Cat de bine se aude cultura la radio?

Cariereonline: Care este rolul pe care il aveti aici, la sefia Radio Romania Cultural?

Oltea Serban-Parau: Acum cinci ani, am castigat concursul de director al RRC, iar in prezent conduc nu doar Radioul Cultural, ci si Orchestrele si Corurile Radio. In acest fel, combin, practic, managementul a doua tipuri de institutii: presa, pe de-o parte, si concertul sau spectacolul, pe de alta parte. Sunt activitati cu multe particularitati, care se intersectează in anumite puncte si se diferentiaza intr-altele.

Care a fost cea mai neasteptata constatare pe care ati facut-o cand ati preluat postul?

Venind din mass-media privata, in care am lucrat in primii 12-13 ani de activitate, am avut senzatia ca, dintr-un anume punct de vedere, fac niste pasi inapoi. Totul se desfasura mult mai lent, iar piedicile birocratice si de sistem erau mult mai mari. M-am repliat intr-un timp destul de scurt si am invatat cum sa transform aceste piedici in avantaje. Cred ca am reusit sa induc colegilor de aici ritmul si eficienta existente in sistemul privat, care ar prinde foarte bine si in sistemul public din Romania.

Ce este cel mai greu de facut in lucrul cu oamenii?

In cazul meu, mai ales ca lucrez cu aproape 400 de oameni – la orchestre sunt vreo 280, la radio sunt peste 100 – cel mai greu este sa ii determini sa aiba incredere in tine. Cand ai de-a face cu un numar atat de mare de oameni si cu un tip de comunicare interna care lasa de dorit, orice gest al tau e interpretat la nesfarsit si ajunge oarecum distorsionat pana la ultimul angajat. As fi fericita daca ar exista o formula magica prin care ceea ce fac eu sa ajunga nedistorsionat la toti cei 400. In acelasi timp, cand ma uit la mediul politic si vad cum ajunge o fraza a unui lider pana la publicul pe care il vizeaza, imi dau seama ca ceea ce imi doresc eu este o utopie. Nu cred ca vreodata lucrurile vor ajunge sa fie intelese asa cum le faci, dar e un dezavantaj care trebuie asumat.

Romanii respecta mai mult functia?

Din pacate da, romanii respecta autoritatea formala. Daca nu e respect, atunci e frica, ceea ce nu inseamna ca e bine. La Radio Cultural, am senzatia ca autoritatea informala incepe sa functioneze, dar am in spate cinci ani de lupta in acest sens. Am adunat in jurul meu o echipa de 20 de oameni activi care au inteles ce inseamna autoritatea informala si care isi dau seama ca efectele acestui tip de colaborare sunt mult mai bune. In divizia „Orchestre“ mai e mult de lucru.

A fost nevoie sa schimbati ceva la dumneavoastra pentru a va adapta rolului de manager?

Cu siguranta ca am schimbat multe la mine, dar am facut-o involuntar. Am devenit ceva mai dura pentru a ma face ascultata. Nu e duritatea pe care o manifesta barbatii, dar, in orice caz, mi-am creat renumele de „doamna de fier“. Altfel, nu vad cum as face sa mearga lucrurile, mai ales ca la divizia „Orchestre“ nu am nici un adjunct.

Ce simtiti ca va fi cel mai greu de reformat?

Sunt inca multe lucruri de facut. Dar ceva-ceva s-a mai schimbat in ultimii ani, mai ales ca s-a trecut la sistemul informatic si nu se mai lucreaza doar pe hartie. Dincolo de formalitatile de tot felul, raspunderea este mult mai mare pentru ca, spre deosebire de mass-media private, radioul public trebuie sa dea socoteala pentru ceea ce face. Daca la un post privat poti sa faci, din punct de vedere managerial, cam ce vrei tu (sa angajezi si sa dai afara pe cine vrei, sa dai pe post aproape tot ceea ce-ti trece prin cap), la radioul public lucrurile nu stau asa. Din punct de vedere al informatiei, trebuie sa fii echidistant si sa verifici tot. Aici, exista o responsabilizare mai mare fata de informatie, iar atunci cand nu se intampla asa, atunci cand in mod conjunctural se strecoara vreo greseala, impactul este mult mai mare si asupra ascultatorilor si asupra noastra. Din fericire, astfel de greseli se petrec foarte rar. Pentru a putea controla ce iese pe post, de dragul autenticitatii, al adevarului, al echilibrului, efortul este mult mai mare decat acela de a-ti arunca ochii pe cateva randuri scrise si a le transmite imediat mai departe.

Ce tip de probleme sunt rezolvabile la radioul public si ce tip sunt nerezolvabile?

