Ziua neagră a sportivității
În afară de pregătirea fizică şi cea tehnică, Horia îşi plănuieşte temeinic şi echipamentul. „Sunt zeci de lucruri pe care, dacă le-ai uitat acasă, poţi să îţi iei adio de la ascensiune.” Primusul pe gaz, de exemplu, un mic aragaz pe care alpiniştii îl folosesc la gătit şi topit zăpadă la altitudine, este vital, iar Horia cară două aparate de acest fel cu el. Slovacul Peter Hamor, partenerul său de expediţie, care a trecut prin multe întâmplări în ascensiunile sale, nu pleacă niciodată de acasă fără 5 bucăţi.
În prima parte a sezonului, timp de două-trei săptămâni, alpiniştii se aclimatizează – un proces care „nu trebuie să fie nici prea rapid, nici prea lent”. Anul acesta, pentru Lhotse, aclimatizarea a decurs fără incidente deosebite şi singura problemă reală pe care Horia a întâmpinat-o a fost una de ordin medical. „Înaintea plecării în expediţie, m-am molipsit cu un streptococ «adus» de fiul meu de la grădiniţă. După o evoluţie subacută, aproape imperceptibilă, de 3 săptămâni, abia ajuns la 5.000 de metri, pe fondul scăderii imunităţii care are loc la altitudine, m-am trezit cu o laringită chinuitoare.” Deşi consumul de medicamente este neindicat în perioada aclimatizării (medicamentele interferează cu mecanismele fiziologice ale aclimatizării), Horia a fost nevoit să ia antibiotice pentru a nu risca mai târziu o problemă medicală mai gravă. De fapt, a fost o decizie clasică: să pierzi ceva din şansele de a atinge vârful (din pricina aclimatizării incorecte) pentru a câştiga în şansele de a te întoarce sănătos acasă. „În cazul meu, a fost o decizie clasică de tipul «go/no-go», dar nu pe munte, ci «on antibiotics».
Cel mai adesea, la altitudine, alpiniştii sunt puşi în situaţia să ia decizii strategice. Ruta clasică pe care Horia Colibăşanu şi coechiperii săi, Justin Ionescu şi Peter Hamor, au urcat-o are o porţiune comună cu traseul către Everest şi trece peste „Khumbu Icefall” unde „Icefall Doctors”– o echipă specializată de şerpaşi – montează scările de aluminiu peste crevase. Cea mai importantă decizie strategică pe care au luat-o a fost de a face o parte din aclimatizarea pentru Lhotse pe Iron Peak, un alt munte, de 6.000 demetri. „Astfel, urma să parcurgem deja aclimatizaţi cascada de gheaţă Khumbu, porţiune foarte periculoasă de pe Lhotse, lucru care ne-a permis să mergem cu o viteză mai mare şi să fim mai puţin expuşi avalanşelor şi căderilor de gheaţă”, îşi aminteşte Horia. Din jurul datei de 10 mai au fost nevoiţi să aştepte zilele fără vânt pentru ascensiune, iar acestea apar în jurul datei de 20 mai. Prin urmare, Horia, Justin şi Peter au coborât pentru o săptămână din tabăra de bază de la 5.000 de metri la 3.800, timp în care s-au odihnit şi şi-au pregătit organismul pentru ascensiunea finală.
„E foarte important să nu te grăbeşti. Noi aveam proviziile normate pentru încă o lună, dar o aşteptare mai lungă ar fi fost fără sens din cauza venirii iminente a musonului şi a închiderii sezonului din motive meteorologice: umiditate mare, ceaţă, ninsori frecvente”.
Lecţii extreme
Expediţia n-a fost deloc lipsită de emoţii. În primele zile de ascensiune, în Tabăra 2 a avut loc o altercaţie între şerpaşi şi trei alpinişti occidentali. Lucrurile arătau destul de grav, aşa că Horia şi ai lui s-au hotărât să intervină. „Noi (Peter Hamor, Justin Ionescu şi cu mine) am intervenit în primele momente. Aveam cortul lângă cel al lui Ueli Steck, Simone Moro şi Jonathan Griffith, după o morenă la marginea Taberei 2, într-o zonă oarecum izolată. Probabil că, în lipsa acestei intervenţii, situaţia ar fi luat o altă turnură întrucât cei 100 de şerpaşi aruncau cu bolovani de 5 kilograme, agitau pioleţii către alpiniştii vestici şi strigau «Kill them!». Simone chiar a fost atins de lama unui briceag care, din fericire, i-a străpuns doar centura rucsacului pe care îl purta în spate, în acel moment”, povesteşte Horia.
