Oare chiar putem trai si fara inovatie?!
Am auzit intrebarea si raspunsul de mai sus acum multa vreme. Nu conteaza de la cine, ci faptul ca mi-au ramas adanc intiparite in minte. Au legatura cu schimbarea, cu nevoia de schimbare, cu faptul ca noi, oamenii, avem nevoie de un factor declansator exterior care sa ne faca sa vedem cu adevarat cum miroase viata noastra: a trandafiri sau a toaleta. Si daca tot vorbim despre schimbare si despre existenta unui factor exterior, nu cred ca exista in tara cineva care sa nu fi "beneficiat" de reevaluarea vietii personale si profesionale din perspectiva "brizei" economice. Cand acest factor exterior ne-a scuturat si ne-a luat la intrebari, cei mai multi dintre noi ne-am suparat.
Am citit de curand intr-un articol ca mai mult din jumatate din PIB-ul Statelor Unite ale Americii este realizat de industrii si companii care au activitati strict legate de inovatie tehnologica. Aparent, factorul esential in aceasta economie a celui de "al treilea val" (dupa cum descria lumea de astazi Alvin Toffler) este permanenta inovatie, nevoia de a reforma toate sistemele celui de al doilea val.
Haideti sa analizam putin nevoia de inovatie in Romania. Tot romanii au un proverb aparent aplicabil si la inovatie: "Tara arde si baba se piaptana!". Se mai spune si ca "sunt lucruri mult mai importante pentru noi decat inovatia. Aia merge la americani!". De ce la ei "da" si la noi "ba"? De ce nu avem uriase parcuri tehnologice, centre de cercetare, laboratoare de nanotehnologie, biomecanica sau inginerie spatiala? Sau macar o reforma adevarata in educatie? Dincolo de lipsa banilor, problema consta si in lipsa ingredientelor critice pentru inovatie.
Pentru ca inovatia presupune:
- gandire pe termen lung (si nu doar gandire, ci si efort continuu construit pe o stare de stabilitate);
- efort rational disciplinat;
- acces la informatie – conectarea la date, perspective si creiere noi.
De ce cred ca noua ne e greu sa inovam? Nu pentru ca ne lipsesc banii, ci pentru ca, aparent, ne lipsesc toate celelalte ingrediente. Nu putem gandi pe termen lung. Intre anii ’70 si ’90, eram tinuti ocupati cu gandul la ziua de maine, nu la cea de peste 30 de ani: statul la coada, greutatea utilizarii transportului in comun, procurarea alimentelor. Intre anii ’90 si 2008, un alt sistem ne-a aratat ca banii si averile se fac "peste noapte", ca proprietatile isi dubleaza valoarea peste vara, ca joburile se schimba de la an la an. Cum am putea sa gandim pe termen lung? Cati au gandit pe termen lung cand s-au imprumutat pana la limite de 80% din venituri pentru a cumpara apartamente la preturi mai mari decat cele din capitale respectate ale lumii? Ironia face ca singurul lucru pe termen lung din toata treaba sa fie creditele. Da, pe 20, 25 sau 30 de ani.
Cum stam cu efortul rational disciplinat? Destul de greu. Pentru ca romanii gandesc emotional. Este primul lucru pe care mi-l spun majoritatea expatriatilor sau a romanilor intorsi dupa mai mult de zece ani in tara. Ca nu reusim sa facem diferenta intre sarcina si persoana. Ca amestecam permanent emotiile in procesarea rationala. Mai avem si aici de lucru.
Cum stam cu accesul la informatie, perspective si creiere noi? Din pacate, criza ne tine mai mult la serviciu, ne face sa iesim mai putin cu prietenii la o terasa sau restaurant (e prea scump), ne face sa ne ducem cum putem mai repede acasa ca sa ne luam copiii (ceea ce e bine!) mai mult in brate (in incercarea de a gasi ceva siguranta in viata noastra) si, in general, ne "ajuta" sa ne izolam, tocmai cand poate aveam mai multa nevoie de contacte si perspective noi in viata noastra. Macar pentru a realiza ca nu suntem unicii in dilema si ca altii au gasit deja solutii la aceeasi problema (altii au trecut prin mai multe crize decat noi).
Cum sa fim buni in inovatie, cand noi excelam la exact opusul (tot cu "atie" se termina) – improvizatie? "Pune-i o saiba, strange-o cu o sarma, ca ne tine pan’ la vara!".
Din fericire, o solutie simpla este sa inveti de la cei care stiu cum se inoveaza. De la cei care au creat sisteme de inovatie. Unul dintre inovatori este Edward de Bono. Unul dintre sistemele de inovatie este si sistemul Six Thinking Hats. Sistemul acesta rezolva trei din trei probleme – te invata cum sa gandesti disciplinat rational administrand emotiile, te invata cum sa colectezi date si informatie, te invata cum sa te conectezi cu alte perspective si creiere folosind potentialul de grup. Nu in ultimul rand, te invata sa formulezi corect intrebarea sau problema. In felul acesta, poti schimba perspectiva cu una de termen lung. Un exemplu ar putea fi: "Ce anume trebuie sa fac diferit astazi pentru ca viata mea si tara in care traiesc sa arate si sa miroasa ca o sera de trandafiri infloriti, peste 30 de ani?"