Meryl Streep vorbește despre putere, umanitate și leadership
Sunt mulți, dar nu suficienți, oamenii care știu să trăiască și care știu și să îmbătrânească.
A ști să trăiești nu înseamnă atât să reușești, să te realizezi, să bifezi o listă de to-live, cât înseamnă să te îmbogățești de viață, să i te dăruiești cu bucurie și cu încredere. Să prelevezi probe din toate ce ți le așază pe cale: reușite, iubire, dor, tristețe, bucurie, plăcere, rătăcire, succese, eșecuri, temeri, necunoscute, căutări, găsiri, pierderi, regăsiri, descoperiri, răspunsuri, întrebări, speranțe, împliniri.
A ști să îmbătrânești înseamnă a ști să te bucuri de comorile de viață pe care le-ai trăit și să împarți cu ceilalți din bogăția ta.
Printre cei care au știut să trăiască, iar acum știu să împartă este Meryl Streep.
Într-un interviu BAFTA Guru, Meryl Streep ne împărtășește din experiența sa de muncă și de viață.
CUM ESTE ȘI CUM NU ESTE UN LIDER BUN
„Regizorii buni sunt cei care sunt excesiv de bine pregătiți: cunosc materialul foarte bine, au o legătură personală cu scenariul. Sunt foarte bine pregătiți, iar dacă nu sunt îți dau senzația că sunt – pentru că trebuie să ai încredere în ei, trebuie să te simți în siguranță și trebuie să simți că poți greși oricât, pentru că ei vor corecta greșelile la editare, tocmai pentru că își cunosc atât de bine materialul.
De asemenea, regizorii buni sunt dispuși să extindă materialul, ascultă ideile tuturor – bune și rele – simți că îți aduci contribuția, îți dau un sentiment plăcut de colaborare. În final, vor încorpora acele idei în materialul final sau nu, dar ușa lor e deschisă pentru tine. E un sentiment minunat.” (Meryl Streep)
Ai nevoie de un lider care să știe bine ce face și să-și cunoască atât de bine domeniul încât tu să știi că abilitățile tale se află pe teren fertil și pot fi puse în valoare într-un mod care să împlinească obiectivele organizației și să te împlinească și pe tine. Un astfel de lider va ști să inspire și să stimuleze valoarea fiecărui om, pentru a potența valoarea proiectului.
Siguranța psihologică, deschiderea și colaborarea sunt esențiale pentru explorare, creativitate și performanță.
„Nu sunt buni regizorii pizmași. Un astfel de regizor mi-a spus, odată: „Am observat că vorbești cu ceilalți actori când nu ești pe platou și eu nu sunt de față. Aș prefera să nu mai faci asta. Vreau să știu când oamenii…vreau să fiu la curent…înțelegi ce spun?” (Meryl Streep)
Poți construi punți sau ziduri. Dar zidurile de apărare sunt, în același timp, și de separare. Nu poți avea o echipă unită dacă-i separi pe oameni. Pentru ca fluxul valorii și al inspirației să fie continuu și puternic, liderul trebuie să știe să conecteze: să fie conectat la sine însuși, să se conecteze la ceilalți, să-i conecteze pe oameni între ei și pe toți la scopul comun.
Ca să nu fie nevoie de apărare, este nevoie de încredere. Iar încrederea se câștigă și se inspiră prin punți de comunicare, nu prin ziduri de apărare.
