Succesul de peste noapte vine in 7 ani

În facultate era un student ca oricare altul. Faptul că a fost respins la primul interviu de angajare din viața lui nu l-a descurajat. A creat un site pe care utilizatorii să poată urmări fişiere video, să poată încărca filmuleţe create chiar de ei sau să asculte muzică. L-a numit Trilulilu (ca în expresia Trilulilu corocodilu’) şi l-a lansat. Biriș e cofondatorul LiveRail, oficial, firma românească din domeniul tehnologiei cu cel mai valoros exit din istorie: 500 de milioane de dolari.

De calculatoare a fost pasionat de când se știe. Avea 10 ani când verii lui şi-au cumpărat un PC 286, de care s-a îndrăgostit, pur şi simplu. Abia aştepta să se joace şi să înveţe lucuri noi. Imaginaţi-vă că acel PC avea mult mai puţină putere de calcul decât smartphone-urile din ziua de azi. Pasiunea lui s-a accentuat mai târziu când, pe la 16 ani, a început să ia contact cu internetul și să înveţe singur să construiască site-uri web. N-ar spune că a excelat la vreo materie în şcoală, însă a căutat să fie bun la acele lucruri de care era pasionat, fapt care s-a dovedit de ajutor mai târziu.

Drumul visat? Lumea fascinantă a advertisingului”

Ce profesie își imagina că i se potriveşte? Voia să lucreze în Publicitate. Urmărea reclamele de la televizor şi își închipuia cât de interesant este procesul de creaţie din spatele lor. Îi admira mult pe oameni ca Bogdan Naumovici, care pe atunci lucra la Leo Burnett, pe care îl consideră şi astăzi unul dintre cei mai creativi publicitari de la noi.

După ce a învăţat să facă site-uri web, și-a imaginat că va deveni designer într-o agenţie de publicitate, şi chiar a fost la un interviu pentru un job, care s-a dovedit a rămâne și singurul interviu pe care avea să-l dea vreodată. A fost respins, pe motiv că nu avea skill-urile necesare.

Citește și Românul care înfruntă moartea pe Acoperişul Lumii

Departe de a-l deziluziona, acest eşec l-a ambiţionat, așa că a decis să fie freelancer și să facă bani pe cont propriu. În scurt timp, avea propria agenţie web, iar mai târziu, coincidenţă sau nu, avea să obţină majoritatea veniturilor chiar din publicitate. În acest fel, a luat contact şi chiar a lucrat în nenumărate proiecte creative, chiar cu agenţiile de publicitate pe care le admira atât de mult. După ce a absolvit Facultatea de Studii Europene la Universitatea Babeş Bolyai în 2006, a urmat cursurile unui masterat în publicitate la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din Cluj-Napoca.

De la Crocodilul-șef la CEO-ul Zonga

Pe Andrei Dunca îl știa din gimnaziu. Urmau aceeaşi şcoală în Gherla, localitatea în care s-au născut. Părinţii lor se cunoşteau, au fost colegi de liceu şi au avut ocazia să se întâlnească în diverse împrejurări. Mai târziu, când s-au mutat la Cluj, în timpul facultăţii, au reluat legătura şi au decis să lucreze împreună ca să dezvolte site-uri web. Dunca era un programator foarte bun, iar Biriș era bun la design, aşa încât, lucrând împreună, puteau crea proiecte bunicele pentru piaţa externă.

După câţiva ani de dezvoltat proiectele altora, și-au dorit să dezvolte produse proprii. S-au uitat la ce anume lipseşte din piaţa online din România, cam care ar fi oportunitatea şi potenţialul unui proiect.

„Ne-am dorit să creăm o comunitate în care utilizatorii români să poată încărca fişiere de orice fel, pe care să le împartă cu prietenii. Nu ne-am aşteptat deloc să aibă succesul pe care l-a avut. Cred că în mare parte s-a datorat unui produs bine făcut, bine localizat şi lansat la momentul propice pe piaţă, când nu existau alte astfel de proiecte. Sincronizarea a fost foarte bună.” Trilulilu are în prezent o echipă de 12 oameni, de la programatori şi designeri la echipa de vânzări de publicitate.