Vestea despre incidentul în care a fost implicat faimosul alpinist Ueli Steck a făcut rapid înconjurul lumii, iar presa occidentală a comentat episodul pe larg. Aparent, nevoia de a evita aceste suprapuneri de traseu cu expediţiile comerciale îi va obliga pe sportivi să găsească noi căi de acces către vârf, altele decât cele consacrate.
„În mod sigur alpiniştii cu experienţă evită deja ascensiunile pe rutele clasice, iar acest lucru se întâmplă în special pe Everest unde aglomeraţia creează nenumărate probleme. Lipsa locurilor de cort, aşteptarea în zonele dificile din punct de vedere tehnic, cozile imense, uneori de 50-60 de oameni, îi vor determina pe cei care pot să meargă pe altă rută să o facă.”
După evenimentele petrecute în Tabăra 2, Horia şi colegii săi de expediţie au reevaluat situaţia, dar nu au ajuns la concluzia că ar fi trebuit să acţioneze altfel. „Chiar dacă şerpaşii erau foarte nervoşi şi agitaţi, nu s-au manifestat agresiv la adresa noastră, cerându-ne doar să mergem la corturi pentru a-şi putea termina disputa. Totuşi, o mulţime furioasă, scăpată de sub orice fel de control, poate fi o situaţie mai riscantă decât multe dintre incidentele de pe munte care, în Himalaya, sunt oricum suficient de riscante. Percepeam pericolul, dar ştiam că trebuie să intervenim. Viaţa unui om este un lucru foarte important şi uneori foarte fragil, iar riscurile personale se justifică pentru a o proteja.” Comunitatea alpină nu a reacţionat în mod oficial la aceste evenimente. Cei implicaţi şi-au retras plângerile şi au făcut pace. „Din acest gen de evenimente toată lumea are de pierdut, şi şerpaşii, şi alpiniştii. Everestul este o mare afacere şi foarte multă lume trăieşte din aceasta.”, comentează Horia. „Sunt, poate, sute de copii occidentali şi câteva mii de copii nepalezi care merg la şcoală, se îmbracă şi mănâncă datorită Everestului. Poate e unul dintre cazurile rare în care banii îi presează pe oameni să se înţeleagă.”
La scurt timp după acest incident însă, un alpinist rus, extrem de apreciat, s-a prăbuşit în gol, încercând să acceseze o rută nouă spre Everest. „Aş specula dacă aş spune că Alexey Bolotov a murit încercând să caute o rută nouă către Everest, ca urmare directă a incidentelor în care au fost implicaţi anterior Ueli Steck şi Simone Moro. Alexei şi coechipierul său, Denis Urubko, intenţionau acest lucru de la începutul expediţiei (să găsească o nouă rută) şi îşi anunţaseră cu trei luni înainte această intenţie, indicând şi calea probabilă. Cert este că incidentul cu Ueli i-a marcat. Îmi aduc aminte că Alexei era stresat în tabăra de bază şi repeta: «This is very bad, now all the sherpa gonnna hate us».”
Istoria ascensiunilor în Himalaya, care a început cu o colaborare frumoasă dintre un occidental (Sir Edmund Hillary) şi un şerpaş (Tenzing Norgay), este pusă, 60 de ani mai târziu, în cumpănă. Dar pentru Horia nu mai e de mult o surpriză: „Deşi multă lume crede încă despre Everest că este ca un templu, în realitate, de cel puţin 20 de ani, s-ar putea asemăna mai degrabă unui Mall.”
Pe 21 mai, Horia Colibăşanu şi-a atins obiectivul de a urca în premieră românească pe Lhotse, al şaptelea vârf din cariera sa. Cea mai importantă lecţie pe care alpinistul a recapitulat-o, ca de fiecare dată pe munte, este aceea a bunului-simţ care, spune el, „trebuie să fie foarte acut”. „E singurul care te poate ghida atunci când experienţa, cunoştinţele şi toate celelalte lucruri nu mai funcţionează, când situaţia în care te afli este una pe care nu ai trăit-o sau despre care n-ai citit nicăieri şi trebuie să iei o decizie care are legătură cu viaţa şi moartea în doar trei secunde. La fel de importantă este lecţia prieteniei. Eu niciodată nu am fost singur şi m-am simţit în siguranţă datorită prietenilor mei, Justin Ionescu şi Peter Hamor.”
Pentru mai multe imagini din ascensiunea pe Lhotse, click aici.
În luna iulie, cel puţin nouă alpinişti străini, dintre care cinci ucraineni, au fost ucişi în cursul nopţii în Diamer (provincia Gilgit- Baltistan) în zona pakistaneză a Masivului Himalaya. Atacul produs de insurgenţi într-o tabără situată în apropierea Vârfului Nanga Parbat (8.126 de metri) a fost pus pe seama uciderii liderului grupului taliban de dronele americane.
Articol preluat din Revista Cariere de iulie. Pentru detalii legate de abonare, click aici