În plus, autonomia este un drept inalienabil. Nu este funcțional și nu este permis să pui stăpânire pe gândurile oamenilor, pe nevoile lor, pe deciziile lor, pe preferințele lor, pe alegerile lor. Și Diderot spune că armonia presupune varietate. [Diderot. Scrieri despre artă – Editura Meridiane, București, 1967]
Citește și:
Nu frica, ci armura, te împiedică să fii un lider curajos
Puterea conexiunii umane – în viață și în business
E BINE SĂ ȘTII, DAR MULT MAI BINE E SĂ AFLI
„În primele zece minute, deja știu cine-i cine, am hotărât cât de bune e fiecare, am înțeles exact fiecare personaj. Dar ce îmi place cel mai tare, enorm de tare, este ca, pe măsură ce mă uit la film, să-mi dau seama c-am greșit. Îmi place să joc personaje care pot fi ușor greșit înțelese. Cele mai interesante personaje sunt cele greșit înțelese.” (Meryl Streep)
A ști nu înseamnă a înțelege și nici a cunoaște. Lumea e în continuă mișcare, e important să fii în conversație continuă cu ea. Întotdeauna ce e de aflat e mai mult decât ceea ce știi deja. Explorarea este un act de cunoaștere, care se face cu generozitate, din curiozitate. Presupune deschidere către lume, dorința de a-i înțelege funcționalitatea și inspirația de a o accepta.
Ca să explorezi trebuie să fii în mișcare și să te simți bine pe teren nou – unde nu totul este știut și sigur. Nu poți fi nemișcat, neschimbat, dar și conectat la realitate. Funcționalitatea se descoperă și se înțelege. Realitatea nu poate fi contrafăcută și nici bătută în cuie.
Viața și realitatea sunt mult mai bogate și mai ofertante decât știm noi. Le putem accesa prin curiozitate, care ne însuflețește și ne dă curaj. Cu cât vedem mai multe, cu atât înțelegem mai multe și devenim mai înțelegători.
ROLUL DIVERSITĂȚII
„Când îmi făceam studiile de actorie, timp de 3 ani de zile nu am jucat niciun rol realist. Așa că am început să mă gândesc la corpul și la fața mea ca fiind instrumente maleabile, care pot face și pot fi o mulțime de lucruri. Nu mă percepeam ca fiind numai „o blondă-model, cu o coamă de păr blond și ochii triști”. Eram sigură că se poate mult mai mult de atât și sigur că îmi doream o carieră mult mai interesantă. Așa că am făcut tot posibilul să mă tot transform și să-mi schimb fața, vocea, accentul. O făceam conștient, ca să nu fiu închisă într-o casetă, clasificată și etichetată. Dacă s-ar fi întâmplat așa, ar fi fost ca și cum aș fi murit.” (Meryl Streep)
Dacă joci mereu același rol și faci mereu aceleași lucruri, dacă ești mereu în același loc îți vei limita perspectiva la cam același unghi de vedere, iar oamenii se vor raporta la tine mereu la fel. Lumea va avea multe necunoscute pentru tine și multe dintre abilitățile tale vor rămâne nedescoperite sau nedezvoltate. Resursele tale de înțelepciune și energie creativă vor fi mai mici și insuficient explorate.
În numeroase organizații, practica este ca funcția sau postul să se schimbe la intervale regulate (de obicei, măcar o dată la 4 ani). Că este promovare sau mutare laterală, schimbarea este întotdeauna de bun augur, pentru că îți ridică noi provocări (de expertiză, la nivel de echipă sau la nivel personal) care te dezvoltă, te solicită, te învață despre tine și îți cresc conștiința de sine.
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII LA PUTERE
Filmul „Diavolul se îmbracă de la Prada (2006)” a avut mare succes și pentru că oamenilor le place la nebunie să le deteste pe femeile tiranice. Eu am încercat să subminez asta un pic, folosindu-mă de ceea ce știu eu despre femeile puternice, cu responsabilități imense, care poartă pe umeri grija unor sume foarte mari de bani și de a căror performanță depinde totul – tot proiectul, slujba lor, slujbele tuturor. M-am folosit de cât de greu știam eu că este să fii o femeie la putere și că, în acest caz, este adeseori mai ușor să fii rea – pentru că la asta se așteaptă oamenii de la tine.” (Meryl Streep)
Putem face numai ce este omenește posibil. Mai mult nu i se poate cere nimănui. Dar e bine să nu confundăm „tot ce este omenește posibil” cu „tot ce este posibil” – să nu pretindem că ceea ce facem noi e perfect numai pentru că nu putem face noi mai mult. E important să ne asumăm neputințele, să cerem ajutor, să colaborăm, să căutăm mereu surse de inspriație.