Din punctul meu de vedere orice se poate rezolva, chiar daca mai greu. Cele mai dificile sunt aspectele care tin de resursele umane si de faptul ca lucrez cu oameni care n-au avut poate niciodata ocazia sa lucreze in sistemul privat. Pentru ei, problema competitivitatii s-a pus intotdeauna altfel. Daca as reusi la un moment dat sa induc ideea ca aceasta competitivitate este un lucru bun si nicidecum o amenintare, cred ca lucrurile ar merge mai bine.

Care sunt schimbarile pe care ar trebui sa le observam in politica editoriala a postului?

Am avut timp sa fac destule schimbari. Cele mai importante tin de renuntarea la aspectul de radio-puzzle pe care il avea Romania Cultural acum cinci ani, cand, rareori, mai aparea cineva si tinea o emisiune, iar lucrurile nu aveau coerenta de la o zi la alta. Lucrurile mergeau lin ca in anii `60, `70, `80. Or, acum putem vorbi despre un program coerent, cum are orice post al zilelor noastre. Un ascultator de la ora 9 care merge spre serviciu si deschide RRC va auzi aceeasi voce si va asculta acelasi tip de program, de luni pana vineri. RRC e un post de nisa, intr-adevar, dar publicul sau este esential. Chiar daca este un public ales, nu foarte numeros, si el traieste in 2010 si nu 1970. Aceasta a fost asadar, marea schimbare: fluidizarea programului si identificarea cu anumite personaje, niste voci-vedeta. Cei care fac matinalul, cei care modereaza emisiunile orei 9, 10, 11 sunt deja vedete in randul publicului preocupat de mediul cultural, pentru care radioul nu inseamna numai divertisment ieftin.

Aveti reputatia unui public matur. Ce se mai intampla cu media de varsta a ascultatorilor?

Intr-adevar, aceasta a fost lupta pe care a dus-o intreaga echipa de management si de altfel si colegii nostri de la Radio Romania Actualitati: sa nu pierdem si sa nu ofensam acest public care a crescut cu noi si care a ajuns acum la varsta de 60 de ani, dar si sa starnim interesul celor din generatiile tinere. Am introdus muzica pop rock in play-listul de dimineata pana spre ora 5, 6 si un alt tip de adresare, care, chiar daca nu este foarte familiar, este oricum mai direct, mai firesc, mai putin pretios. Vocile care se aud pe post in prime-time sunt predominant voci tinere… Si pasii continua.

Considerati, asadar, ca ati gasit un mix optim?

Da, am testat lucrul acesta si pe parintii mei. Asa mi-am dat seama ca oamenii din aceasta categorie de varsta, care sunt ascultatorii nostri fideli, traiesc la randul lor in lumea din 2010, in care totul se misca cu viteza. Nu mai e ca acum 20, 30 de ani cand nu aveau alternativa la Radio Romania si programele sale culturale. Acum, pe piata se aude orice, oriunde si oricum. A tine alaturi de tine un ascultator indiferent ce varsta are este insa mult mai greu.
Încercam sa cream acelasi tip de interactiune cu publicul si in departamentul „Orchestre” pentru ca si aici publicul imbatraneste. Dar nu numai la noi, ci in toata lumea publicul de muzica clasica imbatraneste si trebuie gasite solutii pentru a iesi din modalitatile clasice de adresare, pentru a iesi in afara salii de concert. Am incercat tot felul de solutii, de la introducerea vanzarii de bilete online, pana la concerte organizate in aer liber si concerte de popularizare, prin promovarea pe Internet, prin retelele de socializare, pe facebook. Toate aceste lucruri se intampla, insa necesita timp.

Prin ce va apropiati si prin ce va diferentiati de programele Radio Romania Muzical?

RRC este poate cel mai „vorbit“ post de radio din Romania si din FM, iar noi incercam sa acoperim toate zonele culturii, care evident ca nu inseamna doar muzica (literatura, teatru, arte plastice). Muzica reprezinta doar 40%-50% si este de toate genurile.

Pe langa faptul ca suntem un post de radio cu raspandire in toata tara si care poate fi accesat si din strainatate prin internet, avem particularitatea ca nu acordam spaţiu politicii. Nici serios nici in gluma.

La ce emisiuni RRC merita sa fim atenti de aici inainte?

