Nu te opri niciodată din învăţat!
Pleska are un CV impresionant: a lucrat o perioadă îndelungată în domeniul privat, în cadrul unor organizaţii importante din domenii care nu au nicio legătură: berărie, panificaţie, ciment, lactate, construcţii, retail, FMCG, trei dintre companii au fost dezvoltate şi conduse chiar de el în România. Însă acum îşi doreşte o funcţie la stat. Proiectul Guvernului de la Bucureşti, legat de angajarea de management privat în companiile statului, l-a atras din prima clipă. Aşa că belgianul nu a stat prea mult pe gânduri şi şi-a depus candidatura pentru funcţia de CEO al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR). În prezent, se află pe lista scurtă, de şapte persoane, care ar putea ocupa această poziţie. „Manager privat la stat este un proiect care m-a atras, prin noutatea demersului. Nu am întâlnit în Europa un proiect asemănător, în care managementul să fie deschis unei largi participări internaţionale”.
I-a cunoscut pe unii dintre faimoşii oameni de business ai planetei
Pleska a absolvit Universitatea Fucam, una dintre cele mai renumite institute de învăţământ superior din Belgia, ţara sa natală, unde a urmat două specializări: economie şi resurse umane. În 2006, CEO-ul a fost unul dintre cei 5.000 de aplicanţi ai Stanford California, pe unul dintre cele 50 de locuri eligibile la master. A absolvit Masterul în Ştiinţe şi Managament. „Unul dintre proiectele cu care mă mândresc este cel care a dus la o îmbunătăţire a sistemului de reducere a mortalităţii cardiovasculare. La Stanford, am avut onoarea de a-i cunoaşte şi a discuta cu unii dintre faimoşii oameni ai planetei, începând cu CEO-ul Google, fondatorul Nike sau Ben Bernanke, şeful Trezoreriei SUA”, spune cu mândrie Pleska.
Nu dintodeauna s-a visat la conducerea unei companii. În copilărie, Benoit şi-ar fi dorit să se facă pilot.
De altfel, a şi experimentat această meserie în adolescenţă, când, luat de val, a urmat cursurile Belgian Air Cadet, devenind astfel pilot de planor. „Instructorul meu a fost căpitanul Michel Duvivier, poreclit Big Moustaches. Pilota un Mirage V şi era unul dintre cei mai buni piloţi pe zboruri demonstrative din generaţia sa. Deşi îşi iubea meseria, iar aviaţia a fost viaţa lui – murind la bordul celebrului Mirage V negru, în timpul unui zbor la un miting aerian, în 1988, instructorul m-a sfătuit să nu urmez această carieră. Mi-a spus că puţini piloţi reuşesc să zboare mai mult de 100 de ore pe an, aşa că meseria de pilot nu-mi va oferi maximum de satisfacţie profesională. El a intuit probabil ceea ce eu aveam să descopăr mai târziu, faptul că pentru mine un job este o provocare, nu sunt mulţumit să bifez opt ore de lucru”, susţine cu tărie CEO-ul.
Primul job: analist financiar la Comisia Europeană
Încă de la începutul carierei, Pleska a ţintit cât mai sus. Prima slujbă a fost într-una dintre instituţiile Uniunii Europene, unde a obţinut un post de analist financiar pentru programul Tempus. Însă Benoit a lucrat aici o perioadă extrem de scurtă, după doar o lună de zile renunţând la acel post. „Nu mi s-a părut deloc interesant. Decizia mea a provocat un şoc, pentru că toţi îmi spuneau ce lucru extraordinar era să lucrezi la Comisia Europeană şi cât de greu era să obţii o slujbă acolo. În plus, la acel moment, în Belgia era criză de locuri de muncă şi asta făcea cu atât mai dificil să reuşeşti să te angajezi imediat după terminarea facultăţii. Uimirea a fost şi mai mare când apropiaţii au aflat că slujba pentru care am renunţat la postul de la Comisie era remunerată cu 30% mai puţin”, adaugă Pleska. După această experienţă, CEO-ul s-a angajat în cadrul companiei Puratos, lider global pe piaţa premixurilor pentru industria de panificaţie. Acest job a fost şi primul cu adevărat important pentru Benoit. Dincolo de slujba în sine, foarte interesant a fost procesul de recrutare. Pentru poziţia pentru care angajau căutau o persoană cu vârsta de 35-40 de ani, iar Benoit avea atunci doar 24 de ani. Mai mult decât atât, a dat 17 interviuri înainte de a fi „apt” pentru acest job.
