“Ce altă cale aș fi ales în viață? Cred că nu m-aș fi născut” – Interviu cu Dr. Cleopatra Cabuz, românca membră a Academiei Naționale de Inginerie din SUA

Tatăl meu, inginer, acum la pensie, oftează când vine vorba despre inginerie: “O profesie frumoasă, care nu are viitor. Ca nimic de altfel în țara asta”. Ei bine, dragă tată, îți voi spulbera pesimismul. Această profesie, iată, are viitor. Și poate și țara, dacă știm cum să îi “modelăm” viitorul. Știți dumneavoastră, optimismul e o stare de spirit. Prin urmare, cum ar trebui să fie inginerul viitorului? Care sunt provocările ingineriei în epoca conectivității și a Internetului Tuturor Lucrurilor (Internet of Things)? Va ști România să corespundă noilor tendințe internaționale? Am vorbit despre toate acestea cu Dr. Cleopatra Cabuz, membru al Academiei Naționale de Inginerie din SUA, în cadrul unui interviu acordat Revistei CARIERE.

Dr. Cabuz a urmat cursurile şcolare la Școala Generală nr.1 şi la Liceul ”Ștefan cel Mare” – clasa specială de fizică (1970-1974) din Suceava. Liceu absolvit în anul 1916 şi de bunicul ei, Orest Malcinschi. În 1979 a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii Bucureşti. A lucrat, până în 1984, ca inginer la Întreprinderea “Electrotehnica” Bucureşti, după care a început activitatea de cercetare la Institutul Politehnic Bucureşti. În perioada 1991-1994 a urmat studii doctorale în Japonia, la Universitatea Tohoku, unde a obţinut titlul de Doctor în Ingineria Microsistemelor şi în 1995 a obţinut al doilea titlu de doctor, de data aceasta în Microsensori Integraţi, conferit de Universitatea Politehnică Bucureşti.

După mai multe repere ale vieții sale profesionale (pe care le puteți parcurge la finele interviului) a fost aleasă, anul trecut, membru al Academiei Naţionale de Inginerie din Statele Unite, prestigioasa recunoaştere profesională pentru inginerii cercetători din SUA. Și recunoaştere a contribuţiilor tehnice şi ştiinţifice deosebite ale Dr. Cabuz în domeniul microsistemelor integrate în siliciu, a senzorilor şi a sistemelor de siguranţă industriale.

Poate sună pompos, dar clădiri faimoase din lume, precum Burj Tower din Dubai, Terminalul 5 din aeroportul London Heathrow, stadionul Wembley, sau facilităţile utilizate la Olimpiada de la Beijing au sistemele de protecţie la incendii, de alarmare şi evacuare în caz de urgenţă dezvoltate sub directa îndrumare a Dr. Cleopatra Cobuz. De asemenea, marile rafinării ale lumii, din Golful Mexic până în China şi India, au sisteme de detecţie a gazelor toxice şi explozive dezvoltate tot sub conducerea cercetătoarei românce.

***

 

 

Dr. Cleopatra Cabuz sunteți, cu siguranță, un om al viitorului. Ce coordonate poate avea (căci portret-robot probabil e mult spus) un inginer al viitorului?

Mă voi folosi în răspunsul meu de studiul realizat de Academia Națională de Inginerie a SUA – unde inginerul viitorului trebuie să aibă cinci competențe importante – (a) să aibă cunoștințele și talentul necesare pentru a conduce o cercetare independentă într-un domeniu tecnologic nou; (b) să aibă o formare multidisciplinară pentru a putea lucra cu sistemele complexe prezente într-o lume interconectată ; (c) să fie capabil să lucreze eficient în medii multiculturale, deoarece tehnologia și știința se dezvoltă acum la scară globală; (d) să aibă un simț dezvoltat în afaceri, deoarece nicio soluție nu este viabilă dacă nu produce rezultate economice pozitive ; (e) să aibă răspundere civică, deoarece tehnologiile puternice pot avea efecte sociale foarte mari.

Ne puteţi da o scurtă definiție a Internet of Things (IoT), strict din punctul dumneavoastră de vedere?

Este foarte simplu. Este conectarea lumii digitale la lumea fizică. Internetul este pregătit să primească și să prelucreze numai semnale digitale. Conectivitatea de bandă largă, traductoarele de dimensiune și putere reduse, puterea de calcul uriașă, toate acestea, disponibile la costuri care au permis adoptarea în masă, permit semnalelor digitale să fie “înghițite” direct de la tot felul de obiecte fizice. De la frigider, de la mașină, de la avion, de la telefoanele celulare inteligente, etc – fără intervenție umană. Acesta este Internetul Lucrurilor. Lucrurile și calculatoarele vorbesc între ele pe limba lor, și din când în când ne furnizează observații foarte valoroase care să ne ajute să avem o viață mai bună. De exemplu, ne spun să nu o luăm pe Calea Dorobanți că e blocaj total, ci să mergem pe Roma și Dr. Felix. Priceless!

Suntem în plină revoluție 4.0. Suntem pregătiți pentru așa ceva?

Industria 4.0 s-a strecurat printre noi cu sau fără voia noastră și aștepta să-i dăm un nume. Eu cred că suntem foarte bine pregătiți. În cea mai mare parte, elementele necesare Industriei 4.0 există deja. Calculatoarele, rețele neurale de mare complexitate, conectarea de bandă extrem de largă (5G), miliardele de senzori, algoritmii de învățare automată și de inteligență artificială. Ceea ce trebuie acum, sunt ingineri și oameni de afaceri isteți care să dezvolte aplicații inteligente spre folosul tuturor: pentru îmbunătățirea proceselor de fabricare, pentru îmbunătățirea traficului, a siguranței circulației, a calității aerului etc.