Ne-am propus niste intalniri lunare cu publicul, care au loc in diverse orase din tara. Am fost la Sibiu, am fost la Cluj; in iunie intalnirea s-a tinut la Bucuresti. O sa continuam seria acestor editii speciale cum este „20-10 Proba de cultura“– niste dezbateri de doua ore care se petrec intr-un spatiu important din punctul de vedere al vietii culturale si spirituale a orasului respectiv. La Sibiu, am fost la Libraria Humanitas, la Cluj, am fost la Muzeul de arta, in mijlocul TIFF-ului. Pe 28 iunie, am fost prezenti cu o editie „Science Cafe“a emisiunii in Ceainaria Carturesti. Ceea ce vrem sa demonstram este ca nu suntem un radiou centrat pe Bucuresti si ca viata spirituala si culturala exista si in alte parti din tara, iar aceasta diversitate ar trebui sa fie luata in seama.
La sfarsitul lunii august, incercam sa mergem la Chisinau unde colegii mei au participat deja la niste targuri de carte si festivaluri de film si au constatat ca acolo exista o viata culturala de limba romana – pe de o parte underground, pe de alta parte publica – fata de care avem o datorie. Continuam seria de documentare de luni pana joi a emisiunii „Story mania“ –o initiativa foarte dificila, dar extrem de profesionista, care ne-a adus deja cateva premii internationale. Documentarul de radio este o forma de arta in cadrul presei si poate intra in subiecte foarte rafinate si foarte profunde in acelasi timp.
Mai avem seria de emisiuni intitulate „Dupa 20 de ani“ pe care o realizam cu oameni pentru care acesti ultimi 20 de ani au insemnat o cotitura de destin, de cariera, de profesie si care acum traiesc si functioneaza in tara sau in alta parte. Sunt interviuri cu oameni care au facut o cariera, care au avut realizari importante si care acum sunt cercetatori, profesori in SUA, in Anglia, la marile universitati ale lumii si despre care lumea nu stie nimic. Ambele sunt emisiuni cu care ne mandrim si care, dupa sezonul 2009-2010, si-au cerut singure continuarea in urmatorul sezon, 2010-2011.

Care sunt proiectele mari ale diviziei „Orchestre si Coruri Radio“?

In afara de faptul ca pregatim o noua stagiune, ceea ce este cumva, ratiunea constanta si esentiala pentru care o institutie de concert exista, pregatim o plecare in China, la Expo Shanghai 2010, unde Orchestra Nationala Radio se va deplasa impreuna cu violonistul Alexandru Tomescu, pianistul Horia Mihail si dirijorul Tiberiu Soare. Vom incerca sa propunem o alt fel de imagine a orchestrei de muzica clasica si anume o imagine tanara, dezinhibata, zambitoare, plina de entuziasm. Speram sa fie un concert frumos, lucrarile din program sunt foarte populare si atractive. De altfel, avanpremiera spectacolului a incheiat stagiunea 2010 la sala de concerte a studioului Mihail Jora. Pentru 2011, planuim primul turneu al unei orchestre romanesti in SUA si speram ca acest vis sa se transforme in realitate.

La ce sa ne asteptam de la stagiunea 2011?

Surprizele prin natura lor nu pot fi dezvaluite, dar ce pot sa va spun este ca urmeaza un an Franz Liszt si ca vom avea o stagiune foarte bogata in pianisti, in nume mari si in recitaluri romantice. Speram sa avem si un pian nou pana la toamna, pe care sa il putem pune astfel in valoare. De asemenea, vom avea „mari voci“ romanesti invitate in concerte, care nu mai sunt acum in tara: Teodora Gheorghiu, Leontina Vaduva, Ruxandra Donose. De asemenea, avem trei festivaluri care se intrepatrund cu stagiunea orchestrei, un festival de orga in deschidere, un festival de chitara clasica in luna martie si festivalul de muzica noua, in luna mai. Sunt tot atatea motive pentru ca publicul sa vina la sala radio.

Oltea Serban-Parau
Redactor-sef „Radio Romania Cultural“
Director artistic „Orchestrele si Corurile Radio“

Studii
– Doctorand in muzicologie la UNMB;
– 1987-1992, Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti, sectia Muzicologie;
– 1975-1987, Liceul de arta "George Enescu", Bucuresti, sectia pian.

Experienta
– iunie 2009 – prezent, SRR – Directia Formatii Muzicale, Director artistic, Radio Romania Cultural;
– iunie 2005 – prezent, SRR –Radio Romania Cultural, Director/Redactor-sef;
– sept. 2002 – mai 2005, CCA Intact – televiziunea Antena 1, Redactor sef Antena 2;
– oct. 1995 – aug. 2002, Radio Romantic (Romantic FM); Redactor şef; şef al departamentului Radio al CCA Intact – Antena 1;
– mai 1994 – sept.1995, Radio Romantic, Redactor coordonator;
– feb. – apr. 1994, cotidianul Evenimentul Zilei, Redactor – sectia cultura;
– sept. 1992 – feb. 1994, cotidianul Meridian, Redactor – sectia cultura.