Zonga s-a născut că urmare a unei oportunităţi pe care au văzut-o în piaţă, dar şi din dorinţa de a monetiza audienţa mare pe care Trilulilu o avea la momentul respectiv. „În 2010 nu exista niciun alt serviciu de muzică pe bază de abonament, iar costul pentru download-ul unei singure melodii era de 1 euro.” S-au întrebat cine în România n-ar prefera să plătească 3 euro pe lună pentru toată muzica din lume, în loc să dea 1 euro pentru fiecare melodie. La momentul respectiv Trilulilu era cel mai vizitat site românesc având peste 3 milioane de vizitatori unici, lunar.

Nu ştiau cum să îl monetizeze altfel decât prin publicitate. Se gândeau că, dacă reuşesc să determine chiar şi un procent mic din aceşti utilizatori să plătească un abonament lunar pentru muzică, proiectul ar fi de succes. „Foarte multă lume ascultă muzică pe site, aşa că ni s-a părut natural să pornim acest serviciu de muzică pe bază de abonament.” Au avut de negociat contracte de drepturi de autor cu toate casele de discuri internaţionale, care nu considerau atunci România ca fiind o piaţă prioritară pentru ele.

Optimism și spirit antreprenorial moștenite

Spiritul antreprenorial l-a moștenit de la mama sa, care era expert contabil şi care s-a ocupat de diverse afaceri. O ajuta la redactat contracte, la introducerea facturilor în softul de contabilitate, la depunerea banilor în bancă şi la tot felul de alte task-uri mici care mai târziu s-au dovedit a-i fi utile. A învăţat din adolescenţă care sunt lucrurile de bază în ceea ce priveşte partea administrativă a unei afaceri. De la ea a învăţat cum se administrează un business, cum să profite de oportunităţi sau cum să nu se lase doborât de eşecuri. „Mama e o persoană molipsitor de optimistă şi perseverentă. Chiar dacă a avut multe suişuri şi coborâşuri, nu s-a lăsat niciodată doborâtă de probleme. Am avut de învăţat foarte mult de la ea.”

Cunoştinţele mai avansate le-a acumulat pe parcurs şi multe lecţii le-a învăţat din greşeli. „Fiind o firmă mică, am fost nevoit să mă ocup de toate aspectele care ţineau de buna funcţionare a acesteia: de la contracte la facturare sau orice ţine de partea administrativă. Pot zice că, în afară de partea cu adevărat tehnică, programare sau administrare de servere, unde nu am avut niciodată cunoştinţe avansate, am făcut toate job-urile existente acum în firmă.”

Dacă a fost nevoie să se ocupe de customer support, a făcut-o. Dacă a fost nevoie să se ocupe de vânzări, a făcut vânzări. A venit de sute de ori de la Cluj la Bucureşti, fie cu trenul, fie cu maşina sau cu avionul pentru a se întâlni cu agenţiile de publicitate şi să încerce să le convingă să cumpere publicitate pe Trilulilu.

„În primul an nu am prea reuşit conving pentru că «Trilulilu» nu suna deloc serios. Ţin minte că am făcut doar 5.000 de lei în primul an de activitate, bani care nu acopereau nici măcar o parte din costurile lunare.”

Lecţia cea mai importantă pe care a învățat-o însă ca antreprenor e că oamenilor nu le este, de fapt, frică de responsabilitate. „Când eşti la început, ai senzaţia că mai bine faci tu totul decât să dai altcuiva să facă. Asta, fie dintr-o teamă falsă că altă persoană nu va face lucrurile la fel de bine, fie dintr-o dorinţă de a-i proteja pe oameni de prea multe responsabilităţi. Mi-am dat seama însă că oamenii îşi doresc să aibă responsabilităţi, pentru că asta îi ajută să crească. Totodată, e normal ca ei să mai şi greşească, pentru că altfel n-ar ajunge să înveţe lucruri importante. Senzaţia de «letting go» e una dificilă, mai ales când vorbeşti despre un produs la care tu ai lucrat în cea mai mare parte a timpului. În momentul în care am reuşit să las echipa să crească şi să se descurce şi singură, am văzut cele mai importante rezultate.”

