Un compromis în carieră: manager privat, la stat

Primele conflicte între managementul privat și miniștrii în funcție au fost reprezentate de CFR Infrastructură și Tarom despre care s-a tot scris. De altfel, la Tarom a urmat o succesiune de numiri și demisii în condițiile în care compania înregistrează în continuare pierderi uriașe. Și totuși de ce acceptă manageri cu experiență internațională posturi la companii ale statului român?

„Probabil că se gândesc din perspectiva țărilor de unde vin. Poate că ei chiar cred în schimbare și realizează în timpul procesului că nu e chiar așa și obosesc încercând. Sau pur și simplu se adaptează și ei la modul de lucru” afirmă Loreda Dragomir, headhunter Kiembaum România.

Sotiris Karagiozidis, headhunter cu experiență pe piața din România, declară că nu a făcut recrutări pentru companiile de stat dar crede că explicația e oarecum simplă și se întâmplă în mai toate țările în care statul deține companii mari. „Vă spun că lucrurile nu se întîmplă doar în România. Dacă analizăm 80% din sectorul public, din toată lumea, chiar și în țări în care ai crede că nu se întâmplă, de fiecare dată va fi cineva care să pună mâna pe telefon de la un minister sau mai știu eu de unde, prin care să spună «trebuie să faci asta». Și în Grecia avem aceeași problemă. Companiile de stat nu sunt direct conectate cu piața”.

Loreda Dragomir, headhunter Kiembaum România spune că s-a ocupat de un singur proiect de recrutare a unui manager pentru Complexul Energetic Oltenia din Târgu-Jiu, în 2011, care, în opinia sa „a fost o glumă proastă”.

„Poate că a fost și conjunctura sau poate că nu știu…Cert e că am început de la anumite criterii care priveau descrierea postului și plaja salarială și s-a ajuns la cu totul și cu totul altceva, pentru că de fiecare dată mi se cerea să schimbăm, să căutam altfel de candidați. În condițiile în care începi o căutare, ți se cer anumite criterii de selecție, viziune și strategie, ți se spune că nu contează cât are salariul dar să aduci manageri internaționali. I-am pus pe oameni pe avioane și s-a ajuns la concluzia că sunt prea scumpi: de la un salariu de 10.000 de euro al directorului din Polonia de la CEZ sau peste 10.000 al directorului RWE din Germania s-a ajuns la un salariu dacă se poate în marja de 3000-4000 de euro și într-un final, a rămas cel care deținea poziția respectivă pentru că s-a ajuns la un salariu pe care nimeni din străinătate nu l-ar fi acceptat”.

E bine pentru un manager să accepte un job la stat?

Cei care de regulă se înscriu în cursa pentru aceste posturi sunt oameni cu rezultate dar care, în companiile de stat, o dau pur și simplu în bară. Cauza ar fi, potrivit headhunterilor, interesele politice, iar cei care știu și care vor să facă management nu pot lucra în aceste condiții. Rezultatele le vedem: sunt manageri care plătesc pentru că sunt implicați în tot felul de scandaluri și de cele mai multe ori fără voia lor.

Sotiris Karagiozidis spune că nu este în favoarea unui astfel de pas în carieră, de a lucra pentru companiile de stat dar, afirmă că a întâlnit și persoane „strălucite” care lucrează la stat. „Eu cred că în sectorul de stat din România, chiar dacă mai are multe din semnele trecutului, vin generațiile noi. Nu știu câți ani va dura procesul acesta sau dacă va însemna cu adevărat o schimbare dar, cu siguranță, sunt multe minți strălucite care lucrează în sistemul de stat. Deși imaginea despre oamenii aceștia e cu totul alta.”