Cei 600 de km care despart o afacere mica de un business profesionist
In 2003, Sorina Tulan cauta o scoala de business. In Satu Mare nu exista asa ceva. Afacerea in productia de confectii mergea, dar stia ca se poate si mai bine. A aflat de cursurile de masterat, intamplator, de la un fost coleg de facultate. Timp de doi ani, a facut saptamanal naveta la Bucuresti, la cursuri. N-a fost usor. Poate sa-si dea acum si licenta in transporturi! "Satu Mare este extraordinar de departe de tot ce inseamna Romania. Initial, am incercat sa fac naveta cu avionul. Dar, cum Satu Mare nu are curse zilnice catre Bucuresti, am alergat la Cluj, la Baia Mare, in functie de programarea zborurilor. A fost bine timp de o luna. Dupa ce a venit mai serios toamna, din cauza cetii, zborurile au inceput sa aiba intarzieri din ce in ce mai mari, pana am ajuns la <
Va ramane in amintirea colegilor ca "doamna cu valiza". Dupa cursuri, pleca direct la gara sau la aeroport. Venea, deci, cu valiza la scoala. Colegii glumeau, intreband-o daca a dat-o barbatul afara din casa.
Lucrurile se schimbau, piata se schimba, era absolut necesar sa se schimbe si afacerea in interiorul ei. "Mi-am dorit foarte mult aceasta scoala, eram disperata sa invat ceva nou despre business-ul profesionist". Simtea nevoia unor instrumente si proceduri specifice mediului profesionist de afaceri.
EMBA-ul a fost solutia problemelor de management ale Sorinei. "Dupa acesti doi ani de studii, am mai multa incredere in mine. Am invatat lucruri pe care am inceput deja sa le aplic in compania mea. Cred ca este bine ca toata lumea care vrea sa-si dezvolte business-ul sa faca training, sa fie atenta la ce se intampla. Nu exista alta sansa. Dupa 2007, vor aparea si pe piata din Romania companiile cu branduri de traditie in domeniul confectiilor. Trebuie sa invatam sa facem fata cu mijloacele profesioniste ale concurentei. Fata de concurentii nostri din Romania, avem avantajul ca am inceput deja sa implementam un sistem nou si in organizarea firmei si in distributie".
Sorina s-a nascut la Dorohoi, e o moldoveanca adevarata. A facut facultatea la Iasi, specializarea Confectii Textile. A fost intotdeauna ambitioasa. Spune ca s-a nascut cu dorinta de a lupta si de a invinge. In ciuda faptului ca aveau vocatie de dascali, parintii au incercat sa-i impuna meseria pe care sa o faca. Intai a fost vorba despre Medicina, apoi despre Universitate. Avand experienta lor in fata si vazand ce insemna invatamant la vremea respectiva, Sorina n-a tinut cont de optiunile lor. A ales Facultatea de Tehnologia si Chimia Confectiilor Textile si a Tricotajelor din Iasi, unde a intrat cu a patra medie. "Eu sfatuiesc pe toata lumea sa faca in viata ceea ce ii place. Este vorba de o meserie pe care o practici o viata intreaga. Sunt convinsa ca rezultatele cele mai bune le dai cand munca se imbina cu placerea", conchide Sorina. Asa a crezut si atunci. Nu a ales intamplator specialitatea Confectii Textile, stia ce vrea sa faca. Cocheta cu ideea de a avea propria casa de moda, desi parea improbabil ca visul sa i se implineasca vreodata. In ultimul an de facultate, in cadrul excursiilor de studii, a vizitat multe fabrici de profil din tara. "Mondiala" din Satu Mare i-a placut cel mai mult. Si-a luat repartitia acolo, desi era vorba de o distanta de 450 de km de parintii ei si ai sotului. Se casatorise in ultimul an de facultate. El absolvise TCM-ul. A plecat singura la Satu Mare. "Mi-a fost greu la inceput. Desi sunt curajoasa, mai pierdusem din elan. Am stat intai la hotel, apoi la o gazda. Dupa ce plateam chiria, ramaneam cu mai putini bani decat in facultate. Nu puteam sa ma plang parintilor, pentru ca fusese alegerea mea.
