Vietnam – o destinatie mult asteptata (Partea a III-a a calatoriei lui Joaquin Bonilla)

Ideea a fost de a vizita Vietnam intr-o foarte scurta excursie, 2 nopti…suficient timp pentru a vedea Halong Bay cu pesterile si peisajele sale impresionante. De aceea, cea mai buna optiune a fost sa raman la Hanoi in loc de Ho Chi Min, oras, care a fost cu totul nou si surprinzator pentru mine. Asteptarile mele erau mari, iar experienta a fost oarecum interesanta, complicata… rea? Nu, nu rea, dar am invatat multe!

Zborul din Hong Kong nu a fost deloc dificil, de fapt, trebuie sa recunosc ca liniile aeriene din Vietnam sunt cool, vii cu frumosi insotitori de bord imbracati tinute traditionale. Mancarea a fost la fel de buna ca si zborul; revista liniei aeriene promitea un loc plin de mister, aventura si peisaje incredibile.

Intr-un final avionul aterizeaza si incepe adevarata experienta vietnameza…un aeroport cu un aer foarte comunist. Mi-am adus aminte de perioada in care am calatorit cu parintii in Romania anului 1980… acelasi sentiment. In sfarsit am iesit la aer curat, greu de respirat insa, datorita motocicletelor in numar mare ale locuitorilor care isi asteptau prietenii sau persoanele iubite la aeroport. Am urcat in taxi si apoi a inceput experienta orasului Hanoi. Stiu ca in jurul oricarui aeroport din lume lucrurile nu arata grozav, dar m-am intrebat sincer, daca oare orasul va fi la fel? Mmmm… DA!

Read this story in English

Haos si trafic ar fi pe scurt descrierea, iar acest lucru poate fi la fel ca in orice oras. Insa, in afara de masini, biciclete, motociclete care carau intregi familii, copii a fost pentru prima data cand am vazut oameni care mergeau pe autostrada, amestecandu-se cu masinile. Tot aici am vazut persoane care schimbau numere de telefon intre ele, poate chiar stabileau o intalnire in plina viteza a unei autostrazi. Nu pot sa neg ca la inceput aceasta agitatie m-a amuzat, dar apoi a devenit stresanta si apoi extrem de obositoare…

Speranta mea ca aceasta experienta vietnameza sa se imbunatateasca aproape ca disparuse, dar dupa o ora, taxi-ul a urmat un drum mai retras si in sfarsit… paradis!
Atunci cand faci o rezervare la un hotel de lux in Vietnam, conceptul de lux capata o noua semnificatie, pornind de la servicii, design si totul din jur. Hotelul la care m-am cazat se numea Intercontinental West Lake si era situat pe langa un lac natural. Nu avea o priveliste extraordinara, insa hotelul mi-a implinit asteptarile referitoare la Vietnam.

Eram pregatit pentru a simti cu adevarat pulsul orasului Hanoi, desi imi era greu sa plec din camera de hotel. Soarele apunea, caldura a devenit mai suportabila, asa ca, de ce nu? Ai avut vreodata impresia ca ai calatorit mii de kilometri doar pentru a sta la hotel?…asta simteam eu. I-am spus soferului sa ma duca in locurile care vibreaza de viata, locuri deosebite, culori, arome locale. Dupa un alt drum haotic in centru regasesc lumini, miscare. Frumusetea orasului Seul si privelistea deasupra Hong Kong-ului dispar, insa in marea de motociclete, care de cele mai multe ori transportau familii intregi.

Nu vroiam sa renunt, m-am plimbat in jurul micului lac, am urcat si coborat pe cateva stradute, dar se intuneca, iar savoarea in cautarea careia eram, pur si simplu nu se afla acolo. Apoi, ca un semn am ales sa intru intr-o galerie de arta si am fost uimit de frumusetea artei contemporane vietnameze, utilizarea culorii, texturilor si simplitatea liniei pensulelor. Eram fericit; ma aflam in raiul artei vietnameze. Prima mea zi in Vietnam a insemnat un hotel minunat, arta impresionanta si am decis sa o inchei intr-un mod fabulos: cumparand un tablou urias alcatuit din 9 panze.

Dupa experienta mea cu arta vietnameza m-am intors la hotel cu speranta ca urmatoarea zi sa fie altfel…si a fost!

Devreme dimineata un ghid m-a luat de la hotel pentru a pleca impreuna spre Halong Bay. Ghidul si soferul au povestit timp de 3 ore, pe drumuri ce imi aminteau de dragul meu Bucuresti, dar cu o singura diferenta: campuri de orez de o parte si de de alta a drumului. Deodata am putut zari cateva varfuri de munte si mi-am dat seama ca ne apropiem de Halong Bay. Intrarea in zona seamana cu intrarea in orice alt parc de distractii, cu autobuze dedicate turistilor si familii pregatite sa urce pe “Junker” ( numele dat barcii din lemn care navigheaza in golf). Ghidul ne-a indrumat catre capitanul barcii unde am descoperit 7 membri ai echipajului si o frumoasa barca doar pentru noi. Vinul, berea si mancarea au inceput sa curga. Trebuie sa recunosc ca din toate locurile din Vietnam, mancarea de aici a fost cea mai buna, proaspata, gustoasa, picanta si totusi imbietor de aromata. Creveti proaspeti cu orez, noodlesi, peste, calmari…un festin si o indulgenta absoluta!

Scopul vizitei la Halong Bay este de a vedea pesterile care au atat de multe povesti si legende, create perfect de natura si infrumusetate de oameni cu efecte speciale date de lumini. La acest lucru visam si iata cum mi-am transformat visul in realitate, aici in Vietnam. Tu puteai stabili durata croazierei, de la o zi pana la o saptamana de relaxare in linistea naturii. Ziua se apropia de sfarsit ca de altfel si vacanta mea si era timpul sa-mi adun toate amintirile si sa ma intorc in refugiul meu vietnamez, hotelul.

Trebuie sa mentionez ca cele mai bune restaurante se gasesc in hotelurile luxoase, iar acolo poti descoperi o varietate de optiuni. Am ales bucataria vietnameza care m-a amuzat, iar acest lucru a incheiat perfect experienta mea de neuitat in Asia. Recunosc ca m-as intoarce in Vietnam pentru un sejur intr-o statiune cu spa-uri surprinzatoare si pentru data viitoare voi alege cu siguranta orasul Ho Chi Min.

Joaquin Bonilla este Executive Creative Director/Managing Partner at Wunderman