoperit m-a descurajat puţin: de fapt, nu există nicio diferenţă între participanţii care aplică şi participanţii care nu aplică lecţiile din training. Şi unii, şi alţii sunt la fel de buni profesionişti, au rezultate similare şi sunt percepuţi ca fiind oameni responsabili.

Aşadar, după o perioadă lungă de scărpinat în cap, am fost tentat să renunţ la demersul meu…mai ales că alte proiecte deveneau prioritare. Asta până când soluţia „m-a lovit” când mă aşteptăm mai puţin:

La finalul unei zile de training, unul dintre participanţi m-a rugat să îl iau cu maşina şi să îl las la hotelul unde era cazat. Nici nu am plecat bine din parcare, că i-a sunat telefonul. Absolut fără nicio intenţie, am fost părtaş la conversaţia sa. Din ce am auzit, mi-am dat seama că cel care sunase era chiar managerul său, care vroia să ştie cum a fost cursul. Şi atât. Singurul motiv pentru care sunase.

După ce cursantul a închis, l-am întrebat dacă aşa face de obicei şeful său, respectiv dacă îl sună să îl întrebe despre training. Şi da, se pare că sunatul era chiar un ritual la sfârşitul fiecărui training. La fel ca şi întâlnirea de a două zi, în care cursantul trebuia să îi povestească ce a învăţat, ce vrea să facă diferit şi ce nevoi de susţinere are. Chiar şi şedinţele periodice în care omul nostru relata sau exemplifica progresul făcut în implementarea …

Citiţi articolul integral pe hrmanageronline.ro.