Cel de la putere trebuie să știe că nu este Dumnezeu, iar cei din subordine trebuie să știe să nu aștepte miracole de la el. Și fiecare ar trebui să-și cunoască și să-și asume răspunderea pentru rolul său. Puterea și forța sunt ale echipei.
Și poate ar trebui să fim conștienți de pericolele aferente creării unor sisteme care depășesc puterea de cuprindere a omului.
DESPRE UMANITATE ȘI CALITATE
„E grozav când poți să aduci umanitate pe hârtie. Actorul este cel care umanizează textul. Eu am tendința să gravitez către filmele care sunt foarte bine scrise. Mă uit la replicile mele, la ce am de spus. Textul mă seduce cum numai o actriță de teatru poate fi sedusă, pentru că textul e rege, în meseria mea. Iar apoi fac filmul și îmi dau seama că momentul cel mai important din film, cel cu cea mai mare semnificație, este …atunci când, în avion, ea se întinde în spate și îl ia de mână – un moment în care nimeni nu spune nimic, nu se rostește niciun cuvânt. Adeseori, lucrul cel mai important și cu cea mai mare semnificație rămâne nespus. Dar pe aceste lucruri le descoperim la filmare, pe platou, e ceva ce nu poate fi planificat.” (Meryl Streep)
Niciun cuvânt, nicio mașină, niciun proces, nicio metodologie nu va înlocui vreodată bătaia inimii.
Omul conține tainele vieții, dar nu le stăpânește. Le poate reda numai trăindu-le. Numai viața poate infuza adevăr în experiențele, în creațiile și în munca noastră. Iar ceea ce este autentic ne însuflețește, ne trezește, ne inspiră, ne emoționează, ne întremează, ne încurajează, ne eliberează.
Structura și previzibilul, inteligența și rațiunea sunt importante. Dar taina și surpriza, intuiția și emoția sunt vitale. Și fac diferența dintre perfecțiune și desăvârșire.
Citește și:
Fii prezent în viitor – interviu cu futurologul Gerd Leonhard (I)
Fericirea nu poate fi automatizată – interviu cu futurologul Gerd Leonhard (II)
VITEZA ȘI RITMUL FIRESC
„În filmele de altădată, scenele erau filmate mai lent, mai relaxat, nu erai fugărit prin trăirile personajului, aveai timp să trăiești în ritmul lui. Astăzi este altfel, simt o diferență.”
În cartea sa, Lentoarea, Milan Kundera pune în discuție ceea ce el denumește „plăcerea zăbavei”. Astăzi, totul trebuie să fie imediat. Dar opusul vitezei nu este atât lentoarea, cât ritmul firesc. Există un ritm firesc al lucrurilor și nu e firesc degeaba. Este ritmul care cuprinde etapele de creștere, de transformare, de dezvoltare a tot ceea ce facem și trăim. În goana după viteză, sărim nu numai peste numărul etapelor, ci și peste caracteristicile lor, fiecare cu propria sa relevanță și utilitate pentru buna funcționare a vieții și a oamenilor.
A trăi în ritm firesc înseamnă a simți în ritm firesc, a îngădui lucrurilor să se întâmple, a le lăsa să se așeze, a fi prezent pentru a le înțelege.
Ritmul firesc este ritmul vieții și ne oferă toată bogăția ei. Ca s-o trăim, s-o împărtășim și să ne îmbogățim unii pe alții.
Susă imagini:
Meryl Streep – Jack Mitchell, Wikimedia Commons
Meryl Streep – Dick Thomas Johnson, Wikimedia Commons