Constantin I. Nottara: Pronunță frumos, simte cu sufletul și gesticulează omenește

Tu cu ce intuiție te-ai născut? Ce te-a învățat? Cum vorbești despre intuiția ta astăzi?

În cartea sa, Amintiri, apărută în 1960 la Editura de stat pentru literatură și artă, Constantin I. Nottara ne vorbește despre munca sa, cu respect pentru profesie și cu grijă și responsabilitate față de cei pe care știe că are răspunderea de a-i îndruma.

Citește și: Ești omul de care aveai nevoie când erai tânăr?

TALENTUL ȘI SÂRGUINȚA

„Oricât de mult talent să aibă un tânăr pentru arte în genere, nu-i este îndestul, dacă nu se pune cu toată sârguința ca să frământe ceasuri întregi limba în gură, ori degetele pe coarde ori pe clapele pianului, sau să tragă cu pensula pe pânză, ori cu dalta pe lespedele de marmoră. Cei ce s-au născut cu darul pentru vreo artă și s-au mulțumit numai cu simpla intuițiune ca s-o execute, aceia au stârnit doar admirația entuziaștilor analfabeți, pentru cari execuțiunea – așa cum se prezintă, – este îndestulătoare, fără multă bătaie de cap din partea executantului. (…) Acela este mai mult un amator de artă, iar nicidecum un actor în adevăratul sens al cuvântului, care-și petrece ceasuri întregi pentru perfecționarea însușirilor sale firești, fără să abdice de la exercițiile ce zilnic trebuie să le facă.”

Că este vorba despre artă sau despre o altă chemare, muncă sau profesie, talentul rodește prin sârguință. Abilitățile se aprofundează, competențele se perfecționează, cunoașterea și înțelegerea au nevoie de dedicație, încredere și perseverență.

Constantin I. Nottara ne atenționează cu privire la pericolul de a ne irosi talentul dacă ne risipim energia în diverse direcții, lăsându-ne seduși de alte interese sau de foloase materiale. Marele actor se oferă pe sine ca exemplu și ne împărtășește că, în ceea ce-l privește, nimic altceva decât arta teatrală „n-a putut prinde cheag” în sufletul său. Așa că a căutat să o cunoască, să-i pătrundă tainele, apoi a examinat viața în cele mai mici și ascunse detalii, pentru că „la îmbinarea liinilor dintre realitate și artă” găsea adevărul concepției sale creatoare.

Valoarea, performanța și sensul muncii noastre se află la intersecția dintre viață și profesie. Munca nu se poate lipsi de adevărurile și de funcționalitatea vieții. Muncim cu și pentru viață. Nu poți excela în profesie, nu poți crea și nu poți produce autentic și sustenabil dacă nu te raportezi la viață, la legile și la înțelepciunea ei.

VIRAL VS. RELEVANT

„Teatrul are menirea de a fi nu numai un loc și un prilej de petrecere, după cum se zice de unii, ci e o școală, cu precepte și tendințe de instrucțiune, de unde izvorăște, pe nesimțite, sub o formă glumeață sau tragică, foloasele morale și biciuirea viciului, alăturea cu dezvoltarea intelectuală despre ce e frumosul într-o operă de artă.”

„(…) numărul nulităților crește zi de zi, aducând pagube simțitoare atât actorilor cu talent, cât și publicului, al cărui simț artistic trebuie dezvoltat și condus cu îngrijire pe calea culturală numai de acei actori care au căpătat o întinsă experiență, cunoștințe solide, în urma unor lungi și serioase studii făcute asupra moravurilor și patimilor omenești.”

Fericirea și binele oamenilor trebuie să se afle în centrul preocupărilor noastre atunci când luăm decizii, stabilim obiective, gestionăm investiții. Acestea trebuie să slujească puterea oamenilor, nu să profite de slăbiciunile lor. Produsele muncii noastre trebuie să îndrume și să inspire către ceea ce este bine. Așadar, nu tot ce se poate face merită făcut. Trebuie să fim responsabili etic și moral în toate – că vorbim de tehnologie, de conținut informațional, de orice alte produse comerciale.

Ceea ce ieri era important să fie viral, astăzi este important să fie relevant, captivant, util, empatic.

Citește și:
Jurnalismul constructiv. O viziune amplă este o viziune corectă
Fii prezent în viitor – inteviu cu futurologul Gerd Leonhard

Vremea economiei de masă a trecut. Consumatorii încep să-și cheltuiască banii pe lucruri care nu sunt produse în serie și nu mai preiau idei de-a gata. Oamenii sunt diferiți și au nevoi specifice, așadar trebuie să fie tratați diferit și personalizat.

Scopul este viața. Banii sunt doar consecința firească a lucrului făcut bine și din motivele corecte. Nu e nevoie să facem toți banii din lume. E suficient să avem banii necesari ca să putem face binele pe care știm să-l facem. Nu e nevoie să avem mai multă putere decât aceea pentru care putem fi responsabili, nu e bine să creăm consecințe mai mari decât putem înțelege și mai multe decât știm să gestionăm.

INSPIRAȚIE ȘI CERCETARE. ÎNTUIȚIE ȘI ÎNVĂȚĂTURĂ

„Rolurile le zămislește actorul cu o muncă și o încordare de vreme multă. Studiul pus în asemenea concepții nu-ți dă îngăduința să-l faci sprijinit doar pe inspirații momentane, ce inerent vin dintr-o experiență mai mult sau mai puțin îndelungată.”

„Învățătura este factorul cel mai însemnat din cariera actorului – printr-însa talentul se ridică la culmi neînchipuite; cu ajutorul ei creațiunile de roluri capătă fondul sufletesc și forma lor originală. (…) ea pune în sufletul actorului tinerețe și împrospătare în îndeplinirea artei sale.”

„Intuițiunea dă priceperea limpede, justă și imediată a lucrurilor adevărate, fără imboldul prealabil al raționamentului. (…) De îndată ce a intervenit intuițiunea, actorul nu trebuie să se lase a fi luat în vârtejul ei și să se mulțumească cu roadele ce i le oferă. Trebuie să se oprească la fie ce pas când îi vine un efect de-a gata, trebuie să-l controleze ca să-și dea bine seama în ce fel a intervenit acest factor în studiul rolului său, spre a pune bine stăpânire pe acest efect și să-l producă în decursul reprezentațiilor cu aceeași siguranță și cu aceeași intensitate.”

Inspirația este vitală și de neînlocuit. Dar pentru a asigura continuitatea, reproductibilitatea și repetabilitatea rezultatelor, este util să-ți aprofundezi și să-ți înțelegi inspirația – care îi sunt mecanismele, care-i sunt rădăcinile, ce îți transmite și de ce. Astfel, vei cunoaște bine harta minții și a experienței tale și-ți vei găsi mai ușor drumurile – atât pe cele vechi, cât și pe cele noi.

Experiența se înnoiește prin inspirație. Iar inspirația se alimentează prin expunere la viață – la bogăția, tainele și funcționalitatea ei.

Citește și: La viață nouă, întrebări noi

„Pronunță frumos, simte cu sufletul și gesticulează omenește”, îi îndeamnă Constantin Nottara pe învățăceii săi. Îndemnul său este, de fapt, o chemare la respect, empatie, vulnerabilitate, care sunt sursa noastră de putere, conexiune umană, performanță, intuiție și autenticitate.