„Poţi face lucruri extraordinare, cu condiţia să fii parte dintr-o echipă competitivă”
Fiecare post din cariera CEO-ului a însemnat, practic, o nouă etapă din viaţa acestuia. „Puratos a însemnat pentru mine locul în care am reuşit să conving că o reţetă unitară vinde mai bine produsul decât 100 de variaţiuni pe aceeaşi temă. La momentul la care m-am angajat aici, ciabatta era o specialitate italienească. Când am plecat, ciabatta intrase în mentalul colectiv”, spune cu mândrie CEO-ul. Apoi a urmat experienţa Interbrew: a construit un lider, a creat o reţea de distribuţie a berii, cu care se mândreşte şi acum. La Danone, a reuşit să convingă acţionarii concernului francez că pentru România cea mai bună soluţie de a intra în piaţă este construcţia de la zero a afacerii şi nu aşteptarea unei oportunităţi pentru o achiziţie, iar la Holcim, unirea sub un singur brand a tuturor produselor gigantului mondial şi faptul că managementul a avut încredere să dezvolte proiectul-pilot în România a însemnat o demonstraţie de încredere în abilităţile şi competenţele lui Benoit. „Nu doar slujbele din domenii diferite au fost importante pentru evoluţia mea profesională şi personală. Masterul la Stanford a reprezentat o oportunitate extraordinară pentru a înţelege că, indiferent de domeniul în care te pregăteşti, poţi face lucruri extraordinare, cu condiţia să fii parte dintr-o echipă competitivă. La Stanford, în timpul unui curs de biotehnologie am fost implicat într-o echipă multidisciplinară pe un proiect care avea ca obiectiv rezolvarea unei chestiuni din domeniul medical. Prima provocare a fost aceea de a-i recruta pe membrii grupului, deoarece aceasta presupune analiza multor puncte de vedere. A doua provocare a fost cea legată de buna organizare a grupului, format din şapte persoane dintre care doar două erau medici de profesie. Grupul nostru a fost cel mai productiv din perspectiva patentelor obţinute (recunoaştere oficială n.r.). Am obţinut trei patente, dar cea mai mare bucurie pentru mine a fost când am aflat că unul dintre membrii grupului nostru a devenit asistent la Catedra de Biotehnologie a Universităţii Stanford. Pentru universitate, acest lucru ar putea însemna un om care ar putea face o descoperire majoră în domeniul medical în următorii 10-15 ani”, adaugă CEO-ul.
Curiozitatea şi perseverenţa i-au adus succesul
Curiozitatea şi perseveranţa au fost în cazul lui Benoit elementele-cheie care l-au ajutat să îşi construiască o carieră de top şi care, iminent, i-au adus succesul. „Sunt un căutător permanent al celor mai bune practici în domeniile în care lucrez şi în industriile de vârf. Permanent caut, compar şi încerc pe cât posibil să descopăr ce este transferabil în business-ul de care mă ocup şi să transfer. Perseverenţa este necesară, deoarece în fiecare sector economic şi industrie există o anumită inerţie la schimbare, oricât de mică ar fi aceasta. Dacă nu eşti perseverent, nu ajungi să pui în aplicare strategia pe care îţi bazezi dezvoltarea companiei”, susţine Pleska.
În viziunea specialistului, succesul este influenţa pozitivă pe care reuşim să o avem asupra oamenilor cu care lucrăm sau cărora la un moment dat le suntem şefi. „În vara aceasta, în timp ce mă aflam într-un mall în Capitală, m-am trezit în faţa mea cu un om care mi-a întins mâna. Era însoţit de fiul său. Nu l-am recunoscut imediat, aşa că l-am întrebat de ce. Atunci, bărbatul din faţa mea mi-a spus că i-a vorbit fiului său că, atunci când ne vom vedea, îmi va mulţumi, pentru că i-am schimbat viaţa. Mi-a amintit că lucra într-o filială din provincie când l-am recrutat şi i-am cerut să se mute în Bucureşti. S-a mutat şi, între timp, s-a dezvoltat, şi-a creat propria firmă. Asta înseamnă succes”.
Cu toate că are foarte multe responsabilităţi la locul de muncă, Benoit a menţinut întotdeauna un echilibru între viaţa profesională şi cea personală. „Când eşti expat şi te muţi frecvent dintr-o ţară în alta, unul dintre avantaje este acela că petreci mai mult timp în compania familiei, ca să te adaptezi la noua situaţie. Am interacţionat la un moment dat cu un om care a cunoscut un important succes profesional, dar care, odată ieşit la pensie, era un om foarte singur, iar pentru mine acesta nu a fost un model de succes”, povesteşte Benoit. Acesta a încercat totdeauna să-şi organizeze viaţa alături de familia sa, soţia şi cei doi copii, şi încercă să aibă în România viaţa pe care ar fi avut-o în Belgia. A învăţat româneşte, pentru a nu avea bariere de comunicare, merge la teatru, filme, shopping, face sport. „O viaţă normală, ca în orice ţară normală”, mai spune el.
Deşi Benoit nu a avut un mentor, recunoaşte că a fost extrem de norocos să întâlnească oameni extraordinari de interesanţi. Primul său business lunch a fost cu familia Barilla, cei care deţin brandul de spaghete. De foarte tânăr, a fost propulsat într-o lume extraordinar de interesantă, cu o multitudine de antreprenori care au modificat industrii întregi şi a învăţat extraordinar de mult din contactele cu aceştia. În timpul studiilor, Benoit a primit un îndemn pe care îl preţuieşte şi acum: „Un homme est autant de fois un homme qu'il connait de langues” – acesta semnifică faptul că viaţa este un continuu proces de învăţare, de cunoaştere, atât a noastră, cât şi a altora.
Articol preluat din Revista Cariere de noiembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici