Bernard Moscheni transforma riscul in succes
Aveti o experienta profesionala internationala foarte bogata, ati lucrat in Mexic, in Italia, in Austria. Ce va caracterizeaza ca profesionist?
Nu am avut obiective pe termen lung. Fireste ca poti sa-ti doresti sa fii director, sa promovezi mai repede decat ceilalti, dar ceea ce ai de facut cand esti pe un post este sa dai maximum din tine, sa faci ceea ce ti se cere si sa depasesti sarcinile care ti s-au dat, daca poti. Sunt persoane care, pentru a se exprima, au nevoie de un cadru bine definit. Eu sunt foarte diferit: pentru a ma exprima deplin, am nevoie de multa independenta, autonomie. Asta nu inseamna ca nu recunosc valoarea obiectivelor de cariera. Dimpotriva. Dar consider ca ceea ce tine de mine este drumul, traseul pentru atingerea obiectivelor. Stiu unde trebuie sa ajung si merg drept catre tinta. Cand mi
s-a propus sa vin in Romania, nu cunosteam tarile din Estul Europei, chiar daca parintii mei au stat in Iugoslavia timp de trei ani. In 1997, cand am sosit in Romania, compania era la inceput, avea enorm de multe probleme. Fusesera alti doi directori financiari inaintea mea, care au renuntat. Piata era foarte dificila, nu exista sustinere, erau multe probleme finan-
ciare, de organizare, de comunicare, de strategie. Nu era vorba de greseli personale, asa era contextul.
Asadar, ati parcurs o perioada dificila, de constructie?
Constructia este permanenta. La venirea mea, organizatia avea 250 de persoane, acum are 1500. In primul an, imi amintesc, cifra de afaceri a fost de 27 milioane dolari, acum avem 530 milioane. Deci, este o crestere continua. Toate inceputurile sunt dificile. Ca la orice constructie, temelia este foarte importanta. Cu cat viitoarea cladire va fi mai mare, mai inalta, cu atat este mai importanta fundatia de la care se pleaca. A trebuit implementat un intreg sistem, de management, de contabilitate, marketing, dezvoltare comerciala. Apoi, a trebuit sa recrutam multi oameni. Pe vremea aceea, MobilRom in Romania nu era semnificativ, nu erau multi cei care voiau sa intre in organizatie. Acum, oamenii au experienta, iar imaginea Orange este fantastica, multi oameni valorosi sunt atrasi, vor sa vina in companie. La inceput, oamenii erau putin subcalificati din punctul de vedere al managementului, era multa dezorganizare. Acum, chiar daca avem o crestere in 2003 de 40%, compania este pregatita sa faca fata acestei cresteri. Avem in Orange oameni foarte capabili, foarte devotati companiei, foarte performanti, cu mari capacitati si potential. Oameni care cred in misiunile ce li se incredinteaza. Valoarea lor a facut sa se poata depasi obiectivele stabilite pe 2003.
Cand ati venit in Romania, aveati cunostintele, abilitatile, experienta necesare sau a fost nevoie sa mai invatati?
Indiferent de varsta, inveti mereu. Primul lucru pe care l-am facut la venirea mea aici, lucru pe care il fac in fiecare tara in care ma duc sa lucrez, a fost sa incerc sa inteleg cum reactioneaza oamenii. Timp de 15 zile, am ascultat, am vorbit cu oamenii. Nu am cautat solutii-minune. Am constatat ca oamenii erau putin dezorientati, pentru ca venisera multi consultanti care interveneau, dadeau fiecare ordine diferite, derutau oamenii. Intr-o saptamana am reorganizat totul. Oamenii incapabili au plecat singuri, au inteles ca locul lor nu e aici. Lucrurile s-au petrecut repede, societatea s-a lansat in iunie, iar la inceputul anului urmator deja aveam rezultate pozitive. Se schimbase dimensiunea.
Cum s-a petrecut re-brandarea?
Dupa parerea mea, am trecut in alta etapa cand s-a schimbat marca in Orange. A fost un efort de un an. S-au unificat marcile existente: MobilRom, Dialog, Alo. Orange este o marca unica, usor de comunicat. Orange este o culoare plina de semnificatii (prietenie, simplitate, claritate) care transmite emotie. Marca presupune niste standarde de calitate, ale produsului, ale serviciilor, ale prezentarii, de distributie, de imagine. Tot personalul a trebuit sa fie instruit, au fost numiti ambasadori care au explicat tuturor angajatilor ce reprezinta brandul Orange, ce filozofie il defineste, cum functioneaza, care ii sunt valorile. Procesul a fost sustinut de o foarte puternica campanie de comunicare, foarte dinamica, adaptata tarii.
Faceti o comparatie cu oamenii cu care ati lucrat in alte tari.
In fiecare tara, am avut de invatat. Romanii, la inceput, erau foarte emotionali, afectivi. Totul se discuta in termenii: “Ce imi place, ce nu-mi place”. Ceea ce conteaza pentru mine este utilitatea pentru companie. Judec din punctul de vedere al afacerii: “Ce e bun pentru companie si ce nu”. Daca sunt oameni la care tin, dar nu sunt buni pentru societate, pleaca. Si invers. Asa am lucrat intotdeauna. Sigur ca pot sa ma insel, uneori, sunt si eu om. Romanilor le este frica sa spuna ceea ce cred, le e frica sa te contrazica pentru ca esti sef, iar “seful are intotdeauna dreptate”. Odata chiar am intrebat pe cineva “De ce imi dai dreptate?” si mi-a raspuns: “Pentru ca sunteti sef!”. Nu asta este ceea ce vreau sa aud cand discut cu cineva.
Ati reusit sa-i convingeti pe oameni sa spuna ceea ce cred?
Trebuie sa ajungi sa le inspiri incredere. Daca ii convingi ca ceea ce vor spune nu se va intoarce impotriva lor, oamenii vor spune adevarul. Pe romani i-am descoperit foarte conceptuali, foarte buni teoreticieni, pe principiul “cu cat mai multe diplome, cu atat mai bine”. Invatasera foarte mult din carti lucruri inaplicabile sau greu de adaptat la realitate, la piata. Nu diploma este cea mai importanta. Studiile iti dau capacitate de analiza, dar apoi trebuie mers pe teren, in viata practica. Eu am inceput la Renault, cu o saptamana in uzina, desi eram un tanar absolvent, venit pe un post de manager. Voiam sa vad cum e munca in fabrica, alaturi de oameni care lucrau ca muncitori, calificati sau nu. Apoi am facut o luna de vanzari, ca sa inteleg ce inseamna clientul.
Ii sfatuiti pe tinerii absolventi sa ia cat mai repede si cat mai des contact cu realitatea?
Da. Stiti, exista oameni care lucreaza in departamente strategice, de segmentare a pietei, care n-au vazut un client in viata lor, ce face el, cu ce se ocupa. Fiecare client este altfel. Vanzarea este un lucru foarte interesant. De aceea, imping acolo oameni care stiu sa asculte clientii, sa puna intrebari. A aduce un client nou, inseamna a-i cunoaste problemele.
Cand este vorba de creativitate, spirit de intreprinzator, devine foarte dificil. De aceea dau o mare importanta recrutarii, ma implic personal mai ales in cazul pozitiilor-cheie, care cer calitati deosebite.
Aveti obiceiul sa va cresteti proprii oameni, sa luati studenti in ani terminali si sa-i educati in spiritul, in cultura Orange?
Eu prefer sa am o echipa de oameni foarte tineri, fara mare experienta si sa-i formez. Nu caut oameni foarte complicati, ci oameni bine facuti, cu o foarte buna stare de spirit, care sa stie sa munceasca in echipa. De aceea, faptul ca oamenii au facut sau fac mult sport, ca sunt membri ai unor asociatii sau grupuri este un indiciu pozitiv pentru mine. De obicei, sunt persoane obisnuite sa lucreze in echipa, care stiu sa comunice. O alta calitate a oamenilor trebuie sa fie aceea de a dori sa demonstreze ceva, sa fie foarte optimisti si pozitivi.
Inteleg foarte bine ca proaspetii absolventi, la terminarea studiilor, nu stiu ce-i asteapta, unde se duc. Eu, de exemplu, am facut 4 ani de medicina. Apoi mi-am dat seama ca ceea ce vreau sa fac este mai degraba din domeniul comercial, al relatiilor cu oamenii, negociere. Am studiat, iar la terminarea facultatii mi-am dorit sa lucrez in industria automobilelor. M-am dus la Peugeot, Renault, Citr”oen sa gasesc ceva de lucru. Directorul de resurse umane care s-a ocupat la un moment dat de recrutarea mea mi-a spus un lucru deosebit, foarte real, adevarat: “Nu stiu daca esti un comercial, dar e clar ca asta vrei sa fii”.
Cat timp va petreceti in Romania si cat in alte parti?
Tot timpul stau aici. Plec doar pentru unele reuniuni de lucru la Londra sau la Paris. In vacanta de vara, ma duc in Franta pentru ca imi place sa pescuiesc si sa joc golf. Craciunul l-am petrecut de asemenea in Franta, pentru ca e un moment al familiei.
Ce faceti in timpul liber?
Am foarte putin timp liber. In rarele momente de ragaz, fac sport, stau cu fiica mea, merg la piscina, merg pe bicicleta, fac putin ski cu prietenii. Familia e cu mine, in Romania, fiica mea de 9 ani si jumatate merge la scoala, e un copil grozav.
Aveti vreun loc care va place in mod special, in Romania?
Delta Dunarii, pentru ca este inca un loc foarte salbatic si sper sa mai ramana asa. Imi plac mult muntii, ma duc adesea, mai ales in octombrie si noiembrie, cand e mai putina lume acolo. Imi place de asemenea la Cheia, unde merg mai ales vara.
Mai invatati?
Asta este ceea ce le spun mereu romanilor, cand se pune problema trainingurilor. “Trainingul este aici, acum, se intampla! Cand esti intr-o societate cu o asemenea cifra de afaceri, cand in fiecare an se schimba ceva, sistemul contabil, piata, partenerii, contextul juridic, trainingul este permanent. Voi faceti informatia!”. Practica, experienta sunt cele mai
importante.
Regretati ceva din ceea ce ati facut in cariera?
Nu, nu am nici un regret si nu as face altfel acum, decat am facut. Cand am venit in Romania, pentru doi ani, am preluat o organizatie cu o structura mica. Se implinesc 7 ani si, iata, conduc o afacere de succes, care merge foarte bine. Acum, datorita rezultatelor companiei si evolutiei pozitive a Romaniei, postul meu a devenit foarte interesant. Cand esti pasionat de ceea ce faci, chiar daca apar unele frustrari, le depasesti. N-am avut timp sa invat sa cant la pian sau sa zbor cu parapanta. Trebuie sa faci o alegere si sa ti-o asumi. Muncesc mult, dar daca munca este interesanta, sunt cu adevarat motivat. Oamenii trebuie sa invete sa-si asume riscuri. Trebuie sa stii sa provoci viata, oportunitatile. Si cand am scris la Renault, si cand m-am dus la FranceTelecom, am provocat lucrurile. Altfel, nu vine singura sansa peste tine.