LiveRail: 7 ani, 170 de angajați, venituri de circa 100 de milioane de dolari anual

Pentru platforma LiveRail, achiziționată de Facebook în vara acestui an, Biriș și Dunca s-au alăturat lui Mark Trefgarne. Pe Trefgarne l-au cunoscut prin businessul de web design, compania acestuia fiind unul dintre principalii lor clienţii externi, pentru care dezvoltaseră zeci de proiecte web. După ce au lucrat împreună câţiva ani și au dezvoltat o relaţie de încredere reciprocă, Trefgarne a venit cu ideea dezvoltării unei tehnologii de video advertising. „Se întâmpla într-o perioadă în care nici măcar

YouTube, cel mai mare site de video, nu avea implementată o astfel de tehnologie la nivel global.
Nu după mult timp, LiveRail a început să crească, iar Andrei Dunca a decis să se mute la Londra ca să se poată dedica exclusiv acestui proiect, iar Biriș a rămas în România să conducă mai departe Trilulilu. Un fond de investiţii a fost interesat să ajute LiveRail să crească şi mai mult, fapt care a dus în cele din urmă la mutarea întregului business în SUA, la San Francisco, în Sillicon Valley. Deși cu toții ne-am dori să aflăm detaliile despre modul cum au decurs negocierile cu Facebook, Biriș spune că nici ei nu au știut cine va fi cumpărătorul, până în ultima clipă. Secretul a fost păstrat cu sfințenie, de teama că orice zvon ar fi putut afecta bunul mers al deal-ului.

În prezent, Biriș își consumă cea mai mare parte din timp cu Zonga. Pe lângă dezvoltarea pe care o ţintește în țară, Biriș vrea să ducă Zonga şi peste hotare, iar aceasta este una dintre cele mai mari provocări. „Pe lângă partea de adaptare a produsului, fiecare ţară are specificul ei, atât din punct de vedere cultural sau muzical, cât şi al puterii de cumpărare a populaţiei. Atât produsul, cât şi oferta trebuie adaptate.

O pauză de la business? Ce mai probabil, plictisitoare

Sergiu Biriș simte că, atâta timp cât va avea parte de provocări şi va fi pasionat de ceea ce face, își va dori să continue, indiferent de vârsta pe care ar avea-o. S-a gândit la o posibilă retragere, la un „downshifting” ori la o pauză de 1 an, însă își dă seama că s-ar putea ca o pauză să îl plictisească mult prea repede. Simte că are încă puterea să facă foarte multe lucruri în continuare.

„Pe termen lung, în funcţie de timpul pe care îl voi avea, îmi doresc să investesc sau să mă implic şi în alte startup-uri şi să ajut alţi antreprenori să-şi dezvolte propriile afaceri. Sunt foarte mulţi tineri talentaţi în România, care nu au avut şansa sau poate curajul de a-şi pune ideea în practică. Îmi doresc într-un fel sau altul ca pe viitor să-i pot ajuta să pornească la drum.”

Un business etic în România?

Provocarea să conduci un business de conţinut muzical, pe bază de abonament, într-o ţară în care pirateria este la ea acasă, e mare. Biriș crede că rolul unui serviciu ca Zonga este şi unul de educare a pieţei şi acest lucru este, în sine, o satisfacţie. „Vedem cum, încet dar sigur, reuşim să schimbăm anumite comportamente de consum. Nu ar fi crezut nimeni acum câţiva ani că românii vor plăti pentru muzica online, însă acest lucru se întâmplă, iar, în timp, bulgărele cel mic se va transforma într-o avalanşă.”

Sergiu Biriș spune că poţi să realizezi ceea ce îţi doreşti atâta timp cât eşti perseverent şi pui pasiune în ceea ce faci. Oricine se poate da bătut după 2-3 încercări nereuşite, însă diferenţa o fac cei care, contrar tuturor aşteptărilor, merg mai departe şi reuşesc.