Mi-a fost extrem de greu si pentru ca in zona se vorbea mai mult limba maghiara, pe care n-o intelegeam. Cand m-am asezat prima data la o masina industriala de cusut, a fost jale! A durat ceva pana am reusit s-o stapanesc. M-am luptat, mi-a fost rusine… Dupa ce s-au distrat pe seama mea, vazand cat sunt de tenace, colegii au inceput sa-mi arate si am invatat. M-au primit intre ei".
In "Mondiala" a lucrat din 1988, de la repartitie, pana in 1989, cand a ramas insarcinata. Revenirea din concediul de maternitate a insemnat si lansarea propriului business. O intreprindere mica, in asociere cu alte doua colege din fabrica. Primul lor milion a fost cel imprumutat de la banca, pentru zerourile caruia le-a trebuit mult curaj. "Initial, am crezut ca putem duce ambele joburi, dimineata la fabrica si dupa-amiaza la propriul business. Dar sistemul n-a functionat si ne-am pus problema unei alegeri. Una dintre noi a renuntat". Cea de-a doua a ramas in business pana in 1995, cand s-au separat. Fiecare a continuat pe drumul ei. Acum, "Inedit" e in familie, gestionat de Sorina, sotul si sora ei.
Ce a insemnat inceputul la "Inedit"?
Noi avem doua inceputuri. In formula initiala, aveam un singur angajat. Modelele le-am creat noi, iar pe furnizori i-am cunoscut treptat. Nu prea aveau curaj sa vanda marfa in sistemul privat. Ne-am dus peste ei, la fabricile din tara. Am invatat sa lucram cu cecuri, am invatat ce inseamna sa ai un cont in banca. Am invatat izbindu-ne de fiecare greutate. Acum, sunt mai multe oportunitati pentru antreprenoriat, dar e mai greu sa incepi. Atunci, piata era goala, inghitea orice. Din pacate, nu am avut suficient curaj sa-mi impun opiniile si m-am lasat influentata de cele ale asociatei mele in business. Eram mai tanara, eram inginer, as fi avut curajul sa merg inainte mai repede, cu credite mai mari. Abia in 1995, o data cu separarea de fosta mea asociata, am putut dezvolta afacerea dupa ideile proprii. La sfarsitul anului 1995, produceam deja de trei ori mai mult decat la sfarsitul lui 1994.
Piata v-ati creat-o singuri?
Da, piata ne-am format-o singuri. Am inceput prin a participa la targurile mari de profil din tara, unde am intalnit potentiali clienti – magazine specializate in vanzarea produselor de confectii. Am participat la targuri, ne-am prezentat colectiile, ne-am creat baza proprie de clienti. Datorita evolutiei pietii, am fost nevoiti sa fim mai flexibili, sa facem distributie, sa perfectionam sistemul de vanzare. Confectiile noastre ajung acum in principalele orase ale tarii.
O evocare a experientei masteratului?
MBA-ul m-a ajutat sa inteleg cum trebuie abordata vanzarea. Am interactionat si am invatat si de la colegii mei care lucrau in vanzari, in pozitii de top, in cadrul unor companii multinationale.
M-am inscris la EMBA pe ultima suta de metri. Am facut GMAT-ul printre contractarile pe care le derulam la mare. Am trecut de la stari de exaltare, la descurajare. Am fost nevoita sa reiau matematica… N-a fost usor. Dar, in conditiile in care esti motivat si vrei, treci peste toate. La interviu, am fost intrebata cum cred ca voi putea ajunge saptamanal la cursuri, din Satu Mare. Le-am raspuns ca nu stiu, dar precis voi face cumva, pentru ca vreau sa invat. In primele trei luni, am vrut sa renunt de cateva ori. Era mult de invatat, simteam ca nu pot sa duc in spate atat. M-am adaptat la sistem, au inceput intalnirile de studiu in grup, am schimbat impresii, am impartasit. Pana la urma, a aparut perspectiva ca e posibil s-o duc la capat. Am fost extrem de incantata de colegii mei, tineri inteligenti si tonici, in pozitii de top, care stiu foarte multe lucruri. Fara gluma, a fost un fel de mandrie patriotica. M-am bucurat, pentru ca in Satu Mare nu exista informatii despre astfel de lucruri.