Sunteți membru al Academiei Naţionale de Inginerie din Statele Unite. Cum percepeți această funcție, din punctul de vedere al cercetătorului român?

Fără îndoială, primirea în Academia de Inginerie a Statelor Unite este o recunoștere de vârf pentru orice cercetător. Și cu atât mai mult pentru mine, ca cercetător român, venit în Statele Unite cam la mijlocul carierei și lucrând aici în mediul de cercetare și dezvoltare industrial. Majoritatea covârșitoare a membrilor Academiei sunt profesori universitari cu foarte lungi “ștate de serviciu”. Contribuțiile pentru care am fost primită sunt în domeniul senzorilor, a technologiilor micro-electro-mecanice și în dezvoltarea de produse pentru siguranță industrială.

Dacă ați fi fost Ministrul Cercetării și Inovării în România, ce ați fi făcut mai exact?

Iată cum văd eu problema – multă lume poate să descrie care este starea ideală a unui sistem de cercetare și inovare viguros și capabil să producă creștere economică. Partea extrem de grea este tranziția din starea curentă în starea ideală. Și asta nu se poate face fără cunoașterea în detaliu a stării curente, un plan pe termen mai îndelungat cu susținere consecventă și cu acceptarea unor momente dificile. Elemente cheie ar fi: crearea unui Cadru legal și fiscal care să încurajeze masiv investițiile externe și interne și să clarifice starea proprietății intelectuale; crearea unei hărți complete a mecanismelor de Finanțare, de la faza de idee academică la produs comercial; alinierea Proiectelor cu obiectivele strategice de țară, cu focalizare pe știință și tehnologia aplicată; crearea unei Infrastructuri pentru susținerea start-upurilor; încurajarea Mobilității și Dinamismului personalului din cercetare către start-up/companie privată ; dezvoltarea unei Culturi Antreprenoriale, unde rezultatele economice sunt cele cu adevărat importante.

În ultimii ani s-au făcut progrese în toate aceste zone. Dar mai este mult până departe. Multe ţări se luptă cu aceste probleme, cu mai mult sau mai puțin succes. Nu suntem singuri. Dar este esențială dezvoltarea unui sistem de Cercetare și Inovare comensurat cu puterea și orientarea economică a țării noastre.

Pe lângă activitatea ştiinţifică, ați activat și ca preşedinte al Heritage Organization of Romanian Americans în Minnesota (HORA). O organizaţie non-profit axată pe păstrarea şi promovarea istoriei comunităţilor româneşti din Minnesota. Și pe promovarea limbii, tradiţiilor şi culturii româneşti. Cum vedeți acest An Centenar al României din punctul de vedere al promovării în străinătate?

În America se fac eforturi masive de a se promova și a sărbători Centenarul Unirii, cu promulgarea lui 1 Decembrie ca Zi a României în multe state, însoțite de evenimente extrem de diverse.

În Minnesota, pe 1 Decembrie se va difuza din nou pe canalul televiziunii publice documentarul realizat de HORA în colaborare cu PBS – Prin Cortina de Fier. De asemenea, pe 1 decembrie va avea loc un spectacol omagial cu un moment literar-istoric, cu performanțe ale corului Ciprian Porumbescu și al ansamblurilor de dansuri populare Izvorasul, Plai de Dor și Dunărea. În alte state au avut loc festivaluri de film românesc, expoziții de pictură și artă, spectacole de teatru. Consulatele românești, ambasada României din Washington, dar și comunitățile locale folosesc acest prilej că să educe generațiile tinere și totodată, să aducă în atenția publicului țară noastră, că destinație turistică, economică, culturală.

Dacă nu ați fi abordat calea științei, ce altă cale ați fi ales în viață? ((răspunde stând întâi pe gânduri, de parcă și-ar șopti, repetitiv: “Ce altă cale aș fi ales în viață? …)

Cred că nu m-aș fi născut.

***

N.r – Acest interviu îi este dedicat tatălui meu. Inginer.

***

Dr.Cabuz – Alte repere profesionale

Din 1995 a plecat în SUA, ca cercetător principal la corporaţia Honeywell, care operează în peste 100 de ţări şi are o cifră de afaceri de 40 miliarde de dolari. În ultimii 12 ani, Dr. Cleopatra Cabuz a deţinut funcţia de vicepreşedinte pentru cercetare şi dezvoltare a grupului de afaceri Siguranţa Vieţii din cadrul Honeywell, calitate prin intermediul căreia a avut în subordine peste 1.000 de ingineri din 13 ţări ale lumii. A propus şi condus numeroase proiecte de cercetare finanţate de Agenţia de Cercetare Avansată pentru Apărare a SUA. Cleopatra Cabuz a publicat peste 50 de lucrări tehnice şi ştiinţifice în reviste de specialitate sau în conferinţe ştiinţifice. Precum şi în cărţi de specialitate. Este autor în 55 de brevete de invenţie înregistrate la Biroul de Invenţii al SUA. Raportul “US Nanotechnology R&D and Commercial Implications: Technologies, Opportunities and Markets 2001-2005” al firmei Fuji-Keizai USA Inc. o menţionează pe Dr. Cabuz drept unul din primii 5 lideri din SUA în domeniul microstructurilor integrate în siliciu (MEMS).