De-acum, voi aplica ceea ce am invatat si voi astepta rezultatele. Vreau sa aduc scoala si in firma, astfel incat middle managementul sa fie pregatit. Lucram deja cu un consultant englez, care va fi timp de un an alaturi de noi. Ne va ajuta sa ne pregatim pentru intrarea in UE.
Cum va caracterizati business-ul?
"Inedit" este o companie cu potential. Dorim sa facem ca brandul nostru sa fie recunoscut ca un brand romanesc de valoare. Am stabilit si strategia pe care vrem s-o aplicam.
Lucram colectii proprii pentru femei si barbati; ne adresam persoanelor care lucreaza in sfera business-ului, dinamice, puternice, care au nevoie de confort si pragmatism. Aprovizionarea o facem in proportie de 80% prin import propriu, din Asia in primul rand, datorita costurilor. Astfel, am fost in China, in Indonezia (ei sunt foarte buni in imprimeuri), in Taiwan, in India, dar si in Emiratele Arabe. In Italia m-am dus pentru tesaturile de stofa si pentru lucrurile mai fine cu care trebuie completata o tinuta, pentru accesoriile care sunt foarte importante.
Am vizitat multe locuri in strainatate, am cules informatii despre cele mai importante expozitii de moda din Paris, Italia si Moscova. Sunt centre pe care le consider reprezentative pentru imaginea modei in Europa in prezentarea tendintelor.
Cand veti trece de la statutul de vizitator la cel de expozant?
Ca proiect de perspectiva, ne gandim sa participam cu un stand propriu, in care sa ne prezentam colectiile, la prima expozitie care se va organiza in Moscova.
Daca ar fi sa se lanseze moda la Satu Mare si nu la Milano, ce ati recomanda?
Femeia, in viziunea noastra, ramane o invingatoare, o femeie de succes, dar nu o amazoana solitara, rece si intangibila (ca in anii precedenti). Pentru ea, vedeta acestui sezon este maronul-ciocolata. Se poarta culorile pamantului: griul, portocaliul, maronul, albul, negrul, care ramane intotdeauna in tendinta. Ca noutate, in colectia de toamna-iarna, se poarta mixturile de blanuri artificiale. Astrahanul a reintrat in combinatii cu garnituri de blana artificiala, cromatic asortate. In toate modelele pe care le-am lansat in colectia acestui sezon sunt multe accesorii. Se poarta strass-urile, margelele, aplicatiile cu dantele. Pare putin incarcat, dar este o provocare. Pentru barbati, linia ramane sobra, clasica, cu usoare accente rafinate ce definesc un spirit nobil.
Pe plan personal?
Sunt mandra de familia mea: am un sot minunat, care m-a sprijinit intotdeauna si doi copii pe care-i consider realizarile mele cele mai mari. Faptul ca n-am timp suficient sa ma ocup de ei va fi regretul cu care voi ramane toata viata. Ma straduiesc sa le demonstrez ca se pot face bani si in Romania, muncind cinstit. Doar ca trebuie sa muncesti din greu. Vreau sa-i motivez si pe ei sa faca ceva bun in viata. In ideea asta, am incercat sa le deschid mintea. I-am dus sa vada cat mai multe locuri, culturi, sa inteleaga ca numai daca vor reusi sa se ridice la nivelul asteptarilor noastre ii vom sprijini.
Cand va vom vedea in topul femeilor de succes?
Eu consider ca sunt o femeie de succes: am o familie frumoasa si un business propriu cu perspective. Desigur ca voi face tot ce este posibil ca afacerea sa fie cat se poate de eficienta, dar nu mi-am propus ca scop final sa ajung printre cei mai bogati oameni din Romania.